Cum s-a pedepsit violul de-a lungul istoriei. Vasile Lupu ardea violatorii pe rug, Cuza îi punea la muncă, Mavrocordat tăia „scârbavnicul mădular“

Cum s-a pedepsit violul de-a lungul istoriei. Vasile Lupu ardea violatorii pe rug, Cuza îi punea la muncă, Mavrocordat tăia „scârbavnicul mădular“

În trecut, violatorii erau pedepsiţi mai aspru decât în prezent

De-a lungul istoriei, infracţiunea de viol a îmbrăcat forme diferite în funcţie de perioada istorică şi mentalitatea colectivă faţă de această faptă. Au existat perioade în care violul se pedepsea, în anumite situaţii, şi cu moartea.

Ştiri pe aceeaşi temă

Încă din secolul XVII, faptele de viol au fost reglementate de legile vremii ca printre cele mai grave ce pot fi comise împotriva semenului. De-a lungul istoriei, cei care comiteau astfel de fapte erau pedepsiţi drastic, existând situaţii prevăzute de legile cunoscute în care violul se putea sancţiona şi cu moartea. Modul de pedepsire era diferit, în trecut, şi în funcţie de statutul social al celui vinovat de comiterea violului, pedepsele căpătând un caracter unitar odată cu intrarea în vigoare a primului Cod Penal al României moderne, cel intrat în vigoare în perioada domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Dacă ar fi trăit în acea perioadă, de pildă, violatorii din Vaslui ar fi fost pedepsiţi la muncă silnică pe perioadă nedeterminată. Ar fi scăpat mult mai uşor în perioada interbelică, când această infracţiune era pedepsită ceva mai blând.

Primele referiri istorice, din perioada lui Vasile Lupu

În perioada feudală, Biserica avea o influenţă cel puţin comparabilă cu cea a Statului, ceea ce făcea ca multe dintre infracţiunile comise împotriva persoanelor să fie soluţionate mai degrabă de preoţi decât de autorităţi. La fel se întâmpla şi în cazul violului, pe care Biserica îl rezolva de cele mai multe ori fără o pedepsire propriu-zisă a autorului.

Judecătoarea Carmen Lupe a scris o lucrare ştiinţifică despre evoluţia istorică a acestei infracţiuni. Potrivit acesteia, în perioada feudală “Biserica încerca să rezolve prin împăcare paşnică a celor două părţi violurile şi răpirile, trecând peste gravitatea infracţiunilor.

În 1646, la Iaşi, era tipărită “Pravila lui Vasile Lupu”,  considerat primul document legislativ laic din istoria României, lucrării publicate de judecătoarea Carmen Lupe. Violul era denumit în acel document “sila fecioarelor” iar subiectul infracţiunii erau atât femeile cât şi bărbaţii. Pedepsele erau diferite în funcţie de statutul social al infractorului.

“Bogatul cu pierderea unei sume de bani din averea sa, pe când cel sărac cu bătaia şi scoaterea din comunitate; (…) tutorele cu confiscarea averii şi pierderea calităţii de tutore, pe când sluga cu arderea de viu“, precizează judecătoarea Lupe în lucrarea sa.

Tot în “Pravila lui Vasile Lupu” sunt reglementate şi perversiunle sexuale, precum şi zoofilia. Sodomia, de pildă, era denumită “prespre fire” şi era detaliată în document ca fapta care are loc atunci când “se împreună neştine cu fiece obraz parte bărbătească”. Pedeapsa pentru sodomie era tăierea capului şi arderea trupului. Se pedepsea inclusiv sodomia comisă asupra femeilor. Judecătoarea Lupe aminteşte şi relaţia sexuală cu un animal, cea care se pedepsea cu tăierea capului şi arderea trupului împreună cu acela al animalului pângărit.

Din perioada fanariotă avem o definiţie a violului aşa cum era ea reglemantată în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, domnitor al Ţării Româneşti: “Cel ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădular spre veşnica lui nefolosire”.

Codurile din timpurile lui Cuza şi Carol al II

Primul Cod Penal românesc a fost cel adoptat în 1865, în timpul domnitorului Micii Uniri, Alexandru Ioan Cuza. Era considerat unul dintre cele mai moderne din Europa, fiind inspirat din codurile prusace şi franţuzeşti. Infracţiunea de viol era denumită atunci “atentat contra pudoarei” şi era pedepsită în funcţie de modul în care era comisă. În cazurile cu autori multipli, pedeapsa era “maximul recluziunii (muncă silnică)”. Nu sunt menţiuni referitoare la posibilele sistări ale pedepsei.

De menţionat că nu în toate regiunile româneşti se aplicau aceleaşi reguli. Judecătoarea Carmen Lupe precizează în lucrarea sa că la sfârşitul secolului XIX începutul secolului XX, înainte de Marea Unire, în Transilvania era în vigoare Codul Penal maghiar, în Bucovina codul austriac, iar în Basarabia cel rusesc.

Codul de la 1865 a fost înlocuit abia în 1936, în timpul regelui Carol al II-a.  La nivel general, violul se pedepsea atunci cu pedepse între 2 şi 5 ani, însă, în cazul circumstanţelor agravante pedepsele erau mai mari. Pentru violul în grup, pedeapsa maximă era de 8 ani de închisoare corecţională.

Violatorii, trataţi cu bândeţe pe timpul lui Carol al II-lea

În Codul Penal respectiv găsim şi infracţiunile de act sexual cu un minor, potrivit căruia bărbatul care întreţinea un raport sexual cu o fată sub 14 ani risca trei ani de închisoare. Seducţia se pedepsea de asemenea cu maximum trei ani. În premieră, în Codul de la 1936 apare infracţiunea de distribuire a unor materiale cu caracter obscen, denumită în actul legislativ ca “trafic de publicaţiuni obscene”. Acesta se pedepsea cu închisoare de până la un an sau cu amendă. Homosexualitatea se pedepsea de asemenea cu până la doi ani de închisoare. Adulterul, bigamia sau convieţuirea în concubinaj a unui băiat sub 18 ani cu o fată de sub 16 ani (denumită “degenerare de rasă”) se pedepseau de asemenea cu închisoare, în cazul ultimei infracţiuni culpabili fiind părinţii.
 
Codul Penal din 1936 a fost înlocuit în 1969, atunci când comuniştii stabileau pentru viol pedepse ce variau între 3 şi 10 ani. În cazul circumstanţelor agravante, cum ar fi fapta comisă de două sau mai multe persoane, limita maximă era de 15 ani. În premieră, noul cod incrima inclusiv violul comis în interiorul căsătoriei şi menţinea sancţionarea pentru actele sexuale cu persoane de acelaşi sex, inclusiv consimţite. De-a lungul anilor, Codul Penal întocmit în perioada comunistă a suferit mai multe modificări. De pildă, abia în anul 2000 s-a reglementat că subiectul pasiv al unui viol poate fi şi un bărbat.
În 2014, în România a intrat în vigoare un nou Cod Penal, care a scăzut limitele pedepselor pentru viol, acesta fiind sancţionat cu pedepse ce variază între 3 şi 10 ani.

Violul în grup în alte ţări

-    SUA – închisoare stabilită de judecător, limita maximă fiind închisoare pe viaţă
-    Franţa – 20 de ani de închisoare (nu se specifică o limită minimă şi maximă)
-    Germania – cel puţin trei ani (nu se specifică limită maximă)
-    Spania – între 12 şi 15 ani

 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: