Cum a eşuat Revoluţia de la Iaşi, cel mai minuţios pregătit protest din decembrie 1989 împotriva dictaturii ceauşiste
0În data de 14 decembrie, la ora 16.00, mii de oameni urmau să se întâlnească în Piaţa Română din Iaşi pentru a protesta împotriva sistemului comunist. Revolta de la Iaşi a fost cel mai minuţios pregătită dintre toatele manifestările similare din ţară şi a eşuat în modul cel mai spectaculos.
Profesorul Ştefan Prutianu, scriitorii Cassian Maria Spiridon şi Aurel Ştefanache, inginerii Vasile Vicol şi Ionel Săcăleanu, juristul Valentin Odobescu şi muncitorul Titi Iacob (participant la acţiunea grevistă din 1987, de la Fabrica Nicolina) au format nucleul unei grupări conspirative cu un plan de acţiune extrem de bine elaborat. Ideile acestora au fost răspândite în fabricile din zona industrială a Iaşiului.
„În octombrie 1989 mergeam cu Titi Iacob pe linia de tren şi ne întrebam de ce în Germania cade Zidul Berlinului, iar noi nu facem nimic. Am început să strâng lângă mine oameni în care puteam să am încredere pentru a crea Frontul Popular Român“, povesteşte profesorul de economie Ştefan Prutianu, considerat liderul informal al revoltei de la Iaşi.
Coordonaţi de liderul Ştefan Prutianu (59 de ani), în prezent profesor la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi, fiecare membru al „conspiraţiei“ numite Frontul Popular Român trebuia să convingă trei oameni de încredere să participe la un miting organizat pe 14 decembrie, în Piaţa Unirii, la ora 16.00. La rândul lor, aceştia aveau aceeaşi misiune, punând astfel bazele unei grupări rânduite în progresie geometrică.
„Pe 8 decembrie ne-am dat seama că a fost o scurgere de informaţii, dar nu am dat înapoi, ci am decis să dăm drumul la manifestele tipărite cu mare trudă“, adaugă Prutianu. Miliţieni, securişti, pompieri şi membri ai Gărzilor Patriotice au împânzit, în ziua mitingului, Piaţa Unirii şi locurile învecinate, blocând astfel coalizarea oricăror potenţiali manifestanţi. Mitingul n-a mai avut loc.
Trupele de Securitate şi de Miliţie au început, chiar pe 14 decembrie, arestările. Primul care a fost „săltat“, sub motivul unei probleme de serviciu, a fost inginerul Vasile Vicol. De fapt, Vicol, neavând exerciţiul luptelor în ilegalitate, a căzut în plasa entuziasmului revoluţionar şi a promovat, în stânga şi-n dreapta, viitorul miting. În secţia „turnătoria de fontă“ de la CUG Iaşi, el anunţase tot atelierul. Unul dintre cei neinspirat racolaţi a fost Dorian Vădeanu (nepotul tovarăşului Ciupercă, primul-secretar de partid de la Vaslui), care l-a turnat pe inginer.
„M-au luat de la seviciu, m-am băgat într-o Dacie şi... la Securitate! Pe traseu vorbeau codificat, cu «vulturul», cu «vrabia», din astea. Ni s-a spus că forţele de ordine vor fi de partea noastră, să avem încredere. Eu am fost foarte supărat că ei nu ştiau scenariul ăsta şi au început să mă bată. Am rămas uimit, nu-mi venea să cred. Înainte, un maior m-a întrebat dacă stau bine cu sănătatea, dacă îmi joacă feste inima. Eu mereu m-am lăudat că sunt sănătos, că sunt sportiv, aşa că au ştiut cum să mă bată“, povesteşte Vasile Vicol.
Următorii pe listă au fost Cassian Maria Spiridon, Ştefan Prutianu, Titi Iacob şi Georgel Muraru, dar şi curioşii care se strânseseră - la o bere, la un vin - în Piaţa Unirii. „Şase persoane dintre noi au avut mandat de arestare, deci cu haine vărgate. Iar 60 au fost anchetaţi. Băieţii au lucrat profesionist, cum ştiau să facă. Am ajuns în strada Triumfului nr. 6, la Securitate, în această «casă a morţilor»“, spune scriitorul Cassian Maria Spiridon. Acuzaţia „organizarea de manifestări anarho-protestatare împotriva orânduirii socialiste“.
Arestaţii au fost ţinuţi în beciurile Securităţii până pe 22 decembrie. Au fost torturaţi şi umiliţi cu toţii. „Eu am fost pus pe masă şi bătut acolo, la tălpi, cu bastonul ăla, cu pulanul, mă rog. Uitasem episodul ăsta, dar mi l-a amintit un securist după câţiva ani: «Domn'e, ce vremuri nasoale au fost când te-am pus pe masă!...»“, îşi aminteşte Vasile Vicol. Imediat după 1989, liderii conspiraţiei de la Iaşi au făcut demersuri pentru ca Iaşiului să-i fie recunoscut statutul de oraş iniţiator al Revoluţiei. Cererea n-a fost, însă acceptată.
Scriitorul Liviu Antonesei, decepţionat de nereuşita protestului, a povestit, în cartea „Revoluţia de la Iaşi“, cum a pus punct speranţelor de răsturnare a regimului: „Mi-am zis: domnule, am mai ratat o ocazie, asta este, şi am plecat acasă, oarecum dezamăgit. M-am simţit foarte prost în zilele următoare, ca să aud, la Europa Liberă, ca a început ceva la Timişoara“.
Mai puteţi citi:
Avanpremiera Revoluţiei din 1989 s-a făcut la Iaşi
Se încarcă comentariile...
