Cronica masacrului evreilor coordonat de Ion Antonescu. Mareşalul şi-a consolidat dictatura „împlinind opera de purificare“ în Basarabia şi nordul Bucovinei

Evrei deportaţi în Transnistria în 1941 sub supravegherea unui soldat român FOTO Bundesarchiv

România marchează pe data de 9 octombrie Ziua Naţională de Comemorare a Holocaustului. Data aleasă pentru a reaminti despre victimele extremismului de sorginte nazistă pe teritoriul României are legătură cu debutul, în 1941, a celei mai odioase perioade din "opera de purificare" gândită şi aplicată de mareşalul Ion Antonescu.

Acordul Ribbentrop-Molotov, prin care Hitler şi Stalin au împărţit Europa dintr-o simplă trăsătură de creion, a fost una dintre cele mai mari drame resimţite de români în secolul al XX-lea. Peste noapte, Basarabia şi nordul Bucovinei au intrat sub administrare rusească, iar populaţia românească a fost evacuată rapid din teritoriile ocupate. Ultimul tren a părăsit Basarabia pe data de 28 iunie 1940, iar Armata Roşie a făcut ravagii în urmă. Un an mai târziu, Armata Română se reîntorcea în Basarabia şi Bucovina, însă în tot acest interval mareşalul Antonescu a propagat şi a inoculat populaţiei teoria că evreii sunt marii vinovaţi pentru raptul teritorial petrecut în iunie 1940. 

Odată reintrate în Basarabia, forţele româneşti coordonate de Antonescu au pus în aplicare diabolicul plan de "curăţare a terenului", potrivit căruia populaţia evreiască urma să fie eliminată în totalitate. În acelaşi timp, controlul provinciilor urma să fie preluat de către lideri ai armatei şi jandarmeriei pe care mareşalul îi montase spre a duce planul la bun sfârşit.

Presa românească oficială relata la sfârşitul lui octombrie 1941 că „problema evreiască a intrat în faza soluţiei finale şi că nici un om din lume şi nici o minune nu pot împiedica soluţionarea ei”. Pe 9 octombrie 1941 începuse oficial deportarea în Transnistria a evreilor din Bucovina. Concomitent se lucra şi la "curăţirea" Basarabiei. Statisticile arată că au fost deportaţi oficial în Transnistria 195.000 de evrei, iar la sfârşitul anului 1943 mai trăiau în jur de 50.000.

Evrei-români deportaţi în Transnistria şi asasinaţi între Bârzula şi Grozdovca de militarii români care-i escortau, octombrie 1941

Sălbăticia cu care au fost măcelăriţi evreii pe teritoriul dintre Bug şi Nistru i-a nemulţumit chiar şi pe spionii germani care raportau ministrului de externe Ribbentrop: „Modul în care românii se comportă cu evreii este complet lipsit de metodă. Nu am avea nimic de reproşat numeroaselor execuţii dacă pregătirile tehnice şi execuţiile ar fi suficient de corecte. În general, românii lasă cadavrele celor ucişi pe locul în care au fost împuşcaţi, fără să le îngroape”. Pe altă parte, Antonescu se arăta decis, într-o scrisoare adresată unui intelectual care elogia opera de purificare: „Nimeni şi nimic nu mă va împiedica, atâta timp cât voi trăi, de a împlini opera de purificare”.

Şeful statului îşi trasase strategia încă din primăvara anului 1941.

Prima referire cu tentă radicală datează din 6 martie 1941, atunci când mareşalul Antonescu decreta în faţa miniştrilor: "Afară, peste graniţă, cu toţi refugiaţii evrei!". O lună mai târziu, pe data de 15 aprilie 1941, documentul consemnează: "Relativ la evrei: «Dau drumul mulţimei să-i masacreze. Eu mă retrag în cetatea mea şi după ce-i masacrează pun iaraş ordine»".

Această afirmaţie a mareşalului Antonescu este pusă în context de istoricul Adrian Cioflâncă, cercetător în cadrul CNSAS: "El prin «mulţime» şi alte exprimări de acelaşi fel, de tipul «gloată», se referea de fapt la legionari şi la civilii antisemiţi care făceau pasul spre violenţe de stradă, care erau gata să atace evrei. Şi Antonescu şi guvernul legionar erau în mod evident antisemiţi, dar legionarii cereau abordare mult mai radicală (expulzări în masă, jaf făcut de manieră violentă, terorizarea populaţiei evreieşti), ceea ce a şi făcut Poliţia Legionară şi alte organizaţii legionare. Această abordare a creat evident probleme sociale şi i-a creat prejudicii de imagine lui Antonescu pe plan extern. Un stat în care forţe paramilitare fac ordine, ucid oameni aflaţi în închisoare (masacrul de la Jilava din noiembrie 1940) arată pe plan internaţional ca un stat neguvernat", a precizat Adrian Cioflâncă.

Imagini din timpul Pogromului de la Iaşi, cu evrei scoşi din trenul plecat înspre Târgu Frumos FOTO CNSAS

La începutul lui iulie 1940, autorităţile antonesciene au emis un ordin în care se spune clar că Serviciul Secret al Misionarilor, care era o unitate secretă formată din Secţia a II-a a Marelului Stat Major Informaţii-Contrainformaţii şi Ministerul Propagandei Naţionale, să fie implicate în acţiuni de incitare a populaţiei locale din Basarabia împotriva evreilor, după modelul patentat de nazişti pentru a provoca pogromuri în teritoriile ocupate.

Dictatul lui Antonescu din aprilie 1941 s-a tradus în realitate la sfârşitul lui iunie 1941, provocând cel mai mare masacru împotriva evreilor din istoria României. Potrivit unui raport al Serviciului Special de Informaţii din iulie 1943, în Pogromul de la Iaşi au fost omorâţi 13.266 de evrei, adică mai mult de o treime din populaţia de religie mozaică a oraşului.

Documente din arhivele CNSAS arată că jandarmii români erau trimişi în Basarabia cu ordine strict secrete de tipul "să adunaţi toţi evreii şi să fie exterminaţi".