Crimele odioase şi fără răspuns care îi bântuie pe procurorii ieşeni: cel puţin 11 criminali umblă liberi pe străzi
0
Procurorii ieşeni au în lucru 11 investigaţii de omor care îi pun în dificultate şi care sunt catalogate ca fiind cu autor necunoscut. Cele mai vechi sunt din 1999 şi vor rămâne în sertarele anchetatorilor până vor fi soluţionate, întrucât, în prezent, crimele sunt imprescriptibile.
Ziarul „Adevărul“ continuă campania „România infractorilor necunoscuţi“ cu povestea unor cazuri de crimă din judeţul Iaşi rămase cu autor necunoscut (AN). Cel puţin 11 criminali se plimbă nestingheriţi pe stradă, deoarece autorităţile nu i-au putut descoperi sau nu au putut să demonstrezele fapte odioase pe care le-au comis în trecut. În cazul lor, anchetatorii ieşeni au tot atâtea dosare catalogate cu autor necunoscut şi care devin din ce în ce mai greu de soluţionat odată cu trecerea timpului. Dosarele se află în prezent pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, unitatea ce se ocupă de investigaţiile de omor, şi sunt analizate periodic pentru a se vedea dacă autorităţile pot sau nu să ajungă la autori.
Cel mai vechi dosar de omor care le dă mari bătai de cap anchetatorilor este cel în care victimă a fost ieşeanca Margareta Creţu. Pe 26 aprilie 1999, femeia, în vârstă de 53 de ani, era găsită fără suflare şi cu cadavrul măcelărit într-un chioş al „Lactis“ de pe strada Primăverii, din Iaşi. Margareta Creţu a fost descoperită chiar de soţul ei, care a mers la locul de muncă al femeii, îngrijorat că soţia sa nu mai ajunge acasă.
După investigaţiile derulate la acel moment, oamenii legii au concluzionat că ar putea avea de a face cu un psihopat. Modul de operare a fost unul abominabil, legiştii care au investigat cazul aflând că femeia fusese bătută, strangulată şi lovită cu capul de pereţii chioşcului. De asemenea, înainte de a-i înfinge un cuţit sub bărbie, criminalul i-a rupt coastele femeii. Au trecut peste 17 ani de la acea crimă care a şocat opinia publică din Iaşi, însă anchetatorii ridică din umeri şi nu au putut duce măcar un suspect în faţa instanţei.
S-a mai adăugat o crimă
Potrivit unui răspuns remis cotidianului „Adevărul“ de către reprezentanţii Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, cele 11 dosare cu AN sunt revizuite de două ori pe an, sunt căutate indicii noi, însă odată cu trecerea anilor şansele ca asasinii să mai fie descoperiţi vreodată scad simţitor. „În evidenţele Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi figurează un număr de 14 dosare în care se fac cercetări pentru identificarea autorilor unor infracţiuni de omor, respectiv tentativă de omor. Dintre cele 14 cauze, 10 au ca obiect infracţiuni consumate de omor (inclusiv omor calificat), iar 4 cauze au ca obiect infracţiuni de omor în formă de tentativă. Cele mai vechi dosare de omor consumat sunt din anul 1999“, precizează reprezentanţii Parchetului de pe lângă Tribunal. Ulterior trimiterii acestui răspuns, la Iaşi a mai avut loc o crimă – pe 11 noiembrie, al cărei făptaş nu a fost prins. Un elev de 18 ani, fiul unui ofiţer SRI, a fost înjunghiat în propria casă de o persoană necunoscută.
Taximetrist împuşcat
Familia Margaretei Creţu nu este singura care trăieşte cu nădejdea că, la un moment dat, ucigaşul sau ucigaşii femeii vor fi prinşi. Tot din 1999 datează alte investigaţii de omor care par a fi enigme pentru procurorii ieşeni. Într-unul dintre aceste dosare victimă a fost taximetristul Daniel Tudose. Pe 17 septembrie 1999, pe când avea 24 de ani, tânărul a fost descoperit mort în maşina personală. El a fost împuşcat în cap cu un pistol artizanal, iar cel care a apăsat pe trăgaci nu a fost descoperit nici până astăzi. O altă crimă care îi frământă pe procurorii ieşeni este cea în care victimă a fost o persoană fără adăpost, ucisă de indivizi necunoscuţi, cel mai probabil după ce victima îi surprinsese în timpul unui jaf la o terasă.
Cazuri pentru care este prea târziu
Până ca infracţiunea de omor să devină imprescriptibilă, în 2012, dosarele de acest gen se închideau la minimum 15 şi maximum 22 de ani şi jumătate, în funcţie de modul în care decurgea ancheta. Mai multe cazuri terifiante au ajuns astfel istorie, fiind închise după ce aceste termene au fost depăşite. Un exemplu ele este cel al fotografului Adrian Mardare, ucis în 1993. În primăvara acelui an, Adrian Mardare a fost găsit de anchetatori legat de mâini şi de picioare de un scaun şi cu un căluş în gură. Victima avea la acea vreme 65 de ani, iar legiştii au concluzionat că moartea i-a fost provocată de multiple fracturi costale şi asfixie. Zeci de persoane au fost audiate în acest dosar de-a lungul vremii, mai ales că Mardare era cunoscut că aducea în locuinţa sa mai multe fete din Republica Moldova, care pozau goale pentru el.
Închis a fost şi dosarul în care s-a investigat moartea Alinei Lucaci, o copilă de 9 ani, din Paşcani, ucisă în 1989. Cazul fetei a fost unul dintre cele mai odioase cu care s-au confruntat vreodată anchetatorii, clasat în 2004 din cauza prescrierii. Alina Lucaci a fost dată dispărută pe 27 aprilie 1989. A ieşit din casă să arunce gunoiul şi nu s-a mai întors. Câteva zile mai târziu, pe 5 mai 1989, capul şi trunchiul fetiţei au fost găsite pe un şantier din Roman. Mâinile şi labele picioarelor, precum şi muşchii de pe picioare, au fost găsite după alte două zile în pungi, aruncate într-o fântână din Todireşti. Gâtul copilei şi oasele picioarelor nu au fost găsite niciodată.
CITIŢI ŞI:
Se încarcă comentariile...
