Copii care au cunoscut Iadul. Poveşti nespuse cu minore îndrăgostite de lideri interlopi şi cu micuţi bătuţi cu sălbăticie şi abandonaţi

Iadul lor este acasă, acolo unde bătaia este ruptă din Rai. O mână de copii abuzaţi de cei care ar trebui să-i iubească mai presus de orice găseşte căldura unui cămin într-un centru al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din Iaşi, (DGASPC). Aici ajung zi şi noapte minorii bătuţi, abandonaţi pe străzi sau intraţi în jocul murdar al traficului de persoane.

Observaţii. Interdicţie de părăsire a centrului: Corina P., interdicţie de primire a vizitelor: Dan M., interdicţie de preluare apeluri telefonice: Daria C. Azi nu merge la şcoală Elena T. Toate mesajele de mai sus se regăseau joi dimineaţa lipite pe uşa administraţiei Centrului de primire a copiilor în regim de urgenţă (CPRU). Cei 23 de beneficiari urmau să fie împărtăşiţi de preotul din cartierul Tătăraşi al oraşului.

Câţiva dintre ei se aflau pe lista de observaţii zilnice, acolo unde sunt menţionaţi unii minori cu situaţii speciale care nu pot ieşi din centru sau care nu pot primi apeluri telefonice. Conducerea centrului ia astfel de decizii în cazurile copiiilor căutaţi chiar de cei care i-au agresat. „Fetelor care sunt victime ale traficului de persoane, nu le putem permite să iasă şi apoi să ne trezim la uşă cu «peştii» lor, cei care le-au vândut şi care acum sunt cercetaţi”, a explicat Silvia Vartolomei, coordonatoarea centrului.

În CPRU îşi găsesc adăpost copiii bătuţi, cei neglijaţi, cei care trăiesc pe străzi, cei care sunt victime ale traficului de persoane şi minorii care au probleme comportamentale. Micuţii agresaţi sunt de cele mai multe ori victime ale furiei părinţilor. Ei ajung în centru prin hotărâre de urgenţă emisă de directorul general al DGASPC fără acordul părinţilor.

Ce se întâmplă când familiile nu-i mai vor

O astfel de decizie a fost luată în luna martie pentru un băieţel de trei ani care a fost izbit cu capul de ciment chiar de tatăl său. Bărbatul beat din comuna Balş s-a răzbunat pe fiul său după o ceartă cu soţia pe care o bănuia de adulter. Copilul a stat internat în secţia ATI a Spitalului de Neurochirurgie câteva zile, după care tratamentul şi l-a urmat în CPRU, acolo unde a stat până la încredinţarea sa în grija unui asistent maternal.

„Cu toate că intenţiile noastre sunt de a păstra copilul în familie, pentru că este mediul în care se dezvoltă cel mai bine, majoritatea celor care ajung la noi intră într-o formă de protecţie asigurată de stat şi doar dacă se observă îmbunătăţiri în comportamentul părinţilor se ia decizia de revenire în familie”, a precizat şefa centrului.

Angajaţii CPRU spun despre acesta că funcţionează ca o unitate de primire urgenţe din spital. Copiii din judeţ ajung aici continuu, indiferent de oră sau de zi. Ultimul minor pescuit de pe străzile oraşului ajunsese cu o noapte înainte în centru. Era un băiat de opt ani, din judeţul Neamţ, dat dispărut de acasă. Copilul trăia din mila trecătorilor din Iaşi şi, după ce a ajuns în atenţia Poliţiei, a putut reveni la familia sa.

Reprezentanţii centrului spun că astfel de cazuri apar frecvent, în unele dintre ele copilul fiind fugărit de acasă chiar de părinţii săi. „Acolo unde sunt mai mulţi copii, cei mai mărişori sunt trimişi să facă bani. Noi facem razii prin oraş, îi găsim prin canale sau gări, îi aducem aici, îi spălăm, le dăm de mâncare şi în câteva zile vine părintele şi îl scoate din centru pe semnătură şi apoi copilul este iar văzut pe stradă”, au subliniat reprezentanţii CPRU.

În alte cazuri, părinţii îşi exploatează copiii prin muncă. Angajaţii centrului au povestit că în urmă cu câţiva ani băieţii mai mari din familiile de la sate erau vânduţi pe perioada verii unor oieri sau porcari din Sudul ţării. „Veneau oamenii şi îşi căutau ajutoare de muncă prin satele din judeţ. Le plăteau părinţilor câteva milioane pentru toată vara şi luau copilul la muncă, să le păzească stâna sau să facă tot felul de treburi. La finalul sezonului, copilul venea acasă firav, vai de capul lui”, a arătat Tiberiu Bantaş, purtător de cuvânt al DGASPC. Direcţia a fost sesizată într-un astfel de caz prin plângerea unor vecini ai unei victime care în cele din urmă a ajuns sub supraveghere în CPRU.

”Noi încercăm să liniştim fetele”

Copiii victime ale traficului de persoane sunt preluaţi în acelaşi centru, dar cazaţi într-o clădire diferită. Majoritatea lor sunt fete cu vârsta de peste 13 ani care intră în reţelele de prostituţie împinse de situaţia de acasă sau din cauza unor anturaje suspecte în care intră. După cum explică reprezentanţii DGASPC, de cele mai multe ori, ele sunt identificate pe străzi de poliţie şi apoi sunt aduse în centrul din judeţul de care aparţin.

„Noi încercăm să liniştim fetele, însă în unele situaţii ele ajung iar în plasa acestor indivizi. Am instrumentat cazuri în care şi părinţii sunt implicaţi în vânzarea fetei. Ei se complac, pentru că este vorba despre o sursă de bani. Fetele văd că acasă nu au una, nu au alta şi, atunci, sunt atrase de ideea de a face bani. Am avut cazuri în care fetele s-au îndrăgostit de capii reţelei, ei le-au promis o viaţă frumoasă, ele au crezut şi, apoi, numai ce le-au spus că nu mai au bani de facturi şi că trebuie să facă rost de bani. Şi fetele au ajuns astfel să se prostitueze din dragoste”.

Minorele care intră în astfel de situaţii periculoase au parte de un regim special în CPRU. Ele nu pot părăsi centrul şi nici nu au voie să fie vizitate pentru a nu intra în contact cu cei care le-au vândut.

Unii dintre copiii care sunt îngrijiţi în CPRU nu pot înţelege situaţia prin care trec şi îşi pun gând rău. Rezistenţa lor la frustrare este foarte scăzută şi, asociată cu tulburări de comportament, îi determină să recurgă la gesturi extreme. „În prima fază, intenţiile lor sunt declarative, dar când situaţia se agravează îşi fac rău. Mulţi tineri care ajung în centre specializate recurg foarte uşor la comportamente autolitice”, a apreciat Silvia Vartolomei.

Coordonatorea centrului a mai povestit că neajunsurile familiei din care provin minorii preluaţi în centru se observă şi în felul în care ei reacţionează atunci când văd diferite lucruri pentru prima dată. Copiii care au minim de educaţie se adaptează uşor în centru, dar cei care nu au văzut în viaţa lor un duş, o toaletă sau un tacâm se adaptează mai greu. „Întâlnim minori cu carenţe majore. Nu ştiu să utilizeze un grup sanitar, nu ştiu ce e duşul sau cum să folosească un tacâm. Am avut cazuri în care copilul se uita ciudat la ciorbă pentru că nu ştia ce e aia carne”, a conchis coordonatoarea CPRU.

Citeşte şi:

Hala în care se ascund femeile bătute din Iaşi