Ce se schimbă în creierul nostru când iubim. Specialiştii ne spun cum ajungem să ne ataşăm de partenerii de viaţă

Iubirea aduce fericirea şi sentimentul de împlinire FOTO: Arhivă

Creierul simte fericire atunci când ne îndrăgostim. Specialiştii spun că atunci când doi oameni devin apropiaţi şi, mai apoi, iubiţi, creierul eliberează oxitocină. Cunoscută şi cu numele de „hormonul fericirii şi al ataşamentului”, substanţa este cea care determină şi legătura unică dintre mamă şi copil.

Sentimentul de iubire dintre două persoane, aparent extraordinar, este rezultatul unor substanţe secretate de creier şi a unor părţi din acesta care se „activează” atunci când cineva întâlneşte pe altcineva pe care îl consideră potrivit. Medicii spun însă că misterele „îndrăgostitului” nu au fost descoperite în totalitate, cercetătorii analizând doar o mică parte dintre ele. Studiile au putut arăta deocamdată că sentimentele care apar după apropierea dintre doi indivizi sunt provocate de oxitocină.

„Oxitocina este substanţa care sa secretă la naştere şi în timpul alăptării şi care are rol în relaţionare, în ataşamentul creat între cei doi. Aţi observat că în ciuda epuizării mamei, atunci când îşi vede copilul îl strânge puternic la piept. Este vorba despre o legătură unică. Aceeaşi substanţă care provoacă această relaţie determină şi ataşamentul dintre două persoane. Practic, ceea ce spuneau vechii înţelepţi «apropiererea trupului, apropie sufletele» este adevărat”, a arătat Gabriel Crumpei, psihiatru ieşean.

Potrivit specialistului, studiile recente în care a fost disecată „iubirea” au fost realizate cu ajutorul imagisticii, al aparatului de rezonanţă magnetică nucleară. Cercetările au evidenţiat că atunci când ne îndrăgostim apar nişte conexiuni între două zone ale creieirului: cea cognitivă şi cea afectivă. Cercetătorii au observat că, dacă unui individ i se arată fotografii cu persoana iubită în timp ce subiectul se află în aparatul de RMN, în creierul acestuia se fac conexiuni între cele două părţi.

Pe de altă parte, medicul ieşean a explicat că un rol aparte în a prinde drag de cineva îl au şi aşa-numiţii neuroni-oglindă. Aceştia sunt vinovaţi cu sentimentul de empatie pe care îl trăim alături de oamenii iubiţi. „Neuronii-oglindă au rol în relaţionare în sensul că duc la o capacitate de a simţi ceea ce simte celălalt. Neuronii aceştia construiesc o realitate virtuală în care unul dintre îndrăgostiţi trăieşte şi simte precum celălalt. În cazul iubirii, în mod cert au rolul lor întrucât cei doi ajung să se acordeze pe aceeaşi lungime de undă”, a mai declarat psihiatrul.

Vă recomandăm şi:

De ce căscăm? Curiozităţi despre căscat