Ce păţeau soţiile uşuratice şi soţii preacurvari în timpul lui Cuza. Domnitorul permitea crima în căminul conjugal în cazurile de adulter

Ce păţeau soţiile uşuratice şi soţii preacurvari în timpul lui Cuza. Domnitorul permitea crima în căminul conjugal în cazurile de adulter

Relaţiile extraconjugale din urmă cu un secol şi jumătate erau incriminate penal

Un articol de lege care astăzi ar putea părea aberant era inclus în primul Cod Penal al României moderne. În cazurile de adulter, legiuitorul de acum 150 de ani „scuza“ omorul comis de soţul sau de soţia înşelată, ba chiar accepta şi uciderea „complicilor“.

Ştiri pe aceeaşi temă

România a fost una dintre ultimele ţări din Europa care au dezincriminat, oficial, infracţiunea de adulter. Aceasta a existat în Codul Penal până în anul 2005, atunci când articolul 304, menţinut de comunişti odată cu adoptarea Codului Penal din 1968, a fost abrogat de către legiuitor.

Fapta era însă mai degrabă una simbolică, neexistând cazuri consemnate public în care un soţ sau o soţie înşelată să fie găsit vinovat din punct de vedere penal pentru adulter. Era şi greu de demonstrat, singura probă supremă a acestei infracţiuni fiind flagrantul celui înşelat, care trebuia să fie însoţit de organele de Poliţie. Pedeapsa era de la o lună la şase luni de închisoare cu suspendare sau cu amendă.

Adulterul în legislaţia românească a apărut încă din momentul redactării primul Cod Penal din istoria ţării noastre: Codul Penal din 1864, elaborat în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Considerat unul dintre cele mai moderne coduri penale ale Europei acelei vremi, codul din timpul lui Cuza conţinea un articol referitor la adulter care, raportat la realităţile vremurilor actuale, ar putea părea aberant. Articolul 253 era inclus în categoria infracţiunilor de violenţă, printre care se aflau şi cele de omor. Acesta legifera crima comisă de soţul sau de soţia înşelată, dacă aceasta avea loc în căminul conjugal.

“În caz însă de adulter, omorul comis de către soţ asupra soţiei sale sau asupra complicelui, sau de către soţie asupra soţului sau asupra complicei, în momentul surprinderei în flagrant delict în casa conjugală, este scuzabil”, se preciza În Codul din timpul lui Alexandru Ioan Cuza.

Referitor la infracţiunea de adulter, păstrată într-o formă similară şi în codul adoptat de comunişti, legiuitorul din timpul lui Cuza prevedea următoarele: “Acţiunea de adulter nu să vă putea intenta dacă soţul inocint nu va cere-o formal. Soţul inocint poate cere şi dobândi oricând, în cursul procesului, stingerea acţiunii publice, precum şi după darea sentinţei definitive, încetarea pedepsei, dacă va consimţi a ramanea în căsătorie. În cazul acesta din urmă, complicele osândit nu poate fi apărat de penalitate”.

Pentru prima dată în istoria României în Codul Penal din timpul lui Alexandru Ioan Cuza apărea şi infracţiunea de bigamie, incriminată penal şi în ziua de astăzi. Astfel, persoanele care se căsătoreau pentru a doua oară înainte de a divorţa putea primi închisoare pe viaţă. “Asemenea se va pedepsi şi acela care, nefiind căsătorit, se căsătoreşte din nou cu o persoană căsătorită şi pe care o ştia că era căsătorită. Această pedeapsă se va aplica şi preotului sau ofiţerului Statului civil care, cunoscând că o persoană este căstorită, îşi dă concursul ministerului sau la o nouă căsătorie aceleiaşi persoane”, se mai arăta în Cod.

Lectorul universitar Cosmin Dariescu, de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, a scris o lucrare în care tratează tema adulterului din secolul al XIX-lea. Potrivit lucrării acestuia, în acea perioadă începuseră să apară din ce în ce mai multe cazuri de acest gen. Lectorul explică situaţia în felul următor:

"În această epocă avut loc asa numita «individualizare a femeii în interiorul cuplului» prin revolta femeii împotriva limitelor impuse de vechile rânduieli. Femeia a început să conteste autoritatea soŃului sau a părinţilor ei, caracterul de afacere patrimonială sau politică al căsătoriei, sau dublul standard utilizat de societate atunci când judeca infidelitatea. Dacă adăugăm la aceasta faptul că si în veacul al XIX-lea, Principatele au fost pentru perioade mai lungi sau mai scurte sub ocupaţie militară străină (în special rusească) sau teatru de război al marilor puteri, vom înŃelege de ce, în această epocă, numărul cazurilor de adulter a sporit considerabil".

Citeşte şi:

Cum se pedepsea sodomia. Vasile Lupu tăia capul şi le ardea trupurile celor care făceau „prespre fire”, Cuza nu-i pedepsea pe homosexuali

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: