Ce este, până la urmă, lerul. Laitmotivul colindelor româneşti are o explicaţie amuzantă în DEX. Varianta lui Hruşcă

Ce este, până la urmă, lerul. Laitmotivul colindelor româneşti are o explicaţie amuzantă în DEX. Varianta lui Hruşcă

Cuvântul ler aparea adesea în colindele artistului Ştefan Hruşcă FOTO Adevărul

În fiecare an, în apropierea Sărbătorilor de Iarnă, pasionaţii cântecelor specifice sezonului aud adesea cuvântul „ler”. Frecvent întâlnit în colindele lui Ştefan Hruşcă, acest cuvânt nu are o explicaţie strictă în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române însă lingviştii au lansat, de-a lungul anilor, mai multe ipoteze.

Ştiri pe aceeaşi temă

Frecvent întâlnit în colinde, în special în cele ale artistului Ştefan Hruşcă, cuvântul „ler” ar avea sensuri diferite în funcţie de sursa explicativă sau chiar de zona în care este folosit. 
 
dexonline.ro, de pildă, cel mai cunoscut dicţionar online al Limbii Române are o suită largă de explicaţii la căutarea cuvântului „ler”. Prima dintre acestea spune că „ler” este o interjecţie, cel mai probabil de origine latină. „Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic”, este prima explicaţie de pe cunoscutul portal românesc. 
 
În continuare, aceeaşi sursă notează că acest cuvânt ar fi un regionalism folosit cu sensul de timp pe care o persoană îl mai are la dispoziţie. Gust, plac, dorinţă, farmec, haz, timp sunt printre alte explicaţii pe care le-ar mai avea cuvântul „ler”.
 
Laitomovitul colindelor româneşti are chiar şi o pagină de Wikipedia dedicată. Într-o formă succintă, enciclopedia online traduce cuvântul în felul următor: „Lerul este o denumire specifică (un regionalism) folosit în partea de nord a Transilvaniei însemnând cuptorul unei sobe de gătit”. 

Pe lângă numeroasele colinde care conţin acest cuvânt, „ler” apare, în formă de substantiv comun sau propriu, şi în multe legende sau basme româneşti. Ler Împărat este cel mai cunoscut nume propriu ce conţine cuvântul specific cântecelor de Crăciun. 
 
Ce spune Ştefan Hruşcă
 
Alte surse interpretează sensul acestui cuvânt ca fiind derivat din numele împăratului roman Aurelian. În lucrarea Hronicul, din 1717, Dimitrie Cantemir scria: „“Un voinic… din tara Munteniasca… ne spunea, precum [ca] in tara Româneasca, aproape de Dunare, pe malul Oltului, sa sa fi vazând niste temelii ca de cetate, carora taranii de pe acolo lacuitori, din batrânii lor apucând si din colindele anului, si astazi au luat de pomenesc: Ler Aler Domnul…”
 
Folcloristul şi etnologul Adrian Fochi transmitea un alt posibil sens pe care cuvântul „ler” l-ar putea avea. “In anii `90 ai veacului al XIX-lea, pentru patru informatori Ler Domnul era omologat cu Dumnezeu («Mântuitorul»), de un alt informator insa Leroi este stimat si respectat, pentru ca el a facut toate cântecele si colindele referitoare la nasterea lui Cristos.”
 
În urmă cu un an, Ştefan Hruşcă, artistul care a făcut celebru acest cuvânt, prin colindele sale, a fost chestionat de reporterii tabloidului Libertatea cu privire la sensul „lerului”.
 
„Ştiu că multe capete luminate au încercat să-l definească. În colinde este doar un refren normal, cum este 'flori de mar' sau 'florile dalbe', deci este, pur şi simplu, un cuvânt de refren. În muzica populară, de exemplu, la refren ai 'la-la-la'. Asa şi la colind, lerul e, pur şi simplu, un cuvant de refren, nimic mai mult", a declarat Hruşcă.
 
Ştefan Hruşcă 
 
Citeşte şi: 
 

Superstiţii la Intrarea Maicii Domnului în biserică. Ziua când se deschid cerurile, se „leagă“ farmecele, iar graiul animalelor poate fi înţeles de oameni

Tradiţii şi superstiţii de Sfânta Maria. Adormirea Maicii Domnului, ziua când se culege năvalnicul, ultima plantă de leac

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: