Avocata care a investit „cât într-un bloc“ pentru a locui într-un monument istoric. Clădirea, transformată într-o bijuterie
0
Casa Zoller din Iaşi, monument istoric de categoria B, a fost restaurat de o avocată din Iaşi care a investit sute de mii de euro pentru a transforma clădirea de patrimoniu în reşedinţă şi sediu de firmă. Avocata susţine că, în România, reabilitatea unui monument se realizează greoi şi necesită o investiţie de cel puţin cinci ori mai mare decât pentru celelalte tipuri de clădiri.
Monumentul istoric de pe strada Elena Doamna nr. 39, din Iaşi, a aparţinut industriaşului evreu Iosef Zoller şi a fost construit la începutul secolului XX. Cu o suprafaţă locuibilă de aproximativ 400 de metri pătraţi, imobilul a fost restaurat de o avocată după schiţele originale, găsite la Arhivele Naţionale, scrie Justiţie Curată, într-un material realizat în cadrul campaniei „Oraşul uitat. Dă viaţă monumentelor!”.
Avocata Gianina Poroşnicu, din Baroul Iaşi, este cea care a investit în reabilitatea monumentului istoric. Avocata a declarat, pentru sursa citată, că i-a venit ideea de a restaura un monument istoric, pe care să îl transforme în sediu de firmă şi spaţiu locativ, încă din 2009. A aflat atunci că, mai toate casele de pe lista monumentelor istorice – cel puţin din Iaşi, au o situaţie juridică foarte complicată, fapt care, spune Poroşnicu, determină mulţi potenţiali investitori să renunţe la restaurare. „În cazul caselor pe care le-am vizitat nu puteai spune că duci proprietarul la notar şi ai rezolvat problema. Mai toate aveau situaţii juridice extrem de complicate”, spune Poroşnicu, potrivit Justiţie Curată.
La fel s-a întâmplat şi în cazul Casei Zoller, care era într-o stare avansată de degradare şi era împărţită în patru apartamente, în care locuiau tot atâtea familii. Două dintre aceste apartamente aparţineau unor proprietari – care cumpăraseră de la Primărie în urmă cu mai mulţi ani, în timp ce celelalte două erau deţinute de către municipalitate, însă închiriate unor familii cu o situaţie materială precară.
Aşa arăta clădirea înainte de restaurare FOTO Arhivă Personală
Avocata din Iaşi a răscumpărat dreptul de proprietate de la cele două familii care deţineau jumătate din monumentul istoric şi a achiziţionat câte două apartamente, în centrul oraşului, pentru chiriaşi. „Deşi sunt jurist de meserie, am avut nevoie de cel puţin un an pentru a obţine toate avizele necesare. A fost ceva fără cuvinte, o birocraţie cum rar întâlneşti în alte domenii. Am acte unde apar 6-8 semnături şi fără de care nu puteau avansa lucrările”, susţine avocata ieşeană.
Infochioşc la poartă
După obţinerea avizelor, a urmat restaurarea efectivă a casei, care a durat până în 2016. Poroşnicu spune că reconstructorul a redat imobilului „romantismul elegantului secol al XIX-lea, atmosfera în care a fost construită şi probabil şi amenajată casa, gândind în opera de refacere şi o curte pavată cu piatră (în perioada corespunzătoare construcţiei pavajul se făcea din bolovani de râu).” Cişmeaua din curte a fost realizată în nuanţa marmurei, cu care, de altfel, s-au placat şi scările.
„Toate completează stilul neoclasic al casei, stil caracterizat prin simplitate, ordine, simetrie, eleganţă şi rafinament”, a detaliat avocata care a mai arătat că ornamentaţia exterioară găsită a fost cea originală, iar în cadrul operei de restaurare ea a fost refăcută manual, prin sculptură. Gianina Poroşnicu nu a fost de acord să devoaleze suma totală investită însă a estimat că doar reabilitarea imobilul a costat de cel puţin cinci ori mai mult decât ar fi costat pentru o clădire care nu este monument istoric. „Nici măcar cuiele nu au fost aceleaşi care se folosesc la clădirile care nu sunt monumente istorice. Pot spune doar că, un om pragmatic, ar fi construit cu aceeaşi bani un bloc”, a punctat Poroşnicu, pentru sursa citată.
După finalizarea restaurării, cu ajutorul unui istoric, avocata din Iaşi a realizat un istoric al casei, care poate fi consultat de trecători de pe un infochioşc electronic, montat pe gardul imobilului.
Istoria clădirii
Casa situată pe strada Elena Doamna nr. 39 a aparţinut industriaşului evreu Iosef Zoller, care a locuit în ea din 1912, anul finalizării imobilului, până în 1937, când o vinde unui alt evreu, Moise. Preluată de comunişti, casa a găzduit, începând cu anul 1949, Ministerul Muncii, fiind, ulterior, închiriată familiilor nevoiaşe.
La momentul construcţiei casei, strada se numea Strada Albă, un cunoscut bulevard de promenadă din Iaşi, în care se aflau magazine şi ronduri de flori şi care era frecventat în special de comunitatea evreiască. Calamităţile naturale şi neglijenţa chiriaşilor care au locuit în casă în perioada comunismului au adus imobilul într-o situaţie aproape dramatică. De pildă, povesteşte Gianina Poroşnicu, într-una dintre camerele interioare tavanul fusese pictat în timpul construcţiei iniţiale. Pictura a fost distrusă, în trecut, de familiile de romi care au fost relocate acolo şi care obişnuiau să facă focul la ceaun, în interiorul monumentului.
Se încarcă comentariile...
