Zece episoade bizare din luptele strămoşilor noştri cu turcii. Cum şi-a umilit Mihai Viteazul adversarii şi de ce se temeau otomanii de Vlad Ţepeş

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ştefan cel Mare, Ioan de Hunedoara, Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul.
Ştefan cel Mare, Ioan de Hunedoara, Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul.

Ioan de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul au rămas în istorie drept marii combatanţi în luptele purtate de strămoşii noştri cu turcii. O serie de mărturii istorice prezintă episoade ieşite din comun din timpul bătăliilor conduse de aceştia.

Mărturii istorice oferă detalii neobişnuite despre bătăliile armatelor marilor voievozi din trecutul românilor cu oştile otomane.

1 Cum i-a învins Ioan de Hunedoara pe turci
Devenit în 1441 voievod al Transilvaniei, Ioan de Hunedoara a trebuit să ţină piept invaziilor otomanilor. În martie 1442, oastea turcă s-a apropiat primejdios de cetatea de la Alba Iulia. Un comandant al armatei lui Ioan de Hunedoara s-ar fi sacrificat, îmbrăcând straiele domnitorului, pentru a-i atrage pe otomani, într- capcană. „Armata lui Ioan, de astă dată mult mai numeroasă şi mai însufleţită, zdruncină puternic rândurile adversarului. In mijlocul trupelor, Simion Kamonyai, îmbrăcat în armura voievodului, părea a conduce atacul. Turcii îl văzură şi, potrivit poruncilor primite, făcură totul spre a pătrunde până în preajma lui. În învălmăşeala care se produse, Simion Kamonyai este ucis, iar turcii se bucurau deja, crezând într-o descurajare şi o fugă grabnică a transilvănenilor. Voievodul însă, în îmbrăcămintea pe care numai ai săi i-o cunoşteau, continua să îndrume cu hotărâre mersul luptei. Departe de a slăbi, atacurile armatei sale se înteţiră. Turcii cedează terenul, rândurile lor se îndoaie, se desfac, izbucneşte panica şi fuga împrăştiată. Mezid beg şi fiul său zac morţi pe câmpul de luptă. Resturile turcilor, împreună cu armata de lângă Sibiu, fug spre Tumu Roşu”, relata istoricul Camil Mureşanu.

2 Cum îşi motiva Ioan de Hunedoara ostaşii
În noiembrie 1444, la Varna, zeci de mii de oameni au pierit în confruntarea dintre armatele regelui Ladislau al treilea al Ungariei, conduse de Ioan de Hunedoara, şi oştile sultanului Murad al doilea. Printre morţi s-a aflat şi regele Ungariei, cel care nu ascultase sfaturile voievodului Transilvaniei, s-a avântat în luptă, şi a fost ucis. Ioan de Hunedoara a încercat să îşi motiveze ostaşii demoralizaţi de pierderea regelui. „După nenorocirea întâmplată cu regele, oastea maghiară fiind speriată, a început să fugă în dezordine. Atunci Iancu de Hunedoara a grăit: <<Noi n-am venit la luptă pentru crai. Noi luptăm pentru credinţa noastră>>. Cu aceasta, încurajându-i pe duşmanii netrebnici, i-a aţâţat la luptă”, informa cronicarul turc Mehmed Solakadze.

3 Soarta nefastă a lui Ioan de Hunedoara
Ioan de Hunedoara a murit, în 1456, de ciumă, potrivit istoricilor, la câteva săptămâni după încheierea luptei pentru apărarea cetăţii Belgradului, asediată de oastea otomană a lui Mehmed Cuceritorul. Unii cronicari otomani susţineau că o săgeată trasă de un turc, înainte de a fugi de pe câmpul de luptă, i-ar fi cauzat o rană, ce urma să îi fie fatală. „Diavolul acela răufăcător şi plin de viclenii care era capul rătăciţilor şi al uneltirilor şi căpetenia ghiaurilor răi din fire, plecând din seraiul său de serdar s-a dus şi s-a aşezat la poarta infernului aducător de necazuri şi în timp ce nenorocitul acela umbla printre pedestraşii săi şi vorbea, făcând semne cu mâna celor din faţa sa, un gaziu l-a ochit. Făcând să zboare săgeata sa înaripată ca pasărea, el a nimerit îmbrăcămintea sa aurită şi, trecând prin ea, l-a lovit sub braţ. Zbătându-se timp de trei zile, Iancu a murit în caea de-a patra zi. De ruşine, ascunzând că a fost rănit, s-a răspândit în ţara sa şi în popor zvonul că afurisitul acela a murit de ciumă”, arăta un alt cronicar otoman al vremii.

4 Cum erau trataţi solii turci
Vlad Ţepeş a fost una dintre marile personalităţi din istoria românilor, dar şi un erou controversat, mult urât în vremea domniei sale. Mărturii istorice ofereau detalii despre cum „negocia” Vlad Ţepeş cu cei care îi cereau supunere în numele sultanului. O legendă vorbeşte despre modul în care le-a răspuns solilor otomani care i s-au înfăţişat, fără a-şi scoate fesurile de pe cap. Solii i-au spus lui Vlad Ţepeş că aceasta este tradiţia lor, iar voievodul, răspunzându-le că vrea să o întărească, a poruncit ca fesurile turcilor să fie fixate cu câte un cui, bătut direct în cap.

5 Teroarea instaurată de Ţepeş
În iarna anului 1461 – 1462, Vlad Ţepeş a organizat o campanie de arme la sud de Dunăre, în urma căreia mai multe sate au fost pustiite, iar peste 20.000 de turci au pierit sub armele românilor. În primăvara lui 1462, sultanul Mahomed al doilea, în fruntea unei armate uriaşe se îndreaptă spre Muntenia cu scopul de a-l pedepsi pe Vlad Ţepeş. În calea oştirii otomane sunt pustiite câmpurile şi otrăvite fântânile. De asemenea, voievodul a trimis suferinzi de boli mortale ca lepră, tuberculoză, sifilis şi — în număr mai mare — ciumă bubonică în tabăra turcească, să infecteze cât mai mulţi otomani. Flămândă, însetată şi înficoşată armata sultanului îşi pierde din încredere. „Arşiţa soarelui era atât de puternică, încât pe veşmintele de zale ale gazilor se putea face kebap”, scrie Turmen Bei, în descrierea campaniei otomane pe teritoriul Ţării Româneşti. În acele condiţii a avut loc celebrul atac de noapte de la Târgovişte, din 17 iunie 1462. Potrivit istoricilor, Ţepeş a atacat tabăra turcească în timpul nopţii pentru a încerca să-l ucidă pe sultan. Deşi atacul a cauzat pierderi mari turcilor, Mehmed a scăpat cu viaţă şi şi-a continuat marşul spre reşedinţa de la Târgovişte, unde a dat peste alţi 20.000 de turci şi bulgari traşi în ţeapă. Sultanul şi armata sa au fost total demoralizaţi şi s-au retras din Ţara Românească.

6 Vlad Ţepeş a murit deghizat în otoman
Vlad Ţepeş, duşmanul de temut al turcilor, ar fi murit asasinat în timpul unei bătălii împotriva turcilor, din iarna anului 1976. Trupul său a fost decapitat şi capul trimis sultanului, care l-a aşezat într-o ţeapă, potrivit unor cronicari ai vremurilor sale. Împrejurările morţii sale au fost relatate de cuviosul Eufrosin „Trăia în Ţara Românească şi au venit asupra ţării lui turcii şi au început să jefuiască. I-a atacat şi turcii au început să fugă. Oastea lui Vlad Ţepeş a început să-i taie fără milă şi i-a gonit, iar Ţepeş, de bucurie, s-a suit pe un deal să vadă cum taie pe turci. S-a rupt astfel de oastea celor apropiaţi lui şi s-a travestit ca turc. Apropiaţii lui l-au socotit drept turc. Şi l-a lovit unul cu lancea. El, văzând că este omorât de către ai săi, îndată a omorât cu sabia pe cinci dintre ucigaşii săi. Pe el însă l-au străpuns cu multe suliţe şi astfel a fost omorât”, relata cronicarul Eufrosin.

7 Izbânda lui Ştefan, în faţa oştilor „câtă frunză, câtă iarbă”
La începutul anului 1475, Ştefan cel Mare a reuşit una dintre cele mai importante victorii ale sale, în Bătălia de la Vaslui sau Podul Înalt. După ce l-a înlăturat de la conducerea Ţării Româneşti pe Radu cel Frumos, un aliat al Imperiului Otoman, Ştefan cel Mare se aştepta la un atac de proporţii din partea turcilor. Astfel, la data de 10 ianuarie 1475, nu mai puţin de 120.000 de soldaţi otomani au pătruns în Moldova, unde erau aşteptaţi de armata voievodului moldovean formată din 40.000 de oşteni. Deşi depăşiţi numeric, moldovenii, în frunte cu Ştefan, au reuşit să le administreze turcilor cea mai mare înfrângere în faţa unei armate creştine.

8 Cum l-a batjocorit Mihai Viteazul pe paşa
Paşa Hafiz Ahmed a fost înfrânt în apropiere de Oradea de Mihai Viteazul, care îl atacase cu o armată de 20.000 de soldaţi. „Lângă paşă se aflau numai trei mii de ostaşi, care la rândul lor erau nestatornici. De aceea, după o scurtă luptă, ei au ales fuga. Paşa, la rândul său, fiind înfrânt, a pornit spre părţile Târnovei. (...) Se povesteşte că el a devastat tot avutul lui Hagiz ahmed Paşa. Hainele pe care le îmbrăca şi turbanul acestuia intraseră în mâinile lui Mihai cel afurisit, care, vrând să îşi bată joc, a îmbrăcat o femeie uşuratică cu anteriul şi cu turbanul paşei şi apoi, arătând-o ostaşilor, râdea de bucurie şi spunea: Vedeţi, l-am prins pe serdar. Nu este nicio deosebire între el şi această femeie”, scria cronicarul otoman Kiatip Celebi.

9 Sinan paşa, umilit în mlaştinile de la Călugăreni
În 1595, oastea munteană a lui Mihai Viteazul a atacat, la Călugăreni, armata paşei Sinan, care invadase Ţara Românească pentru a o transforma în paşalâc. Cronicarii bătăliei de la Călugăreni ofereau o mărturie inedită despre soarta turcilor. „În apropiere de podul Călugăreni se află un loc mlăştinos şi păduros. O dată cu sosirea oştii marelui vizir în acel loc, ivindu-se un alai al duşmanilor, au început să se lupte, aşezând tunuri şi puşti, care la intrarea în pădure au pricinuit oştirii o zăpăceală totală. De dimineaţă şi până la rugăciunea de la chindie s-a dat o luptă crâncenă. Luându-se 12 tunuri ale duşmanului, turcii au câştigat victoria şi duşmanul a fost respins. Dar locul acela fiind mlăştinos şi păduros, paşa Mehmed, pe când fugea, a fost rănit, iar beiberul de Sivas, Haidar paşa Aias Paşaglo şi Husein Paşa, viceguvernatorul de Nicopole şi-au găsit moartea de martiri, înfundându-se în mlaştini. Însuşi serdarul Sinan paşa, împotmolindu-se într-o mlaştină, a căzut de pe calul său. Rămânând pe jos, când se ridica, când se aşeza. Atunci unul dintre vitejii Rumeliei, numit Deli Hasan, un viteaz puternic, luându-l în spate, l-a scos din mlaştină”, informa Kiatip Celebi.

10 Bisericile batjocorite de otomani
În vara anului 1595, oastea otomană a asediat Bucureştiul, evacuat de Mihai Viteazul. Bisericile au fost devastate. „Aşezându-se în câmpia Bucureştiului, în marile biserici s-au citit ezanuri (chemarea la slujbă a musulmanilor). De asemenea au fost distruse globurile strălucitoare şi crucile aşezate deasupra cupolelor, iar chipurile din interiorul lor au fost stricate”, informa Kiatip Celebi.


Vă recomandăm şi:

Matia Corvin, regele maghiar care l-a ţinut prizonier pe Ţepeş. Zece lucruri mai puţin ştiute despre fiul lui Ioan de Hunedoara: cine l-a otrăvit

Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara, a devenit rege al Ungariei la vârsta de 15 ani şi a condus ţara timp de peste trei decenii, între 1458 şi 1490. A fost una dintre marile personalităţi din istoria Transilvaniei şi a Europei, deşi cercetătorii români nu l-au privit, în general, cu aceeaşi fascinaţie şi simpatie cu care este privit tatăl său.

Ioan de Hunedoara, „atletul lui Hristos”. Zece lucruri mai puţin ştiute despre voievod. „Lumea nu a mai cunoscut vreodată un asemenea om”

Ioan de Hunedoara a fost una dintre cele mai importante personalităţi din istoria poporului român. A fost numit „atletul lui Hristos”, de Papa Calixt al III-lea, pentru modul în care armatele sale au apărat lumea creştină de invaziile otomanilor, iar adversarul său cel mai de temut, Mehmed al doilea Cuceritorul, a spus, la moartea voievodului, că „lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om”.

Blestemul Huniazilor: morţile învăluite în mister care au măcinat puternica familie a Transilvaniei medievale

Ioan de Hunedoara a murit de ciumă, la scurt timp după ce îi alungase pe turci de la porţile Belgradului. Matia, fiul său devenit rege al Ungariei, a murit intoxicat de plumb, iar fratele său mai mare Ladislau a fost decapitat. Şirul de tragedii neaşteptate, unele inexplicabile, din familia Huniazilor au curmat devreme istoria unei familii puternice, care a dominat Transilvania în secolul XV.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite