VIDEO Sărbătoarea care animă cel mai pitoresc loc. Cum s-au păstrat tradiţiile în Pădurenime, ţinutul care a pierdut două treimi din populaţie în cinci decenii
0Mai mult de două treimi din populaţia Ţinutului Pădurenilor a dispărut în ultima jumătate de secol, însă puţinii localnici rămaşi păstrează cu sfinţenie tradiţiile strămoşeşti. Una dintre cele mai frumoase sărbători a pădurenilor ar avut loc la Poieniţa Voinii şi i-a fost dedicată lui Drăgan Muntean.
Muzica folclorică şi versurile cântate altădată de Drăgan Muntean (1955 - 2002), unul dintre cei mai faimoşi interpreţi de muzică populară ai românilor, au animat la sfârşit de săptămână Poieniţa Voinii, satul în care se află vatra părintească a artistului. Sâmbătă şi duminică a avut loc Festivalul Pădurenilor „Drăgan Muntean”, un eveniment menit să păstreze tradiţiile ţinutului de la poalele Munţilor Poiana Ruscă. Festivalul, aflat deja la a 38-a ediţie, a început sâmbătă seara cu o nedeie pădurenească, pe Dealul Cornetului de la intrarea în sat.
Mulţi dintre oaspeţii săi şi-au lăsat maşinile pe dealuri, ridicând corturi în vecinătatea lor, pentru a petrece la foc, sub cerul liber. În vale, alţi oameni şi-au întins păturile pe iarbă, în faţa scenei, şi s-au bucrat de recitalurile artiştilor de folclor.
Duminică dimineaţă, o slujbă de comemorare a lui Drăgan Muntean a avut loc la biserica veche din Poieniţa Voinii. Mulţi dintre localnici au venit la slujbă în costume populare specifice ţinutului pădurenilor, pe care le poartă în zilele de sărbătoare. De la biserică, oamenii au coborât la casa memorială Drăgan Muntean, în curtea căreia au fost invitaţi la brâul pădurenesc şi au ascultat câteva dintre cele mai frumoase melodii cântate de Bogdan Toma, Mariana Suciu şi Alin Ienciu. Festivalul s-a încheiat cu un spectacol folcloric, la care invitaţii au fost Nicoleta Voica, Traian Ilea şi Valeria Codorean, Nicoleta şi Nicu Novac, Bogdan Toma, Felicia Stoian, Maria Coman, Viorica Brânduşan Lupo, Mariana Suciu, Carmen Muntean, Alin Ienciu, Mara Andraş, precum şi formaţiile artistice din Ţinutul Pădurenilor din Lelese, Cerbăl, Ghelari, Bunila.
Declinul Ţinutului Pădurenilor
Ţinutul Pădurenilor se întinde între Valea Mureşului şi Ţara Haţegului şi este mărginit de Munţii Poiana Ruscăi. Are în componenţă comunele Bătrâna, Bunila, Cerbăl, Ghelari, Lelese, Lunca Cernii de Sus şi Topliţa şi peste 40 de sate de munte. Cele mai apropiate oraşe îi sunt Hunedoara şi Deva.
Aşezările din Pădurenime păstrează încă atmosfera pitorească a deceniilor trecute. Populaţia satelor de pădureni s-a diminuat în ultimele decenii. Peste 15.000 de oameni locuiau în Pădurenime în anii 1970, iar în prezent numărul lor se ridică la 5.000. Mulţi dintre tineri au renunţat la creşterea animalelor, ocupaţia tradiţională de secole a localnicilor. Şi-au lăsat gospodăriile în grija bunicilor pentru a se muta în oraşeşi nu s-au mai întors. Exploatările miniere care asigurau cele mai bine plătite locuri de muncă s-au închis şi au contribuit la plecarea altor sute de familii. Investiţiile în modernizarea vastei reţele de drumuri de pământ din zonă s-au lăsat aşteptate în cele mai multe dintre sate. Iată cum se prezenta Ţinutul Pădurenilor în urmă cu jumătate de secol şi cum arată acum situaţia sa demografică.
Bătrâna – Populaţia a scăzut de şapte ori
Aproape 700 de oameni trăiau în comuna Bătrâna, la începutul anilor 1970, cei mai mulţi în cele peste 100 de gospodării din satul cu acelaşi nume. Localnicii comunei aflate în munţi, la 70 de kilometri de municipiul Deva, aveau două şcoli generale, un cămin cultural, un magazin şi un cinematograf cu bandă îngustă. Acum, în Batrâna trăiesc circa 100 de oameni, iar trei dintre satele sale, Faţa Roşie, Răchiţaua şi Piatra, sunt depopulate aproape complet.
Bunila – locuri pustii după închiderea carierei de marmură
În Bunila, în urmă cu cinci decenii, locuiau 1.400 de oameni, în gospodării împăţite aroape egal între satele Poieniţa Voinii, Alun, Cernişoara Florese, Vadu Dobrii. Cei mai mulţi îşi munceau pământurile şi creşteau animale, iar o parte dintre ei lucrau la cariera de marmură din satul Alun. Comuna aflată la 35 de kilometri de Hunedoara avea 365 de locuinţe, patru şcoli, trei cămine culturale, două magazine, o bibliotecă, un dispensar cu medic, o unitate poştală şi era electrificată în întregime. Bunila mai are puţin peste 300 de locuitori, iar satul Alun este aproape pustiu.
În Cerbăl, comună aflată la circa 20 de kilometri de Hunedoara şi la 35 de kilometri de Deva, trăiau la începutul anilor 1970 aproape 1.400 de locuitori. Cei mai mulţi locuiau în satul Cerbăl, iar restul în satele Merişorul de Munte, Poieniţa Tomii, Poiana Răchiţelii, Socet, Ulm, Feregi şi Arănieş. Satele Cerbălului aveau şapte şcoli şi peste 150 de elevi, iar localnicii puteau petrece în cele trei cămine culturale. O poştă, un dispensar, un magazin şi o bibliotecă funcţionau în Cerbăl. Numărul locuitorilor a scăzut sub 500 în ultimii ani. Din fericiere, cea mai mare parte a drumului Hunedoara – Cerbăl a fost modernizată în ultimii ani.
Ghelari, de la 5.500 la 1.700
Cea mai mare comună din Ţinutul Pădurenilor a rămas Ghelari, aflată la circa 20 de kilometri de Hunedoara. Avea aproape 5.500 de locuitori în anii 1970, cei mai mulţi fiind în satul Ghelari. Satele Govăjdia, Plopi şi Ruda numărau circa 1.000 de localnici. Peste 2.000 de oameni din comună lucrau în minele de fier de la Ghelari. Un liceu, trei şcoli şi două grădiniţe funcţionau în Ghelari, iar reţeaua sanitară era cuprindea un spital, două dispensare şi o farmacie deservite de cinci medici. Mai puţin de 1.700 de localnici are în prezent comuna Ghelari, depopulată în anii 2000, cînd exploatarea minieră s-a închis.
În Lelese, comuna aflată la 30 de kilometri de Hunedoara, locuiau în anul 1971 peste 1.100 de oameni. Satele Lelese, Cerişor şi Runcu Mare cuprindeau cea mai mare parte a populaţie în timp ce în Sohodol trăiau circa 150 de pădureni. O carieră de talc şi o exploatare forestieră ofereau de muncă localnicilor care nu erau implicaţi în activităţi agricole şi de creştere a animalelor. Comuna patru şcoli, un dispensar, un cinematograf sătesc şi două cămine culturale. În Lelese au rămas circa 400 de oameni.
De la 3.200 la 900 de oameni
Aflată la 70 de kilometri de municipiul Deva şi la circa 50 de kilometri de Hunedoara, comuna Lunca Cernii de Jos avea peste 3.200 de locuitori în urmă cu cinci decenii, chiar dacă în cea mai mare parte a sa, drumul spre Hunedoara era acoperit de pământ. În prezent, Hunedoara şi Lelese sunt legate de o şosea modernizată parţial în ultimii ani. Satele Ciumiţa, Fântâna, Gura Bordului, Lunca Cernii de Sus, Meria, Lunca Cernii de Jos, Negoi şi Valea Babii compuneau comuna de pe Valea Cernei. Sute de localnici din Lunca Cernii erau angajaţi sezonieri în judeţele Hunedoara şi Caraş-Severin, alţii lucrau în morile şi în exploatările forestiere din zonă. Agricultura era ocupaţia de bază a oamenilor din Lelese, comună care se putea mândri în anii 1970 cu 14 şcoli generale. Comuna mai are circa 900 de locuitori, iar satul Ciumiţa a fost părăsit.
În comuna Topliţa, locuiau la începutul anilor 1970, peste 1.800 de oameni. Existau şase şcoli, trei cămine culturale, două cinematografe săteşti şi o bibliotecă. Stale sale Topliţa, Curpenii Silvaşului, Dăbâca, Dealu Mic, Goleş, Hăşdău, Mosoru şi Vălari se află la circa 20 de kilometri de Hunedoara. Unele au fost părăsite în ultimele decenii, iar în prezent comuna mai are puţin peste 700 de localnici.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
