VIDEO Povestea singurei căutătoare de aur în râurile din România. Scoate metalul preţios după o metodă străveche

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Georgeta Dulgheru este singura femeie din România care deţine un permis de exploatare a aurului aluvionar, acordat de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM). Geologul din Munţii Apuseni le poate astfel arăta turiştilor cum găseau strămoşii noştri metalul preţios, în albiile râului.

Satele din Munţii Apuseni stau pe „munţi de aur”, însă toate exploatările miniere pentru care aceste ţinuturi au fost faimoase în lume sunt închise de peste un deceniu, lăsând puţine speranţe la o viaţă decentă miilor de oameni care au muncit cea mai mare parte a vieţii lor în minerit.

O poveste aparte are Georgeta Dulgheru (52 de ani), singura femeie din România care deţine un permis de exploatare a aurului aluvionar, acordat de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM). Georgeta a lucrat timp de peste două decenii ca inginer geolog la minele din zona Bradului, unde, susţine ea, sunt cele mai bogate zăcăminte aurifere din ţară. În anul 2006, când ultimele unităţi miniere funcţionale din Apuseni s-au închis, a rămas fără serviciul căreia i se dedicase. A lucrat apoi, pentru câţiva ani, ca ghid la Muzeul Aurului din Brad, însă, relatează ea, a fost trimisă în şomaj, iar postul a fost atribuit mai târziu, pe criterii politice, altei persoane, fără a se mai ţine cont de experienţa profesională.

Şansa de a-şi continua munca de geolog i s-a ivit după ce primăria comunei Buceş a primit finanţare europeană pentru un proiect denumit „Casa cutătorului de aur” menit să promoveze meşteşugul căutării aurului aluvionar, practicat de milenii în ţinutul Apusenilor, şi a istoriei mineritului aurifer. În satul Stănija, unde se află „Casa căutătorului de aur”, ultimul căutător de aur aluvionar autorizat a fost până în urmă cu câţiva ani Ioan Catalina, ajuns la vârsta de 82 de ani.

VIDEO

Singurul căutător autorizat de aur aluvionar

Georgeta Dulgheru a învăţat meşteşugul scoaterii aurului de la fostul miner, iar pentru a le putea arăta, la rândul ei, turiştilor cum găseau localnicii firicelele de aur în albia râurilor, a fost nevoie să obţină permisul de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM). „Mi-am luat în mâini soarta şi am început demersurile pentru obţinerea acestei autorizaţii încă din anul 2015, iar recent am reuşit să o obţin. Cei de la ANRM mi-au spus că nu mai este nimeni în ţară care deţine un astfel de permis de exploatare a aurului aluvionar, pe persoană fizică autorizată”, a relatat Georgeta Dulgheru. Autorizaţia de exploatare este valabilă pentru un an, putând fi prelungită. Cu ea, geologul poate lucra într-un perimetru autorizat, însă pe lângă permis, pentru a-şi desfăşura activitatea a avut nevoie şi de alte documente: autoriaţii de mediu, de la primărie şi de la Apele Române. De asemenea, din aurul obţinut, o cantitate infimă, trebuie să plătească o redevenţă de şase la sută statului român. Locul ales de Georgeta Dulgheru pentru extragerea aurului aluvionar este un pârâu de pe Valea Maliţa, la graniţa dintre judeţele Hunedoara şi Alba. Apele traversează un fost areal minier, cu multe galerii vechi de mină şi halde de steril, care conţin aur.

VIDEO

image

Cea mai importantă unealtă a căutătoareei de aur aluvionar este şaitrocul, un instrument simplu a cărei folosinţă datează de peste 2.000 de ani. Puţini localnici au mai păstrat şaitroace vechi din primele decenii ale secolului XX, când familiile de mineri aveau dreptul să caute aurul în aluviuni, iar unele deţineau propriile galerii miniere. Cu ajutorul şaitrocului, Georgeta cerne mâlul de pe fundul râului, iar firicelele de aur fiind mai grele, rămân pe şenţuleţul uneltei. Este nevoie de îndemânare, noroc şi de cunoaşterea aurului, pentru ca munca de căutător de aur să aducă acestuia câteva firicele de metal preţios. „Activitatea este, deocamdată, doar una demonstrativă, pentru turiştii care ajung în zonă şi vor să afle cu ce se ocupau strămoşii noştri în aceste locuri bogate în aur”, spune Georgeta Dulgheru.

Fiica, olimipică internaţională

Pasiunea pe care Georgeta Dulgheru a pus-o în meseria ei de geolog a fost moştenită de fiica ei, Sonia, în vârstă de 22 de ani, studentă la Facultatea de Geologie şi Geofizică din Bucureşti. În 2015, când era elevă la Colegiul Naţional Decebal din Deva, Sonia a obţinut medalia de argint la Olimpiada Internaţională de Geografie, desfăşurată la Moscova. A fost admisă la mai multe universităţi din Marea Britanie, dar a preferat să studieze în ţară, unde a absolvit primii doi ani de facultate cu media 10, fiind şi bursieră în cadrul Programului Erasmus.

Aurul, resursa milenară din Apuseni

Istoricii susţin că regiunea Transilvaniei a fost considerată în Antichitate una dintre cele mai bogate în zăcăminte ale Europei, iar locuitorii ei au beneficiat de resursele ei naturale: fier, aur, argint şi sare.

În zona Bradului, Munţii Apuseni, aurul este extras din vremea Daciei, însă exploatările au început să se dezvolte intens de circa două secole, o dată cu primele investiţii în modernizarea centrelor miniere. Minereurile extrase şi prelucrate conţineau metale nobile, aur şi argint, în concentraţie variabilă de până la 12 grame la tonă, iar în unele cazuri au ajuns la o concentraţie de 40 de grame la tona de minereu. Până în 1948, când complexul minier a fost naţionalizat, ultimul proprietar privat al exploatării a fost Societatea „Mica” Brad. Ulterior, în 1955 a fost înfiinţat Trustul Aurului Brad, care administra centrele miniere, iar în prezent zona fostului complex se află în patrimoniul Minvest. Din 1998, zona minieră a Bradului a fost inclusă pe pe lista celor defavorizate. În 2006, minele de aur au intrat în programul de închidere, producţia fiind oprită, iar un an mai târziu a fost pus lacătul definitiv pe exploatări.


Vă recomandăm şi:

FOTO Jaful minelor de fier. Exploatarea minieră Ghelari s-a făcut praf şi pulbere în mai puţin de un deceniu

Minele de fier din Ghelari au o istorie de peste două milenii, însă povestea exploatărilor miniere are un final trist. De aproape zece ani, minele din Ţinutul Pădurenilor au fost închise, iar cele mai multe dintre clădirile lor au fost lăsate pradă jefuitorilor, care le-au distrus cărămidă cu cărămidă.

VIDEO Agonia Barburei, satul foştilor căutători de aur din Munţii Metaliferi

Doar 120 de oameni mai trăiesc în casele satului hunedorean Barbura, înfiinţat în urmă cu două secole în Munţii Metaliferi, în apropierea zăcămintelor de aur şi cupru. Cele două mine din sat au fost închise, iar localnicii se plâng de dezastrul ecologic şi social care a urmat mineritului.

FOTO VIDEO Barza, satul părăsit de pe muntele de aur. Dezastrul exploatării aurifere jefuite timp de un deceniu

Exploatarea auriferă Gura Barza a intrat în urmă cu opt ani în programul guvernamental de închidere a minelor, însă oamenii din zonă nu s-au ales cu nimic: fostul complex minier a fost devastat în întregime, foştii mineri nu au mai avut posibilitatea să îşi găsească alte locuri de muncă, iar comunitatea de la poalele Munţilor Apuseni se mai poate mândri doar cu trecutul „muntelui de aur”.

Cum s-a transformat Valea Jiului în Jalea Viului: oraşele miniere hunedorene intrate în cursa supravieţuirii

Valea Jiului, una dintre cele mai sărace zone din judeţul Hunedoara, a fost măcinată în ultimele două decenii de probleme sociale. Declinul aglomerării urbane s-a accentuat după anul 1995, o dată cu primele disponibilizări masive din minerit, iar în prezent cele şase oraşe din Valea Jiului (Petrila, Petroşani, Aninoasa, Vulcan, Lupeni şi Uricani) supravieţuiesc cu greu situaţiei dificile din economie.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite