VIDEO Peştera interzisă din România cu un zăcământ uriaş de guano. Aici a fost găsit craniul de 30.000 de ani
0Peştera Cioclovina Uscată a păstrat mii de rămăşiţe ale urşilor care au stăpânit-o şi a fost o sursă importantă de guano. Dar, cel mai important, este locul uneia dintre marile descoperiri din trecutul României.
Aflată în Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina, în mijlocul unui tărâm de vis, Peştera Cioclovina Uscată nu este doar un punct de atracţie pentru exploratorii frumuseţilor ţinutului, dar şi un reper pentru oamenii de ştiinţă.
Peştera din Munţii Şureanu a fost cercetată intensiv de oamenii de ştiinţă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Savanţii vremii au explorat-o în căutarea unor fosile de urşi şi pentru a cerceta depozitul de guano, „bălegarul” de lilieci amestecat cu sedimente şi rămăşiţe ale nenumăraţilor urşi de peşteră, folosit ca îngrăşământ în agricultură.
În primele decenii ale secolului XX, peste 30.000 de metri cubi de gunano - fosfat au fost extraşi din galeriile peşterii aflate în Munţii Şureanu, deasupra mai accesibilei Peşteri Cioclovina – adesea exploarată de speologi. O galerie minieră a fost săpată în peretele versantului unde se află Peştera Cioclovina Uscată, pentru ca minerilor să le fie mai uşor să ajungă la zăcământul de guano-fosfat.
„La noi în ţară peştera Cioclovina Uscată este vestită pentru depozitele impresionante de guano, excremente de liliac, considerate a fi cel mai mare zăcământ de acest fel din Europa. Guano era la mare căutare în Occident încă de la începutul secolului XX. Sub conducerea Imperiului Habsburgic, la Cioclovina, a început exploatarea industrială. Tone de guano erau extrase de localnici, încărcate în vagoneţi şi cărate apoi pe funicular, care transporta încărcătura până în Gara Pui. Aici guanoul era încărcat în vagoane şi acestea lua drumul Austriei unde era valorificat. Pe vremea comuniştilor, exploatarea de guano s-a redeschis, îngrăşământul fiind dus la serele lui Ceauşescu. După 1990, exploatarea a fost închisă pentru a apăra peştera Cioclovina de doritorii de guano”, informează Asociaţia Speologică Speotimiş.
Zăcămintele răspândite în galeriile şi în încăperile ascunse ale peşterii, unele cu o grosime de 5 - 6 metri, potrivit cercetătorilor, nu au fost epuizate până în prezent, însă exploatarea a rămas interzisă. În adâncurile ei se găseşte o gamă variată de minerale.
Galeria minieră care duce în adâncurile peşterii a fost blindată după câteva zeci de metri, iar din anii 2000, accesul în peşteră este oprit. Potrivit cercetătorilor care au putut să o exploreze, peştera constă într-o galerie lungă, întreruptă la un moment dat de o galerie descendentă şi de un puţ de 10 metri adâncime, ce o conectează cu un alt pasaj şi apoi cu alte galerii şi încăperi. Deşi peştera cu galerii de doi kilometri are o intrare naturală, nici aceasta nu mai este folosită.
Misterul craniului vechi de peste 30.000 de ani
Nu doar fosilele de urşi de peşteră şi bogatul zăcământ de guano au stârnit fascinaţia din jurul peşterii. La sfârşitul anlor ’30, în timpul exploatărilor de guano, printre numeroasele fosile de urşi de peşteră a fost descopert şi un craniu uman, care potrivit cercetătorilor datează de aproape 30.000 de ani. Craniul ar aparţine unei persoane care îmbina trăsăturile trăsăturile omului modern şi cele arhaice neanderthaliene.
Bărbatul ar fi aparţinut culturii aurignaciene ce producea un tip de unelte de piatră asociate cu primii oameni moderni din Europa de la începuturile Paleoliticului superior, potrivit celui mai recent studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Eberhard Karls din Tübingen. Craniul se numără printre cele mai timpurii şi mai bine păstrate fosile ale unui european ce a trăit în Paleoliticul Superior, iar felul în care a murit a fost intens dezbătut de oamenii de ştiinţă. Craniul prezintă mai multe fracturi: două de dimensiuni reduse la baza craniului şi una mare pe partea dreaptă. Cercetătorii au stabilit că două dintre fracturi au avut loc înainte sau la momentul morţii, între care cea mare de pe partea dreaptă fiind produsă prin lovituri aplicate cu un fel de bâtă, iar cea mai mică fiind provocată de cădere. Faptul că rănile nu prezintă urme de vindecare dovedeşte că loviturile au fost fatale, aşadar a putut fi emisă ipoteza unei crime.
Comorile peşterii Cioclovina
În vecinătatea Peşterii Cioclovina Uscată se află Peştera Cioclovina, de asemenea una dintre atracţiile principale de pe teritoriul Parcului Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina. Aceasta din urmă este accesibilă însă numai specialiştilor în speologie, iar turiştii o pot vedea numai în segmentul de la intrare. Oaspeţii locului pot ajunge la cele două peşteri urmând drumul judeţean pe Valea Luncanilor. O poiană unde a fost amenajat un loc de popas marchează capătul drumului pe care se poate ajunge cu maşina. Din dreptul ei, călătorii se pot ghida după ropotele pârâului care izvorăşte din munte, cel care a săpat Peştera Cioclovina. O potecă urcă până la grotele „uscate” ale Cioclovinei, de unde în trecut se exploata guano, iar o altă cărare coboară prin pădure până la peştera din care izvorăşte pârâul. În apropiere de Cioclovina se află „Troianul”, cea mai mare fortificaţie dacică din complexul celor existente în Munţii Orăştiei.
„Ea constă dintr-un val din pământ, piatră şi lemn, gros la bază de circa 10 metri, înalt astăzi pe alocuri de circa doi metri, care începe deasupra satului Cioclovina şi după circa 2,5 kilometri lungime se opreşte sub Vârful Poienii. Perpendicular sau oblic pe acest val pornesc spre exterior contraforturi identic construite şi, din loc în loc, turnuri cu latura exterioară rotunjită. Valurile au fost ridicate pentru a bara accesul dinspre Sud – Vest spre capitala dacilor”, informau cercetătorii Alexandru Păunescu, Eugen Comşa şi Ioan Glodariu, în volumul „Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994). Unii istorici au asociat peştera Cioclovina cu muntele sfânt al dacilor, locul unde s-a retras, potrivit legendei, divinitatea strămoşilor noştri.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
