VIDEO „Bijuteriile” Uzinei de fier Călan s-au ruinat: povestea hidrocentralei şi a cazinoului muncitoresc
0
Clădirile istorice din Călan care au aparţinut Uzinelor Victoria au fost lăsate să se ruineze, iar soarta lor pare pecetluită.
Combinatul „Victoria” Călan a dispărut treptat de la începutul anilor 2000 şi odată cu el au fost distruse mai multe monumente istorice preţioase care ofereau identitate oraşului de pe malurile Streiului.
GALERIE FOTO CU RUINELE UZINELOR DE FIER
În ultimele decenii, autorităţile din Călan au ignorat soarta vechilor clădiri rămase în urma uzinelor din Călan, construcţii emblematice aflate pe lista monumentelor istorice, dar ruinate şi lăsate pradă hoţilor.
Aceeaşi soartă a avut şi fosta hidrocentrală de la Streisângerorgiu, aflată, de asemenea, pe lista monumentelor istorice.
În Călan, au fost ignorate şi vestigiile antice şi medievale din jurul oraşului, însă patrimoniul industrial a avut cel mai mult de suferit.
Monumente istorice abandonate
Clubul muncitoresc din Călan şi clădirile administrative ale fostei uzine metalurgice, situate pe Strada Furnalistului, au fost incluse pe lista monumentelor istorice din România, însă nimic nu indică acest lucru celor care ajung în „Călanul vechi”.
Clubul muncitoresc la începutul secolului XX. Ilustrată.
Construcţiile de la sfârşitul secolului al XIX au rămas fără cea mai mare parte din acoperişuri, nu mai au podele, tocăria le-a putrezit, iar ferestrele şi o parte din ziduri s-au prăbuşit. Interiorul pustiu a fost ocupat de vegetaţia crescută în voie şi de mormane de gunoaie, amestecate cu moloz şi lemnărie veche. Ansamblul istoric unde în trecut a funcţionat şi un cazinou muncitoresc a fost ocupat de oameni fără adăpost, însă nu s-a dovedit un lăcaş ofertant nici măcar pentru aceştia, din cauza riscului de prăbuşire a tavanului, acoperişului şi bârnelor din lemn. Autorităţile s-au mulţumit să pună un câteva afişe pe faţada fostului club muncitoresc, prin care să îi avertizeze pe trecători de pericolul reprezentat de clădiri, pentru trecători.
Hidrocentrala (turbina) de la Streisângeorgiu (Călan), aproape la fel de veche ca ruinele Uzinei de fier a fost devastată de hoţi. Mecanismele de fier şi vechile instalaţii au fost furate, împreună cu porţile şi ferestrele metalice, iar construcţia a rămas abandonată. Scheletul ei de beton arată rămăşiţele unei construcţii complexe pentru începutul de secol XX. Pe faţada ei au rămas agăţate literele „Victo”, care amintesc de Uzina „Victoria” Călan. În 19 noiembrie 1934, ziarul local Gazeta Hunedoarei îşi informa cititorii despre festivitatea inaugurării hidrocentralei de la Călan.
Hidrocentrala în 1934. Daniel Lăcătuş / Facebook.
„Sfinţirea turbinei s-a făcut la ora 10, prin oficierea unui serviciu divin de către preoţii ortodocşi din jur, răspunsurile fiind date de corul local şi cu concursul fanfarei uzinelor. După cuvântarea unui preot, domnul inginer Filip Coleanu, directorul uzinelor, a predat muncitorilor uzina electrică după ce a pus-o în funcţiune. Apoi asistenţa, în frunte cu domnul prefect Romulus Miocu şi ceilalţi reprezentanţi ai autorităţilor au vizitat instalaţiile de unde apoi s-au deplasat la uzinele din comuna Crişeni. Aici, de asemenea, s-a sfinţit furnalul cel nou, domnul senator Desideriu Fulep a ţinut o cuvântare, amintind că în ţară, afară de acest furnal, nu mai sunt decât două la Reşiţa şi la Hunedoara. Apoi, în localul Casinoului Uzinelor s-a dat un banchet de 160 tacâmuri, înainte de începerea căruia cei de faţă au vizitat o expoziţie cu produsele uzinei”, informa Gazeta Hunedoarei, în 1934, potrivit site-ului degarda24.com.
Cele două monumente se numără printre clădirile vechilor uzine care au supravieţuit timpului. În schimb, furnalul vechi de peste 150 de ani şi numeroase alte construcţii industriale cu o vechime de peste un secol din Călan mai pot văzute doar în ilustratele de epocă.
Istoria Uzinei „Victoria”
În Călan, primul furnal a fost construit din anul 1869 şi a fost pus în funcţiune doi ani mai târziu, însă la un secol şi jumătate de la înfiinţarea uzinei de pe Valea Streiului, puţine lucruri mai amintesc de istoria ei.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, uzina producătoare de fontă avea două furnale, unul dintre ele fiind la acea vreme cel mai mare din ţară. Aici lucrau sute de oameni, stabiliţi în coloniile muncitoreşti de la Călan. O cale ferată îngustă era folosită pentru transportul materilor prime de la minele de fier din Teliuc şi Ghelari, iar pe râul Strei a fost construit un baraj pentru alimentarea uzinei.
În anii interbelici, uzina care ajunsese să aibă peste 700 de muncitori a intrat în proprietatea societăţii „Titan, Nădrag, Călan”, deţinută de industriaşii Edgar şi Max Aushnit. După Al Doilea Război Mondial a fost naţionalizată, iar regimul comunist a transformat-o într-un combinat, care s-a extins treptat în deceniile următoare ajungând să ocupe pe o suprafaţă de peste 60 de hectare. În jurul combinatului metalurgic s-a dezvoltat şi noul oraş Călan, care în prezent numără 11.000 de locuitori. Înainte de 1989, la „Victoria” lucrau peste 5.000 de oameni. Combinatul producea fontă cenuşie, cocs, cărbune, smoală, sobe Vesta şi calorifere. Aici a fost pusă în funcţiune prima instalaţie din lume pentru producerea cocsului şi semicocsului prin fluidizare (1957) şi s-au produs pentru prima dată brichete de cocs pentru scopuri industriale în ţară (1961). Declinului industrial din anii 1980 i-a urmat prăbuşirea din anii 1990. Combinatul Victoria Călan s-a dezintegrat după privatizările eşuate şi a ajuns în cele din urmă la fier vechi. Din 2016, pe o suprafaţă de 40 de hectare din ruinele fostei uzine a oraşului Călan a fost inaugurat un parc industrial.
Vă recomandăm să citiţi şi:
FOTO Uzina Călan în imagini de colecţie. Anii de glorie ai complexului metalurgic dispărut
Se încarcă comentariile...
