Văduvă de miner ucis din cauza arsurilor din explozia de la Petrila: „Fostul meu soţ s-a chinuit la fel ca tinerii din club, dar el nu s-a mai putut vindeca“

Oamenii din Petrila, unde în urmă cu şapte ani, într-o zi de 15 noiembrie, o explozie petrecută în mina de cărbune curma viaţa a 13 mineri, îşi amintesc cu groază de tragediile ortacilor, iar rudele victimelor afirmă că le înţeleg pe deplin durerea celor care au de suferit după tragedia din Clubul Colectiv. Adriana Loghin, văduva unui miner rănit în explozia din 2008, spune că soţul ei a chinuit doi ani, înainte de a muri.

În 15 noiembrie se împlinesc şapte ani de la cea mai cumplită tragedie petrecută în ultimul deceniu în judeţul Hunedoara. În Petrila, două explozii petrecute în subteranele minei de cărbune, în aceeaşi zi, au curmat viaţa a 13 mineri şi au dus la rănirea altor 15 mineri şi salvatori. Cele mai multe dintre victime au au avut arsuri şi intoxicări cu monoxid de carbon, care fie le-au cauzat moartea, fie au necesitat un tratament îndelungat. Pe Constantin Loghin, un fost miner care a suferit arsuri pe şapte la sută din suprafaţa corpului şi fracturi, după ce un perete din abataj s-a prăbuşit peste el, rănile l-au chinuit un an şi jumătate, până la moarte.

Chinurile minerului rănit în explozia din 2008
Minerul a lăsat în urmă o soţie, care lucrează şi ea în mină, şi patru copii. Adriana Loghin îşi aminteşte cu groază de chinurile prin care a trecut fostul ei soţ, în lunile care au urmat tragediei din noiembrie 2008.

“El a suferit arsuri grave, atât pe căile respiratori, cât şi pe piele. Cam ceea ce li s-a întîmplat şi tinerilor din Bucureşti. Însă fostul meu soţ nu a avut noroc. Pe lângă arsuri, a avut şi o fractură deschisă la mână, pentru care a stat şase luni în în tratament, dar nu s-a mai vindecat. De când a fost dus la spital, medicii mi-au spus că are şanse mici să îşi revină. Noi am sperat că se va reîntoarce pentru a munci în subteran, pentru că aveam patru copii, iar el îşi dorea să muncească din nou, pentru a ne întreţine. Însă, treptat, starea lui s-a tot înrăutăţit, iar după un an şi jumătate, a decedat în spital”, a povestit Adriana Loghin, care în prezent este angajată a minei Lonea de la marginea Petrilei.

Supravieţuitorul din Petrila
Cazul familiei Loghin este dramatic, însă alţi mineri, cum este Nicolae Iordache, care a suferit arsuri pe 85 la sută din suprafaţa corpului, au supravieţuit. “Săptămâni întregi am stat în spital, sedat, pentru a putea rămâne în viaţă. Am suferit mai multe intervenţii chirurgicale, mi s-au pus o mulţime de grefe de piele, traheea mi-a fost distrusă de arsuri, dar cu timpul mi-am revenit, chiar dacă am încă unele probleme de sănătate, în special când este frig. A fost un adevărat miracol. Mă uit la acei copii din club, care au trecut prin aceleaşi momente ca noi şi le doresc să aibă dorinţa mea de a mă face bine”, relatează minerul.

Marea dramă a minerilor
De la 1 noiembrie, Mina Petrila şi-a încetat activitatea, după 156 în care a funcţionat aproape neîntrerupt. Oraşul din Valea Jiului s-a obişnuit în acest timp cu tragediile. Mulţi dinter localnici comentează “la rece” dramele prin care trec familiile celor aproape 200 de victime din incendiul din capitală. În Petrila, pot fi auzite, pe la colţuri, bătrâne răutăcioase vorbind despre “cei care au murit în timp ce se distrau, în timp ce minerii au sfîrşit, în 2008, muncind”. Dar din oraşul minier compasiunea pentru tragedia din Clubul Colectiv nu lipseşte. Ea poate fi observată la tineri şi, mai ales, la cei care au pierdut oameni dragi în accidentele de muncă din subteran.

Mina Petrila a fost locul celei mai mari tragedii miniere din ultimul deceniu. Aici, în ziua de sâmbătă, 15 noiembrie 2008, în jurul orei 15:00, o explozie produsă într-un abataj minier, în urma acumulărilor în exces de gaz metan, a provocat moartea a opt mineri. Alţi opt salvatori minieri aflaţi în subteran în acel moment au suferit arsuri grave, în urma deflagraţiei. Patru ore mai târziu, o altă explozie avea să curme viaţa altor cinci mineri şi salvatori din mină şi rănirea altor oameni. Cele două deflagraţii, soldate cu moartea a 13 mineri şi rănirea altor 15, au avut loc la o adâncime de aproape 1.000 de metri, ambele fiind cauzate de acumularea gazelor toxice în mină.

Vă recomandăm şi:

Omul care a trăit cu arsuri pe 85 la sută din corp: “Am ieşit mai mult mort decât viu din infern. Nu trebuie să ne pierdem speranţa după asemenea tragedii"

Nicolae Iordache (44 de ani) a fost aproape carbonizat în exploziile petrecute în subteranul Minei Petrila, în 15 noiembrie 2008. La şapte ani de la dezastrul care a curmat viaţa a 13 mineri şi salvatori, fostul lor camarad, scos din mină cu arsuri pe 85 la sută din corp, s-a însănătoşit şi speră ca acelaşi lucru să se întâmple şi cu victimele în viaţă, ale incendiului din Clubul Colectiv.

Maria Vulcu, arhitecta ucisă în incendiul din Colectiv, a fost înmormântată. Preot: "eşti tentat să rămâi fără cuvinte în faţa unei asemenea tragedii"

Aproape 1.000 de oameni au participat la slujba de înmormântare a Marie Vulcu, tânăra arhitectă din Deva, ucisă în incendiul care a cuprins Clubul Colectiv din Bucureşti. Oraşul Simeria, unde locuiesc părinţii Mariei, a fost în doliu după tragedia prin care au trecut rudele fetei. "Cine o să răspundă pentru cele întâmplate", a transmis Celia, prezentă la înmormântare.

Incendiu în Colectiv. Soarta cruntă a tinerilor din Hunedoara: Maria Vulcu, adusă acasă în sicriu, iar Radu Sienerth se zbate între viaţă şi moarte

Destine crunte pentru cei doi tineri din judeţul Hunedoara, victime ale incendiului devastator din Clubul Colectiv (Bucureşti). Maria Vulcu, fata care plecase în Capitală pentru a-şi construi un viitor, a fost adusă în sicriu acasă. Apropiaţii lui Radu Sienerth, căzut şi el victimă în carnagiul din club, se roagă pentru supravieţuirea sa.