Tributul Retezatului. Cele mai negre tragedii de pe munte: dezastre naturale, accidente de avion şi avalanşe mortale
0
Un şir lung de tragedii a transformat Retezatul, impresionant prin frumuseţea priveliştilor sale, într-unul dintre cele mai riscante masive muntoase din România.
Retezatul pare să îşi ceară anual tributul în vieţi omeneşti. În ultimele luni cel puţin trei oameni au murit pe munte, iar alţii au fost grav răniţi, deşi cele mai multe dintre traseele sale pot fi considerate accesibile.
Furia naturii şi imprudenţa oamenilor au provocat cele mai cumplite tragedii din Retezat. Iată câteva dintre acestea:
Misterul accidentului aviatic din Retezat
Cea mai mare tragedie aviatică din Masivul Retezat a avut loc în noaptea de 13 spre 14 august 1991, când un avion IL-18, cu nouă oameni l-a bord, s-a prăbuşit în zona vârfului Custura, fără a lăsa supravieţuitori. Aeronava TAROM IL-18 YR-IMH, care efectua un zbor pe ruta Bucureşti – Timişoara, decolase în seara de 13 august 1991, la ora 23:15, de pe Aeroportul Otopeni.
La bord se aflau cinci membri ai echipajului şi patru angajaţi ai companiei, care se îndreptau spre Timişoara pentru a repara un alt avion. Cu un minut înaintea impactului, piloţii aeronavei ar fi transmis turnului de control al aeroportului din Timişoara că se aflau deasupra oraşului Făget şi se pregăteau de aterizare. La scurt timp legătura cu aeroportul s-a întrerupt, aeronava şi pasagerii ei zdrobindu-se de stânci. A doua zi dimineaţa elicopterele militare au localizat rămăşiţele aeronavei în apropierea vârfului Custura, zona a fost împânzită de militari şi poliţişti şi niciunui civil nu i s-a mai dat voie să se apropie de locul impactului. Priveliştea tragediei era înfiorătoare.
Foto: Marius Turc.
„Acolo sus, în faţa noastră, era dezastrul. Ceva de neimaginat. O pădure de brazi cu vârfurile retezate, cu bucăţi din fuselaj atârnând în bătaia vântului, tărâm horror pe mai bine de un kilometru. Scaune, mochetă, beculeţe, ceasuri, degete, mâni, capete, veceu, ochelari, manşa, motor, un buchet de flori, haine, hublouri, un portofel, o păpuşă, o valiză, un chipiu, miros de kerosen ars, un picior, ulei prelingandu-se pe stânci, pantof cu toc, brăduleţi striviţi, sânge peste tot şi un elicopter care coboară cu mare zgomot în poiană”, relata Vladimir Brilinsky, unul dintre puţinii jurnalişti care au ajuns la locul tragediei.
Ancheta efectuată de Procuratura Judeţului Hunedoara şi de Departamentul Aviaţiei Civile a arătat că vinovat pentru producerea accidentului a fost echipajul, care s-a abătut de la traseu şi, de asemenea, a interpretat greşit comunicarea turnului de control. Pilotul Ioan Berenghi avea peste 7.000 de ore de zbor. Totuşi, potrivit anchetei Inspectoratului Aviaţiei Civile, echipajul nu a respectat procedurile de navigaţie aeriană, de stabilire a poziţiei reale a aeronavei, a raportat eronat survolarea punctelor obligate de raport şi a utilizat metoda navigatiei estimate, fără a folosi toate echipamentele de radionavigatie de la bord.
În timp ce anchetatorii ţineau sub secret informaţiile legate de cauzele tragediei aviatice, au apărut o serie de ipoteze privind împrejurările ei. Una dintre ele era că avionul a fost doborât de o rachetă sol-aer, lansată dintr-una din unităţile militare anti-aeriene din zonă. Presupunerea a fost, infirmată de anchetatori. Şi ipotezele că accidentul ar fi fost cauzat de furtună sau de arderea unui motor au fost eliminate.
Bucura. Foto: Lucian Ignat
Cea mai ciudată explicaţie a fost legată de existenţa unor OZN-uri, sfere luminoase care au survolat Retezatul, fiind observate cu o săptămână mai devreme de turişti şi de către salvamontişti. Aceleaşi OZN-uri ar fi cauzat catastrofa aviatică, potrivit unor ipoteze lansate la scurt timp după accident. În chiar a doua zi după tragedie, ziarul Zori Noi din Petroşani publica un articol care oferea detalii despre un eveniment straniu petrecut în Retezat.
În reportajul cu titlul „Fenomen Misterios”, jurnaliştii arătau că în noaptea de 4 august 1991 şapte persoane au văzut o formaţiune asemănătoare unui OZN, deasupra Retezatului, la câţiva kilometri de locul tragediei. Potrivit unor relatări din 1991, confirmate de salvamontiştii din Retezat, în luna august a anului 1991, un grup de turişti a văzut pe un versant al Retezatului mai multe sfere luminoase, despre care atât călătorii cât şi salvamontiştii au presupus că erau OZN-uri. Întâmplarea s-a petrecut într-o seară, în apropiere de refugiul Pietrele.
Foto: Lucian Ignat
Viitura soldată cu 14 morţi
Viiturile au produs de-a lungul timpului pagube însemnate în Masivul Retezat. Cea mai mare tragedie provocată de furia naturii la poalele Retezatului a avut loc în vara anului 1999. Atunci, în masivele Retezat, Godeanu şi Ţarcu au avut loc ploi intense, care au provocat viituri, al căror vârf, înregistrat în dimineaţa de 12 iulie 1999, a adus un debit de peste 1.300 metri cubi de apă pe secundă. Torenţii au devastat o colonie muncitorească înfiinţată la poalele barajului Gura Apelor.
„În secţiunea coloniei din avalul barajului Gura Apelor s-au produs patru torenţi principali, dintre care cel mai violent a fost cel din dreptul locuinţelor coloniei. Torentul a spălat deluviul până la rocă, a dezrădăcinat copaci şi a târât totul pe platforma locuită a coloniei. Copaci şi bolovani imenşi au izbit şi străpuns dintr-o parte în alta pereţii barăcilor locuite, situate în dreptul torentului. Au fost omorâţi 14 oameni, printre care au fost şi copii. Nenorocirea s-a produs în timpul nopţii de 11/12 iulie 1999, moment în care toată lumea dormea, reacţia de apărare împotriva dezastrului fiind practic nulă”, scria inginerul Augustin Vlaiconi, în articolul „Viitura din iulie 1999 produsă în Retezat”, publicat în revista de specialitate Energetica.
Drumul de acces de la Brazi la barajul Gura Apelor a fost blocat de aluviuni şi alunecări de teren, astfel că autorităţile nu au putut interveni decât cu mare întârziere în ajutorul oamenilor din colonie. Dacă barajul Gura Apelor din Retezat nu ar fi existat, torentele ar fi avut efecte cu mult mai devastatoare pentru comunităţile de pe Valea Streiului, informau specialiştii.
Avalanşa mortală din Masivul Retezat
Cea mai devastatoare avalanşă înregistrată în ultimii ani în Retezat s-a soldat cu moartea a doi copii alpinişti. În 22 aprilie 2017, într-o sâmbătă după-amiază, un grup de şapte persoane, din care făceau parte şi trei minori, însoţiţi de taţii copiilor şi de două femei a fost surprins de o avalanşă produsă în zona Bucura – Vârful Peleaga. Dor Geta Popescu (13 ani) şi Erik Gulacsi (12 ani), doi alpinişti campioni, au murit în scurt timp de la producerea accidentului pe munte, suferind traumatisme complexe cranio – cerebrale.
Trupurile lor au fost scoase din zăpadă după mai multe ore de căutări. Ceilalţi alpinişti surprinşi de avalanşă au scăpat cu răni uşoare. Victimele erau echipate de munte, însă nu purtau căşti de protecţie în momentul tragediei, un detaliu care le-ar fi putut schimba situaţia, susţinea medicul legist Dan Mărculescu. Grupul lovit de avalanşă plecase de la primele ore ale dimineţii spre Vârful Peleaga, prin zăpada de peste un metru aşternută pe alocuri, peste solul îngheţat.
Înaintea sa un alt grup numeros de turişti, condus de Cătălin Berennghi, fiul pilotului mort în 1991 în Retezat, urcase în şir indian, de la cabana Genţiana pe un traseu învecinat. Ambele grupuri nu au ţinut cont de avertizările cu privire la riscul producerii unor avalanşe. Salvamontiştii informau că stratul de zăpadă proaspătă care se aşternuse cu câteva zile înaintea tragediei atingea aproape un metru la altitudini mari şi în zonele de creastă şi le recomandau turiştilor să rămână în apropierea cabanelor şi să evite traseele de creastă sau schiul de tură.
Avalanşa din 2017. Imagini Sorin Sanda. Salvamont.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
