Tainele celui mai frumos monument din Săcărâmb, ridicat în secolul al XIX-lea din fontă de la Govăjdia
0
Monumentul din centrul satului Săcărâmb, al minelor de aur din Munţii Metaliferi, are o istorie de peste un secol şi jumătate.
Săcărâmb, satul minelor de aur din Munţii Metaliferi, a devenit cunoscut de la mijlocul secolului al XVIII-lea datorită bogăţiei din adâncurile pământului pe care a fost înfiinţat.
GALERIE FOTO CU MONUMENTUL DIN SĂCĂRÂMB
Mirajul aurului şi al mineralelor rare şi preţioase a atras aici oameni din toate colţurile Europei, iar în urma lor au rămas o mulţime de legende, dar şi câteva monumente misterioase.
Un astfel de monument, clădit din fonta prelucrată la Furnalul de La Govăjdia, a rămas neclintit în parcul din centrul aşezării, într-un loc în jurul căruia clădirile fostelor mine de aur ale Săcărâmbului au fost lăsate să se ruineze. Datează, cel mai probabil, din anul 1862, şi a fost dedicat „ca semn de iubire profundă şi respect, printr-un profund doliu, de elevii Şcolii miniere Nagyag”, aşa cum arată una din inscripţiile sale, lui „Josef Franzenau k:k:Bergrath cavaler al ordinului Franz Josef, născut la 4 martie 1802 - decedat la 14 februarie 1862”, arată o altă inscripţie.
Monumentul recunoştinţei. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.
Alte inscripţii îl descriu pe Josef Franzenau: „cel ce bine şi-a însuşit taina măruntaielor pământului, nobil se întoarce în sânul (ei) pământului” şi „glorios ca miner şi prieten al oamenilor, a murit ca un client al naturii. Neuitat de colegii săi, Zogligen şi subordonaţii săi”. Potrivit unora dintre localnici, Josef Frazenau a fost conducătorul minelor de la Săcărâmb (Nagyag) şi fondatorul primei şcoli superioare de minerit din această regiune a Europei.
Povestea, spusă de savantul Ignaz von Born
Satul din Munţii Metaliferi are o istorie impresionantă. A fost atestat documentar în urmă cu 550 de ani, însă povestea prin care a devenit cunoscut în lume datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea, când aici au fost deschise primele exploatări miniere. Potrivit legendei, un sătean din Nojag, care îşi mâna porcii prin pădurile de munte, a observat sclipind, dintr-o râpă ascunsă, un bolovan.
Ruinele minelor de aur de la poalele Dealului Calvariei. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.
A coborât în deschizătura muntelui şi a desprins bucata strălucitoare din roca în care fusese înţepenită, iar a doua zi s-a prezentat cu ea în faţa unui moşier care avea o mică exploatare minieră în acele ţinuturi. „Piatra“ s-a dovedit a fi aur, iar vestea descoperirii metalului preţios s-a răspândit cu repeziciune şi a atras aici familii din toate colţurile Europei.
Povestea Săcărâmbului a fost relatată de baronul Ignaz von Born, unul dintre oamenii de ştiinţă importanţi ai secolului ai XVIII-lea, fiul unuia dintre marii proprietari ai minelor din zonă, Ludovic Born.
Monumentul. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.
„Descoperirea minei de aur se datoreşte întâmplării. Un român numit Ion Armean a venit la tatăl meu, care exploata pe atunci o mină bogată de argint la Certeju, şi i-a spus că zilnic se vede o flacără ce iese şi joacă deasupra unei crăpături din pădure şi el crede că asta ar însemna că trebuie să fie ascunse acolo minereuri bogate. Tatăl meu era, din fericire, destul de aventuros ca să dea atenţie spuselor acestui om de treabă. A făcut deci o galerie la locul indicat de acel român, dar a săpat în zadar câţiva ani. În cele din urmă s-a plictisit şi era hotărât a o părăsi, când a mai făcut o ultimă încercare în direcţia vânei şi aici a dat de un minereu bogat în aur, ce se înfăţişa sub forma unor lamele negre. Din cauza aceasta, l-a privit mai întâi ca minereu de fier cu mică şi nu s-au convins de contrariu decât după ce l-au încercat în foc. Această descoperire fericită l-a determinat pe tatăl meu să urmeze mai repede toate mijloacele pentru a continua această exploatare“, scria Ignaz von Born, într-o scrisoare trimisă din Săcărâmb, în vara anului 1770.
FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.
De unde provine numele aşezării
Şi numele mai puţin obişnuit al aşezării a dat naştere unor legende. „Numele de Szekerembe provine din expresia «hai să cărăm», adică «Hay Szekerem», prin care românii înţeleg transportul minereului“, scria în 1828 topograful austriac Joseph Adalbert Krickel, în jurnalul său de călătorie. În acele vremuri, o mulţime de oameni de ştiinţă occidentali urcau la Săcărâmb, atraşi de locul pe care îl numeau „El Dorado“ al Europei. Printre oaspeţii de seamă ai orăşelului minier, cu 350 de case şi aproape 20 de galerii miniere, au fost şi împăratul austriac Franz Joseph, împărăteasa Maria Tereza şi prinţul Rudolf. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, peste 40 de tone de aur au fost extrase din minele Săcărâmbului, dar galeriile din zonă au dat şi altfel de metale preţioase: teluriumul şi săcărâmbitul. Vechile exploatări de aur s-au închis în urmă cu un deceniu, iar în Săcărâmb, călătorii găsesc doar foşti mineri şi numeroase vestigii care amintesc de trecutul aşezării.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
