SPA în stil daco-roman la Geoagiu Băi. Povestea staţiunii termale de lux unde strămoşii noştri ofereau aur zeilor
0
Băile termale de la Geoagiu au o vechime de circa două milenii, iar în Antichitate, locul era o aşezare luxoasă, destinată celor bogaţi. O dovedesc cele 11 plăcuţe votive din aur şi numeroasele altare dedicate zeităţilor şi nimfelor, care au fost descoperite în ultimele decenii sub ruinele fostului complex de ape termale. Atât pentru istorie, dar mai ales pentru apa de calitate, zeci de mii de români ajung anual în staţiunea Geoagiu.
Germisara a fost în Antichitate un adevărat centru SPA, frecventat de cei mai înstăriţi locuitori ai Daciei romane, susţine Cristina Mitar, arheolog la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. Locul misterios aflat în prezent în centrul staţiunii Geoagiu Băi era în urmă cu aproape două milenii împânzit de sanctuare şi monumente închinate nimfelor şi zeităţilor tămăduitoare din panteonul greco-roman.
Numele dacic, Germisara, dovedeşte că dacii cunoşteau proprietăţile izvoarelor termale şi că aşezarea era renumită încă dinainte ca romanii să ocupe teritoriul pe care se afla şi să o transforme într-un centru balnear de lux pentru acea perioadă, aşa cum o arată descoperirile arheologice. Numeroase monumente închinate zeităţilor şi nimfelor care patronau apele tămăduitoare de la Geoagiu, dar şi o serie de plăcuţe votive din aur, descoperiri unice în istoria României, arată importanţa Germisarei şi prosperitatea celor care o locuiau sau veneau să se trateze aici.
În prezent, staţiunea este vizitată anual de zeci de mii de oameni. „Izvoarele de la Geoagiu Băi sunt renumite pentru proprietăţile lor. De fiecare dată când ajungem aici, ne facem provizii de apă termală, din izvoarele amenajate, pe care o folosim la mâncare şi la băut“, spune Vasile Ionaşc, un pensionar venit din Deva la Geoagiu Băi.
„Germisara poate deveni un punct turistic extrem de important, datorită istoriei sale. În fosta provinicie Dacia romană au fost trei centre de tratament, unul fiind la Germisara, iar celelalte la Aquae şi de Băile Herculane. Avem norocul astfel ca două dintre aceste locuri să se afle pe teritoriul judeţului Hunedoara. Iar fostul centru de la Germisara ar putea fi amenajat astfel încât turiştii să poată vedea aici cum funcţiona acest complex”, a afirmat arheologul Cristina Mitar.
BETON PESTE BAZINUL ANTIC
Potrivit arheologilor, băile de la Germisara erau dispuse pe două niveluri. Cel superior consta dintr-un sistem de camere de baie, din care s-au păstrat fundaţiile, o parte a elevaţiei, podeaua şi canalele. „Tot aici au fost descoperite altarele sau bazele de statui, precum şi statuia de marmură a Dianei. La nivelul bazinului natural au fost săpate în stâncă mai multe camere de baie care comunicau între ele. Întreaga zonă era sacră, iar centrul cultului îl constituia tocmai bazinul natural, craterul din care izvora apa“, afirmă arheologii Ioan Piso şi Adriana Rusu Pescaru în cercetarea „Nymphaneum-ul de la Germisara“, publicată în „Revista monumetelor istorice“ (numărul I, Bucureşti, 1990).
Complexul cu izvoare termale a fost părăsit după retragerea romanilor din Dacia, iar până în Evul Mediu nu mai există informaţii documentare despre el. La mijlocul secolului al XVI-lea, un document arăta că Ioan Sigismund Zápolya, regele Ungariei, a amenajat aici un loc de baie curativă pe care îl folosea adeseori. Staţiunea înfiinţată peste ruinele SPA-ului antic de la Germisara s-a dezvoltat la începutul secolului trecut. În deceniile următoare, noile construcţii au acoperit, potrivit arheologilor, o parte însemnată din teritoriul vechii aşezări. Izvoarele termale care ajungeau în trecut şi în bazinul natural au fost captate şi folosite la alte bazine. La sfârşitul anilor 1980, fundul craterului a fost reamenajat şi transformat într-o piscină construită din beton, care nu are însă nimic în comun cu înfăţişarea arhaică a bazinului.
LOCUL FAIMOASELOR TEZAURE DIN VREMEA ROMANILOR
Primele descoperiri arheologice importante din Geoagiu Băi datează din anii 1930, când, la săparea bazinului mic din actualul ştrand cu ape termale al staţiunii Geoagiu, au fost dezgropate statuile reprezentându-i pe zeii Esculap şi Hygiea, veneraţi pentru a aduce sănătate oamenilor. În anii ’80 au fost scoase la iveală cele mai importante tezaure care datau din perioada Daciei romane.
În 1987, Oficiul Judeţean de Turism Hunedoara a demarat construirea unor instalaţii balneare, în centrul staţiunii Geoagiu Băi. Potrivit arheologilor de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, muncitorii au săpat dincolo de fundul bazinului natural, în căutarea izvorului care se retrăsese din cauza scăderii generale a nivelului pânzei de apă termală. În craterul care se formase cu sute de mii de ani în urmă, au dat peste opt plăcuţe de aur, circa 600 de monede, o statuie de marmură reprezentând-o pe zeiţa Diana, patru altare şi diferite alte obiecte antice. Un muncitor a încercat atunci să sustragă o foiţă de aur, dar a fost prins.
Povestea plăcuţelor votive din aur de la Germisara
Cele opt plăcuţe antice din aur din Germisara aduc numeroase informaţii despre ce reprezenta staţiunea pentru strămoşii noştri.
„Ele erau depuse în semn de recunoştinţă pentru zeităţile şi nimfele care patronau izvoarele binefăcătoare. Aceeaşi destinaţie o aveau şi altarele şi monumentele închinate zeităţilor, descoperite la Germisara“, a precizat arheologul Cristina Mitar. Pe unele dintre plăcuţele votive descoperite în Germisara, dar şi pe monumentele ridicate în jurul bazinului natural folosit de strămoşii noştri, au fost inscripţionate numele celor care le-au închinat nimfelor sau zeiţelor Diana şi Hygiea. Ele atestă continuitatea elementelor dacice în provincie, continuitate care a fost dovedită arheologic şi mai puţin prin inscripţii. „Cea mai interesantă inscripţie din punctul nostru de vedere este următoarea: «Nimfelor le-a pus (ca ofrandă) Decebalus, fiul lui Lucius». Această inscripţie se poate data în a doua jumătate a secolului II, probabil în timpul domniei împăratului Marc Antoniu sau Commodus, cel care a depus-o făcând parte din a doua sau a treia generaţie de daci din provincie. Era înstărit pentru că altfel nu îşi putea permite o ofrandă aşa de scumpă şi era destul de bine romanizat, căci se închina nimfelor“, au informat reprezentanţii muzeului din Deva.
În muzeul din Deva sunt expuse şapte dintre acestea, iar la Muzeul din Alba Iulia se află cea de-a opta. În decembrie 2014, alte trei plăcuţe votive, despre care specialiştii susţin că provin din aceeaşi zonă, au fost scoase la licitaţie publică de o familie din judeţul Alba, cu preţul de pornire de 85.000 de euro, iar în prezent fac obiectul unei anchete. Obiectele antice au fost retrase înaintea licitaţiei. Potrivit casei de licitaţii, ele au fost descoperite la începutul secolului XX, de familia preotului Isaie Pasca din Scărişoara, judeţul Alba. Au fost păstrate într-un Orologiu din 1789, tipărit de Petre Râmniceanu la Tipografia „Buna Vestire“ din Blaj, până în anii 1990, când au ajuns în familia Mateş, prin moştenire din tată în fiu. „Ele au fost descoperite în regiunea Abrud din judeţul Alba, la începutul secolului XX şi trecute din generaţie în generaţie până astăzi, situaţie rarisimă în rândul colecţiilor româneşti, scăpând înstrăinării şi, prin ascundere, naţionalizării. Acestea sunt clasate actualmente ca bunuri culturale aparţinând patrimoniului naţional, în categoria Tezaur“, informau experţii de la Casa Artmark.
Societatea Română de Arheometrie a publicat în 2015 un studiu privind analiza compoziţională a plăcuţelor votive de aur scoase la licitaţie, la care au participat specialiştii de la Institutul Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară «Horia Hulubei» şi de la Muzeul Naţional de Istorie a României. Autorii cercetării afirmau că toate cele unsprezece plăcuţe (Artmark şi Germisara) sunt autentice şi au fost realizate în acelaşi atelier situat în zona Germisara, folosind acelaşi tip de aur nativ de filon extras din zăcământul Valea Morii.
Germisara se găsea pe drumul Apulum – Sarmizegetusa Ulpia Traiana, pe care se transporta aurul extras în Munţii Apuseni pentru a ajunge ulterior la monetăriile din Imperiu, unde era rafinat pentru a se atinge titlurile înalte de circa 23,5 carate, din care se băteau monedele acelor ani. „Cel mai probabil plăcuţele Artmark provin din zona aceluiaşi bazin de apă termală în care au fost găsite în 1987 plăcuţele aflate astăzi la Muzeul din Deva“, se arată în studiul „Analiza compoziţională a celor trei placuţe de aur de tip Germisara scoase la licitaţie în decembrie 2014 de Casa Artmark“.
Cum se ajunge la Geoagiu
Staţiunea Geoagiu Băi, în centrul căreia se află ruinele complexului termal din Antichitate, este situată pe Valea Geoagiului, la 5 kilometri de oraşul Geoagiu. În Geoagiu se poate ajunge pe trei rute din vestul ţării, trecând prin Deva. Cea mai accesibilă este Autostrada A1. Nodul rutier care face legătura cu DN 7 şi şoseaua de intrare în Geoagiu se află la ieşirea din Orăştie. De la coborârea de pe autostradă, şoferii trebuie să se întoarcă aproximativ doi kilometri spre Orăştie, până la sensul giratoriu aflat la intrarea în Geoagiu. Pe Drumul Naţional 7 se poate ajunge din Deva, pe ruta Deva – Simeria – Orăştie – Geoagiu, iar cea mai scurtă variantă este drumul judeţean 705, pe Valea Mureşului, pe ruta Deva – Simeria – Geoagiu. Turiştii care vor să ajungă la Geoagiu, dinspre centrul ţării, trec prin Alba Iulia şi pot folosi atât autostrada A1, cât şi Drumul Naţional 7. Geoagiu Băi se află la 36 de kilometri de municipiul Deva, 54 de kilometri de Alba Iulia şi 18 kilometri de Orăştie.
Biserica Rotonda, cu 172 de morminte vechi
În Geoagiu, orăşelul de 5.000 de locuitori de la poalele staţiunii Geoagiu Băi, turiştii pot vedea una dintre cele mai vechi biserici din ţară. Mai puţin cunoscută de turişti, chiar şi de către cei care vizitează frecvent staţiunea, Biserica Rotonda impresionează prin vechimea şi forma ei ciudată. Potrivit istoricilor, a fost construită în secolele XI-XII, în vremea regelui Ladislau I al Ungariei, fiind astfel considerată de unii istorici cea mai veche biserică medievală din România. Din acea perioadă datează şi primele morminte aflate în jurul lăcaşului.
Legenda spune că bisericuţa, cu ziduri groase din cărămidă romană şi din piatră de râu, a fost opera unor cruciaţi care se întorceau din Ierusalim pe drumul roman care străbătea Valea Geoagiului. Rotonda a fost folosită ca biserică, apoi a fost transformată în capelă, pentru că în vecinătatea ei, trei secole mai târziu, a fost ridicată o altă biserică. Primii proprietari ai „Rotondei“ au fost nobilii din familia Akos din Geoagiu, iar arhelogii au descoperit în curtea şi în incinta ei 172 de morminte. Copiii erau înhumaţi în interiorul Rotondei, arată rezultatele săpăturilor arheologice.
În aceeaşi curte, la adăpostul unor pini bătrâni, turiştii descoperă o altă biserică medievală, veche din secolul al XVI-lea. Biserica vecină a fost ridicată în stil gotic, din cărămidă şi pietre funerare romane, aduse de la Germisara, iar poarta de intrare în lăcaşul de cult reformat este străjuită de statuetele a doi lei.
CETATEA DACICĂ DE LA ARDEU
O altă atracţie turistică importantă din zona Geoagiu Băi este Cetatea Ardeu, aflată la aproximativ 20 de kilometri de oraşul Geoagiu, la marginea satului Ardeu din comuna Balşa. Potrivit arheologilor, aşezarea a fost locuită începând cu secolul I î.Hr. Aici au fost descoperite urmele unei fierării dacice, ale unui atelier de bijuterie şi numeroase artefacte antice, printre care o statuie a zeului Mercur şi obiecte decorative din bronz. Cetatea avea un rol strategic, potrivit istoricilor, pentru că se afla în apropierea vechilor exploatări aurifere din Munţii Apuseni. În prezent, ruinele fortăreţei sunt mai puţin vizibile faţă de ale altor monumente din aceeaşi perioadă. În zona cetăţii, în anii 1970 a fost înfiinţată o exploatare de calcar şi s-a distrus o parte din perimetrul acesteia.
UNA DINTRE CELE MAI OFERTANTE ZONE TURISTICE DIN ŢARĂ
Zona Geoagiu este considerată una dintre cele mai ofertante din punct de vedere turistic la nivel naţional. Aici se află locuri impresionante: Cheile Madei, Cheile Ardeului, Cheile Băcâiei, Cheile Cibului şi Cheile Glodului, Peştera Cigmăului şi Peştera Geoagiu Băi. Cei care ajung la Geoagiu Băi pot vedea şi cascada impresionantă care curge în apropierea ruinelor Germisarei.
Vă recomandăm şi:
O serie de fotografii realizate la începutul secolului trecut, de Leopold Adler, surprind atmosfera din staţiunea Geoagiu, în anii înfiinţării unuia dintre cele mai cunoscute centre de tratament din acea vreme. Geoagiu are o istorie bogată, apele termale din zonă fiind renumite încă din Antichitate.
FOTO Rotonda din Geoagiu, cea mai veche biserică medievală
Biserica Rotonda din Geoagiu a fost construită în secolele XI-XII. În lăcaşul de cult nu se mai ţin slujbe şi poate fi vizitată doar ca muzeu.
Cele mai frumoase trasee de bicicletă din Hunedoara: judeţul este bogat în atracţii turistice, iar multe dintre şoselele care îl tranzitează formează circuite între monumente istorice, locuri de agrement şi zone în care natura oferă peisaje impresionante.
Se încarcă comentariile...
