Secretele prostituţiei din lumea antică: sex în temple cu copile, în onoarea zeilor, sclave devenite prostituate de lux

Frescă din Pompeii.

Prostituţia în lumea antică a strămoşilor noştri era universală şi accesibilă, potrivit istoricilor. O serie de mărturii oferă informaţii despre situaţii mai puţin obişnuite despre prostituţie.

Cele mai controversate relatări despre prostituţia în lumea antică vorbesc despre femeile care îşi ofereau serviciile sexuale în preajma unor temple închinate zeităţilor. Templele de prostituţie au fost menţionate în antichitatea greacă şi romană, fiind subiectul mai multor dezbateri, privind modul în care tinerele îşi desfăşurau activitatea. Potrivit unor istorici, prostituatele de la temple erau sclave, ale căror servicii sexuale erau oferite ca mod de a câştiga bani pentru întreţinerea lăcaşelor.

Alţi istorici susţineau că practicantele prostituţiei la temple erau femei mai respectabile, pe care clienţii le plăteau pentru sex ca un mod de a venera zeii. Un exemplu menţionat de istorici se referă la templele dedicate zeiţei Afrodita, unde se practica un cult al fertilităţii. Multe dintre fete erau aduse la temple ca fecioare, pentru a-şi deidca viaţa şi trupurile lor zeităţilor, iar unii istorici susţineau că prostituţia era practicată la temple de fete cu vârste mai mici de 14 ani, însă astfel de practici erau importante în viaţa de la templu.

Templele de prostituţie, menţionate de Herodot
O relatare a istoricului Herodot despre asirieni prezenta un obicei ciudat prin care era venerată zeiţa Afrodita. Potrivit autorului antic, în Asiria, femeile nemăritate erau obligate să se prostitueze, pentru a primi harul zeiţei Afrodita. Fiecare femeie trebuia să se prezinte o dată în viaţă la templul Afroditei pentru a îndeplini un ritual, ce prsupunea să poarte o coroană de flori şi să se ofere primului străin ajuns în faţa ei, pe treptele templului. Bărbaţii atraşi de aceasta îi aruncau bani în poală şi o cereau în numele zeităţii.

Prostituate specializate

Auletridele sau flautistele au fost, potrivit istoricilor, prostituate din grecia care se bucurau de recunoaştere în societate, pentru că erau calificate în mai multe activităţi în afară de sex. Erau dansatoare şi flautiste instruite, iar unele dintre ele puteau atrage publicul prin talentul lor în jonglerie, sărituri artistice şi acrobaţii. Unele performau în pe străzile oraşelor antice, în special în timpul festivalurilor şi ceremoniilor religioase. De asemenea, erau populare în distrarea copiilor. Auletridele puteau fi rezervate însă pentru petreceri private, în care îşi ofereau serviciile sexuale. Uneori din rândul lor făceau parte şi bărbaţi tineri, informau unii istorici.

Prostituatele menţionate în Biblie
Vechiul testament menţiona existenţa prostituatelor israelite denumite zonah. Spre deosebire de alte femei, acestea nu erau deţinute de bărbaţi şi nu erau responsabile de a face copii. Existau un număr mic de reguli care le dictau oamenilor comportamentul faţă de aceste femei. O regulă specifică interzicea unui părinte să îşi vândă fiica pentru prostituţie, iar dacă un preot lua de soţie o astfel de femeie era condamnat la moarte prin ardere. Cei care nu erau preoţi aveau dreptul să se însoare cu prostituatele zonah.

Prostituatele de lux
Se numeau hetaire curtezanele cu un statut social mai înalt din Atena antică, din compania clienţilor înstăriţi. În oraşul elen prostituţia era legală atâta timp cât nu era practicată de cetăţeni atenieni, astfel că adesea aceste prostituate proveneau fie dintre fie sclave, fie erau născute în Atena din părinţi care nu erau cetăţeni ai oraşului. Spre deosebire de „porne” – femei care practicau prostituţia în spatele uşilor închise - , hetairele puteau fi văzute oferindu-şi serviciile în timpul unor ceremonialuri publice. Femeile din această clasă erau adesea educate în a oferi companie bărbaţilor şi în afara relaţiilor sexuale. Iar unele dintre ele se puteau deveni foarte bogate. Alteori, însă, cariera lor de prostituate de lux era scurtă şi pentru că nu se puteau întreţine singure, ajungeau în bordeluri.

Pe treapta cea mai de jos a ierarhiei prostituatelor se găseau cele denumite pornai sau porne, ceea ce însemna „a vinde”. Deseori tinerele care intrau în această categorie erau proprietatea unor proxeneţi, care achitau taxe pentru veniturile pe care acestea le produceau.

Mai bine văzute decât „pornai” erau prostituatele foste sclave,care îşi obţinuseră statutul de persoane libere. Prostituatele independente purtau uneori sandale cu tălpi speciale concepute să imprime pe sol inscripţia „Urmează-mă” şi erau recunoscute atât după îmbrăcăminte, cât şi după machiajul strident.

Ruinele bordelurilro antice

În Roma Antică, potrivit unor mărturii istorice, prostituatele însoţeau femeile măritate în timpul unor ritualuri dedicate virilităţii masculine. Alteori ofereau ofereau donaţii la templele lui Venus, zeitatea asociată cu prostituţia. În timpul sărbătorii Floraliilor, din 27 aprilie, prostituatele romane erau cele care participau la dansuri erotice în care se dezbrăcau complet, dansuri dedicate zeiţei Flora. În oraşele antice romane, potrivit istoricilor, prostituţia era permisă, iar bordelurile private funcţionau în casele unor cetăţeni din înalta societate. Încăperile erau decorate cu imagini pornografice, cele mai populare astfel de fresce, care ilustrau scene de sex şi orgii sexuale, fiind descoperite în ruinele oraşului antic Pompeii, în celebrele sale lupanare (bordeluri).

Vă recomandăm şi:

Reţeta ideală pentru pofta de sex şi vigoarea bărbaţilor din Evul Mediu. Ce alimente banale formau atunci „viagra“

Un savant din secolul al nouălea, cunoscut prin lucrările sale în întreaga Europă medievală, a fost autorul unora dintre cele mai populare reţete menite să trateze problemele de natură sexuală din cuplu. Remediile lui Al-Jazzar preced inventarea viagrei moderne.

Reţete pentru refacerea virginităţii şi orgasme fără sfârşit. Secretele contesei care a revoluţionat viaţa sexuală în Evul Mediu

Femeile din Evul Mediu aflau cum pot redeveni fecioare, dacă foloseau poţiunile misterioase ale contesei Caterina Sforza. Celebra autoare a unei lucrări ştiinţifice didicată performanţelor sexuale şi modului de redobândire a virginităţii, a intrat în istorie datorită reţetelor sale controversate.

Credinţe despre viaţa sexuală în Evul Mediu: de ce femeia trebuia să sară de şapte ori în spate după fiecare act sexual

Credinţele care priveau viaţa sexuală a oamenilor din secolele trecute au fost cu totul neobişnuite. O dovedesc documentele vechi, care cuprindeau studii de anatomie şi recomandări despre relaţiile sexuale, folosirea unor afrodisiace şi despre metodele contraceptive ale strămoşilor noştri.

Obiceiurile românilor din secolul al XIX-lea: „Abstinenţa este atât de aspră încât nu poţi cumpăra cu aur nicio cană de lapte“

În urmă cu un secol şi jumătate, James Oscar Noyes, un medic american în armata sultanului, vizita teritoriile României şi descria în amănunt viaţa locuitorilor lor. Cel mai mult l-au şocat ritualurile religioase pe care românii le îndeplineau cu stricteţe şi modul de viaţă al preoţilor de la sate.