Secretele prăbuşirii Anei Pauker, cea mai puternică femeie din România anilor '50. Cât de importantă era pentru Stalin

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ana Pauker, în 1947.
Ana Pauker, în 1947.

Note secrete păstrate în arhivele CIA oferă detalii inedite despre destinul Anei Pauker, una din cele mai temute femei din primii ani ai regimului comunist impus de sovietici.

În primii ani ai regimului comunist Ana Pauker (1893 - 1960) s-a numărat printre liderii cei mai populari ai Partidului Comunist Român şi a fost considerată cea mai influentă femeie din România. Pe numele său adevărat Hana Rabinshohn, Ana Pauker devenise cunoscută încă din anii ’20. În 1924, fusese arestată pentru activitate comunistă şi condamnată la 10 ani de închisoare. Reuşise să plece, însă, în URSS înainte de a fi trimisă în închisoare. În 1928, a primit o altă condamnare, de 20 de ani de închisoare, în absenţă, dar a fost savată după un decret de amnistie din 1929. În 1936, a fost din nou arestată pentru activitate ilegală şi condamnată la 10 ani de închisoare. A fost eliberată în 1940, la presiunile Uniunii Sovietice, ţară în care a emigrat în 1941.

În toamna anului 1944, a revenit în ţară de la Kremlin având gradul de general în cadrele active ale Armatei Roşii şi mandatul de preluare a conducerii Partidului Comunist Român, iar în scurt timp, îşi câştigase reputaţia intrenaţională. Ana Pauker s-a numărat printre agenţii sovietici implicaţi în stalinizarea României. A deţinut funcţia de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru de Externe şi a coordonat Direcţia de propagandă şi agitaţie a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. La începutul anilor ’50, intrase în conflict cu liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, iar cariera ei politică s-a prăbuşit. În acelaşi timp, avea probleme tot mai mari de sănătate. În 1952, fostul ministru a fost demis, fiind acuzat de „deviere de dreapta“, „activităţi antipartinice“ „cosmopolitism“, sabotarea colectivizării, legături cu legionarii, cu agenţi străini şi cu sionişti. Un an mai tîrziu a fost arestată, însă la 5 martie 1953, când Ana Pauker se afla deja de două săptămâni în puşcărie, Stalin a murit. Ana Pauker a fost eliberată fără a mai fi judecată, însă nu a mai revenit în prim-planul vieţii politice.

În afara biografiilor oficiale şi a mărturiilor vremii s-au păstrat o mulţime de note secrete care prezentau informaţii inedite despre fostul lider comunist. O parte dintre acestea au fost publicate de Agenţia Centrală de Informaţii a SUA.

Ana Pauker era populară între comunişti, dar nu şi indispensabilă
În 1952, Ana Pauker a pierdut toate funcţiile deţinute în partid, însă lideri sovietici importanţi au împiedicat arestarea ei, informa un raport al CIA, din 11 septembrie 1952, cu titlul „Interpretarea epurării Anei Pauker”. Americanii ofereau câteva date puţin ştiute din biografia acesteia şi despre rolul acesteia în conducerea Partidului Comunist.

„Cazul Anei Pauker nu este o problemă critică a lumii comuniste. Importanţa ei a fost întotdeauna exagerată, pentru că era o personalitate colorată şi una dintre puţinele femei remarcabile din fruntea Partidului Comunist. Partidul Comunist Român are însă puţine legături în Internaţionala Comunistă. Nu a existat vreun comunist român care să joace un rol important în afara cercului lor restrâns. Când Ana Pauker a fost arestată în 1936, cazul ei a fost salutat de organizaţiile Frontului Popular din Paris pentru a demonstra caracterul fascist al regimului din România şi legăturile lui cu Hitler. În 1940, Kremlinul a primit-o înapoi ca bonus, când a ocupat Basarabia. Ea a apărut apoi în staful Internaţionalei Comuniste, localizată în suburbia Moscovei, Kuntsevo. În timpul ofensivei germane, Ana Pauker a fost evacuată împreună cu restul stafului în Ufa, capitala Başirkiei, unde Internaţionala Comunistă a avut sediu la Institutul de Ştiinţă nr 205. Sarcina sa principală a fost să redacteze comunicate. Poveştile că Ana ar fi fost protejata lui Stalin sunt bazate pe insuficienta cunoaştere a ierarhiei comuniste. În această ierarhie, ea aparţinea departamentului de propagandă şi nu a fost considerată un om al abilităţilor teoretice şi politice, ceea ce însemna că prezenţa sau absenţa ei din conducerea partidului nu putea modifica greutatea sau culoarea politică a acestuia”, informau autorii raportului CIA.  

Ambiţiile i-au adus prăbuşirea
Spionii americani menţionau că numele Anei Pauker a dispărut de pe lista de acuzare a Partidului împotriva deviaţioniştilor de dreapta Vasile Luca şi Teohari Georgescu. Gheorghi Malenkov, lider sovietic apropiat lui Stalin a intervenit şi a salvat-o pe Pauker de la arestul la domiciliu, ajutând-o să se mute în Crimeea la sfârşitul lunii iunie 1952. Motivul epurării acesteia ar fi fost ambiţia ei de a-i lua locul şefului de stat Gheorghe Gheorghiu Dej.

„Dar pentru că Ana Pauker aspira la influenţă reală în Comitetul Central Român a fost eliminată. A încercat să îşi formeze propriul grup cu Vasiel Luca şi Teohari Georgescu în Biroul Politic. Ambiţioşii Luca şi Georgescu au dorit să se folosească de popularitatea Anei Pauker, dar au fost frânţi cu uşurinţă de Gheorghe Gheorghiu Dej, omul cu „pumnul de fier”, care a organizat Partidul Comunist în 1944. Gheorghiu Dej are o relaţie excelentă cu Biroul Politic din Moscova, iar poziţia sa nu este ameninţată de acţiunile lui Malenkov de a o salva pe Ana Pauker. Ana va fi probabil reeducată să îşi limiteze activitatea doar la propagandă şi se va întoarce în partid într-un an sau doi”, informau autorii raportului.

Potrivit docmunetelor CIA, problema Partidului Comunist Român nu era Ana Pauker, ci faptul că în 1944 acesta era compus din doar câteva sute de membri, cei mai mulţi foşti condamnaţi, printre care şi Gheorghiu Dej. În câteva săptămâni de la ocuparea ţării de către Armata Sovietică, numărul comuniştilor a ajuns la câteva sute de mii iar în patru ani a crescut la un milion.

„Nu există vreo creştere similară după 1945 nici măcar în ţările din estul Europei”, informau autorii raportului, amintind că în dorinţa de a uniformiza şi a creşte coeziunea partidului, la cererea lui Gheorghiu Dej au fost epuraţi 180.000 de membri. „Momentul prezent era oportun pentru eliminarea grupului Pauker, deoarece colectivizarea forţată şi reforma monetară au crescut nemulţumirile ţăranilor la o cotă periculoasă şi ţapii ispăşitori trebuiau să fie furnizaţi”, arăta raportul

Atunci Comitetul Central condus de Gheorghiu Dej a proclamat necesitatea unor măsuri teroriste împotriva dizidenţilor şi a celor eliminaţi din Partidul Comunist. „Concilierea este o formă ascunsă a oportunismului, spune tovarăşul Stalin”, potrivit raportului CIA din 11 septembrie 1952.

Demiterea Anei Pauker şi a miniştrilor Teohari Georgescu (Interne) şi Vasile Luca (Finanţe) a fost primită cu satisfacţie de români, dornici să scape cât mai repede de controlul sovietic, cu care erau asociaţi cei trei. „Introducerea unor măsuri nepopulare şi creşterea influenţei sovietice erau cuplate cu numele lor şi aceştia nu au fost niciodată percepuţi ca români adevăraţi, cu excepţia unei minorităţi fanatice din rândul membrilor de partid”, arată o altă notă secretă a CIA, din 1953.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Prăbuşirea oraşelor muncitoreşti ridicate de la zero în anii comunismului. Cum au ajuns centrele industriale apărute peste noapte adevărate „oraşe-fantomă“

Mega-proiectele secrete din comunism: canalul pentru submarine, portul militar condus de sovietici şi mina de uraniu cu 15.000 de deţinuţi politici

Secretele sovromurilor din primii ani de comunism. Cum a ajuns toată industria românească sub controlul sovieticilor

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite