Secretele militare ale combinatului din Hunedoara, dezvăluite de CIA: buncărele care puteau rezista bombelor atomice
0
Rapoarte secrete ale spionajului american arătau că în combinatul siderurgic din Hunedoara au funcţionat mai multe buncăre care puteau rezista bombardamentelor atomice.
Agenţia Centrală de Informaţii a Statelor Unite ale Americii a păstrat în arhivele sale mai multe note secrete care prezentau combinatul din Hunedoara în anii ´50, perioadă în care complexul metalurgic se număra printre cele mai mari de acest fel din sud-estul Europei.
Combinatul în care munceau circa 15.000 de oameni era extrem de bine păzit, iar una dintre marile îngrijorări ale conducerii sale viza riscul unor bombardamente aeriene. În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, Uzinele de fier din Hunedoara au mai fost bombardate.
Combinatul în anii ‛50. Foto: Arhiva CSH
Imediat după instaurarea regimului comunist, autorităţile au luat măsuri radicale. Potrivit unor informări secrete păstrate în arhivele CIA, trei adăposturi antiaeriene au fost construite în combinat. „Aceste buncăre sunt suficient de spaţioase încât să permită locatarilor din vecinătatea lor şi muncitorilor să se adăpostească aici. Buncărele au fost construite la o adâncime de cinci metri sub pământ şi au pereţii din beton atât de puternici încât, potrivit oamenilor de la faţa locului, ar putea rezista chiar şi bombelor atomice”, arată un raport al CIA din 20 decembrie 1955.
Schiţa combinatului din Hunedoara, în raportul CIA, din decembrie 1955. Cu cifra 11 sunt indicate locurile unde se aflau buncărele.
O schiţă prezentată în acelaşi document al spionajului american indică locurile unde s-ar fi aflat buncărele, în apropiere de fosta turnătorie a combinatului, de uzina electrică şi de oţelărie. În prezent, mai mult de 100 de hectare din teritoriul fostei platforme industriale (aproximativ o treime din suprafaţa combinatului din anii ´90) sunt ocupate de ruine şi dărâmături, peste care a crescut vegetaţia.
Combinatul în 1972. Sursa: Agerpress. Arhivă
Adăpostul antiatomic de la castel
La începutul anilor ´60, un alt adăpost anti-atomic a fost construit în Hunedoara, în vecinătatea Castelului Corvinilor şi a Combinatului siderurgic. Deşi cei mai mulţi dintre localnici au aflat despre existenţa lui abia de câţiva ani, adăpostul săpat în stâncile masive ale Dealului Sânpetru este mai cunoscut decât vechile buncăre din combinat. În prezent, o uşă metalică zidită în stâncă, pe malul Zlaştiului, este tot ce pot vedea din exterior oaspeţii reţelei de tuneluri în care puteau intra până la 1.000 de oameni.
Adăpostul săpat în stânca de lângă Castelul Corvinilor. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Odată deschisă, oamenii intră într-un coridor îngust, la capătul căruia o altă uşă, blindată, grea de peste o tonă, păzeşte intrarea în reţeaua de tuneluri. Tunelurile sunt dotate cu uşi blindate, cu instalaţie de ventilaţie şi de filtro-ventilaţie, iar la nevoie, exista posibilitatea să se branşeze aici un generator de curent, în cazul în care reţeaua electrică nu funcţiona. Prin conductele din tavan venea aerul proaspăt, iar cele de jos captau aerul cu impurităţi, pentru a asigura ventilaţia.
De asemenea, adăpostul în forma literei H era dotat cu toalete care se scurgeau în fose exterioare şi vane care se puteau închide din interior, pentru a nu pătrunde aerul viciat, relata unul dintre oamenii care au avut în grijă adăpostul.
În afara buncărelor, combinatul avea numeroase posturi de apărare antiaeriană, dispuse în jurul lui său, informa CIA. De asemenea, aproape 200 de oameni se ocupau de paza lui. „Gărzile din combinat sunt compuse din 160 de oameni. În fiecare schimb intră 40, iar alţi 40 au o zi liberă. Departamentul de pompieri al combinatului este de asemenea compus din 160 de oameni, care în plus, se ocupă de apărarea antiaeriană şi ţin cursuri de apărare antiaeriană pentru muncitori. Fiecare angajat trebuie instruit într-o ramură particulară de apărare antiaeriană, cum sunt înlăturarea ruinelor, curăţenia etc. Cei care sunt pregătiţi trebuie să parcurgă anual un curs de două – trei săptămâni şi să participe anual la 30 de exerciţii, în timpul lor liber”, arăta un raport al CIA din 1955.
Uzina cocso-chimică. Foto: volumul monografic Combinatul Siderurgic Huendoara (1974)
Măsuri anti-spionaj
Uniformele gărzilor combinatului şi ale detaşamentului de pompieri semănau cu cele militare sovietice. Uniformele gărzilor erau albastre metalic, iar cele ale pompierilor gri cenuşii. Gărzile din combinat nu erau înarmate, ci doar echipate cu bastoane de cauciuc. Fiecare gardă de la posturi era echipată cu pistol, unele fiind automate.
„Întregul combinat este înconjurat de garduri de plasă cu sârmă ghimpată. Gardurile sunt montate o parte pe cărămizi, o parte pe lemn şi o parte pe stâlpi de fier. Instalaţiile au cinci porţi, dintre care două sunt întotdeauna închise. Intrarea în combinat este permisă doar după ce muncitorii fac dovada identităţii lor. Fiecare salariat are câte un card de identitate ce păstrează informaţii personale: numele şi secţia unde este angajat. La sosirea la lucru, cardul este schimbat cu un disc rotund de aluminium, care conţine numărul de identificare a muncitorilor şi numărul unităţii unde lucrează. Angajaţii trebuie să rămână doar în zona combinatului în care îşi desfăşoară activitatea”, arăta nota secretă din 21 decembrie 1955.
Combinatul siderurgic. Ilustrată din anii ‛70
Planurile de producţie pe anul 1955 erau de 320.000 de tone de fier brut şi 480.000 de tone de oţel, cu 20 de procente mai ridicată decât în anul precedent. Minele de fier de la Teliuc şi Ghelari aduceau circa 20 la sută din materia primă, iar cele mai mari cantităţi de minereu erau aduse de la centrul minier din Krivoi Rog (fosta URSS). Autorităţile comuniste plănuiau în acea vreme construcţia unei uzine de maşini agricole, în sudul Hunedoarei, informau agenţii CIA. În anii 1950, peste 6.000 de locuinţe au fost construite în Hunedoara, iar mii de oameni au fost angajaţi în combinat.
Se încarcă comentariile...
