Secretele faimosului pod al Castelului Corvinilor, cu o înălţime care dă fiori. Mecanismul ingenios care uimea lumea

Secretele faimosului pod al Castelului Corvinilor, cu o înălţime care dă fiori. Mecanismul ingenios care uimea lumea

Castelul Corvinilor şi podul său spectaculos. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.

Podul de la intrarea principală în Castelul Corvinilor are o lungime de aproape 60 de metri şi o înălţime de peste 20 de metri, iar de-a lungul timpului i-a uimit pe oaspeţii de seamă ai cetăţii medievale.

Ştiri pe aceeaşi temă

Sute de mii de oameni trec anual podul peste Zlaşti pentru a vizita Castelul Corvinilor. Este principala cale de acces în castel, dar şi un loc favorit pentru amatorii de fotografii, care pot vedea de aici panorama Hunedoarei.

Podul, vechi de mai multe secole, a fost construit la o înălţime considerabilă, iar în trecut, partea de la intrare în cetatea medievală era mobilă.

Unii savanţi care au vizitat în secolele trecute Castelul Corvinilor s-au arătat impresionaţi de mecanismul de ridicare al podului şi de construcţia sa.

Podul a fost ridicat în faţa Turnului nou de poartă, are o lungime de 60 de metri şi este aşezat pe patru stâlpi din piatră cu înălţimi variabile, cel mai înalt măsurând aproximativ 20 de metri.

La poalele sale a funcţionat în trecut o moară de apă, ale cărei ruine se pot vedea în prezent, pe malul râului Zlaşti.

„În ceea ce priveşte datarea construirii podului de-a lungul timpului au existat două propuneri, prima se baza pe descoperirea unei stucaturi pe cel de al treilea stâlp cu literele G.B. (Gabriel Bethlen), astfel s-a crezut că podul ar fi fost construit în secolul al XVII-lea (cel mai probabil este vorba de lucrări de reparaţii, nu de construirea unui pod nou). A doua propunere privind datarea se bazează pe o inscripţie cu anul 1480 de pe Turnul nou de poartă, menţionată în inventarul întocmit de Bajoni în anul 1681, care ne trimite cu gândul la epoca regelui Matia Corvin, dar indiferent de anul construirii podului, acesta nu deservea prima intrare a castelului deoarece aceasta era plasată pe latura sud-estică prin Turnul vechi de poartă”, informează Muzeul Castelului Corvinilor.

Podul mobil
Despre partea mobilă a podului care începea din dreptul ultimului stâlp şi modul de funcţionare aflăm din monografia lui Arányi (1867), care printre altele ne oferă şi o scurtă descriere a mecanismului extrem de ingenios care permitea efectuarea cu uşurinţă a manevrelor de ridicare şi coborâre a podului chiar şi pentru copii.

John Paget, un diplomat englez care a explorat Transilvania secolului al XIX-lea, declara cu uimire că nu a mai întâlnit un sistem asemănător în Europa.

„Castelul Huniazilor este situat pe o stâncă îndrăzneaţă, calcaroasă, înconjurată pe trei laturi de două râuri mici, Cerna şi Zlaşti, care se întâlnesc în acest moment. Pe partea opusă a Zlaştiului, se ridică o altă stâncă de aceeaşi înălţime, care se înclină treptat spre oraş şi este fortificată. De pe aceasta din urmă, castelul este abordat de un pod lung de lemn, la o înălţime ameţitoare deasupra râului şi a drumului de dedesubt. Capătul podului, din apropierea castelului, este un mecanism simplu ce face să se ridice poarta turnului de veghe, pe care o închide ca o uşă. Nu există scripeţi sau lanţuri folosite. Este atât de echilibrat încât poate fi ridicat prin plasarea piciorului pe capătul opus, greutatea corpului fiind suficientă pentru a întoarce scara şi pentru a ridica masa imensă în aer”, scria John Paget, în 1835.

Sfântul de veghe la intrarea pe pod
O statuie impunătoare a sfântului Ioan de Nepomuk străjuieşte la intrarea principală în Castelul Corvinilor, în dreapta podului peste Râul Morii (Zlaşti). Prin tradiţie, sfântul este ocrotitor al podurilor, al celor care păstrează o taină şi al corăbierilor, iar Hunedoara este unul dintre puţinele oraşe din România în care se găsesc înfăţişări ale acestuia. Statuia prezintă interes în special pentru turiştii catolici şi reformaţi, care îi cunosc povestea preotului declarat sfânt în 1721. Ioan Nepomuk (n.  1345 - d. 1393, Praga) a fost un preot şi martir, născut sub numele „Johannes Welflin” în Pomuk, localitate din Boemia. Legenda spune că Ioan Nepomuk a fost schingiut şi omorât, la ordinul regelui, fiind aruncat în râul Vltava de pe „Podul Carol” din Praga, deoarece a respectat secretul sacru al spovedaniei şi nu a vrut să-i divulge regelui Wenzel păcatele mărturisite lui de soţia regelui. Se spune că apariţia a cinci stele de-asupra râului i-a dezvăluit reginei locul unde se află trupul prelatului.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Mărturia rară a unui explorator englez despre primul popas în Ardeal: „Românii sunt extrem de arătoşi, dar frumuseţea femeilor e tulburată de muncile grele”

Marile cetăţi ale lui Iancu de Hunedoara. Poveştile celor mai fastuoase monumente medievale ctitorite de voievod

Nicolae Iorga la Mănăstirea Prislop: „O cărare pe care nu pot sui trăsurile duce la colţul de munte al domniţei Zamfira”

Secretele celor mai întunecate cotloane din Castelul Corvinilor. Soarta locurilor interzise, după marea restaurare

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: