Secretele celor mai puternice femei din Evul Mediu. Prinţesele Transilvaniei, faimoase pentru averea şi pentru frumuseţea lor
0Elisabeta Szilagyi, regina Isabella, domniţa Zamfira şi prinţesa Beatrice se numără printre femeile care au rămas în istoria Transilvaniei datorită faimei şi a influenţei căpătate în timpul vieţii lor.
În anii Evului Mediu, mai multe femei care au trăit în Transilvania au rămas în istore prin averea dobândită, prin frumuseţe şi putere. Iată poveştile lor:
Elisabeta, mama eroină
Elisabeta Szilagy (1410 - 1484) a fost soţia voievodului Iancu de Hunedoara şi mama regelui Ungariei, Matia Corvin şi a lui Ladislau, fiul cel mare al lui Iancu. Elisabeta a contribuit decisiv la preluarea tronului Ungariei de către Matia, la numai 15 ani ai acestuia. Elisabeta ar fi primit titlul de "Mater Heroica", iar cronicarii vremii au numit-o „printre cele mai vrednice femei ale Ungariei".
Cu timpul a devenit un personaj legendar, iar cei care vizitează Castelul Corvinilor pot afla mai multe relatări despre teama pe care o inspira. O legendă despre Elisabeta Szilagyi spune că ar fi ordonat uciderea celor trei prizonieri turci care ar fi săpat fântâna din curtea Castelului Corvinilor, chiardacă soţul ei, Ioan de Hunedoara le-ar fi promis acestora libertatea, dacă descopereau apă în stânca pe care a fost zidită cetatea. Se spune că prizonierii au săpat 15 ani până să dea de apă, însă nu au mai fost eliberaţi.
Beatrice, moştenitoarea Castelului Corvinilor
Beatrice de Frangepan (1480 - 1510) a fost una dintre cele mai frumoase şi bogate prinţese din Regatul Ungar, care cuprindea în vremea sa Transilvania. În afară de Castelul Huniazilor, averea prinţesei a inclus, printre altele, cetatea din Lipova şi 252 de sate din Transilvania. Viaţa moştenitoarei Castelului Corvinilor a fost o înşiruire de drame care au culminat cu moartea primului ei soţ, Ioan Corvin, şi a celor doi copii, ultimii urmaşi ai familei Corvinilor.
Beatrice şi Ioan Corvin au avut doi copii, pe Cristopher Corvin (1499 – 1505) şi pe Elisabeta Corvin (1496 - 1508). Căsătoria fericită, susţin cronicarii, s-a încheiat peste opt ani, la 12 octombrie 1504, când Ioan Corvin a murit la Krapina, locul unde se retrăsese după o bătălie cu oştile otomane care atacau teritoriile croate. În următorii ani au decedat şi cei doi copii, probabil otrăviţi, susţin istoricii. În 1508, regele Vladislav al II-lea al a căsătorit-o pe tânără cu nepotul său, George de Brandenburg, unul dintre marii latifundiari ai Ungariei. Doi ani mai târziu, prinţesa a decedat.
Isabella, principesa Transilvaniei
Regina Isabella sau Isabella de Jagiello (1519, Cracovia –1559, Alba Iulia) a fost fiica regelui Sigismund I, regele Poloniei şi i-a devenit soţie regelui Ioan I Zápolya al Ungariei. De asemenea a fost mama principelui transilvănean Ioan Sigismund. Isabella, a fost considerată primul lider european care a emis legi privind toleranţa religioasă. A fost regină a Ungariei timp de un an şi a principe al Transilvaniei. Ultimii trei ani din viaţă i-a petrecut în Transilvania, murind în urma unei boli îndelungate. A fost înmormântată la Alba Iulia.
Iubita împăratului
Mama lui Iancu de Hunedoara ar fi fost Elisabeta Morzsina, un prersonaj despre care nu s-au păstrat izvoare istorice, însă pe seama căruia au fost create o mulţime de legende. Cele mai vechi au fost relatate de cronicarul Gaşpar Heltai în secolul al XVI-lea şi o prezintau pe Elisabeta în rol de iubită a regelui Sigismund de Luxemburg, cel care urma să înnobileze familia Huniazilor.
„Regele Sigismund, care era şi împăratul Germaniei, se desfăta în aventuri amoroase. Într-un timp, petrecând în Ardeal, ca să-i treacă de urât, face cunoştinţă cu o fată de valah, amăgind-o. Înainte de sosirea noului musafir, regele era silit să plece, însă mai înainte se îngriji de fată şi de reputaţia ei şi o mărită după un nobil valah, dându-i totodată un inel de recunoaştere, cu care să-l trimită pe noul – născut la dânsul. Cu sosirea în lume a micului Ioan, mama descoperă totul bărbatului său, care fiind bun la inimă se linişteşte în toate iar cei doi soţi aşteaptă cu nerăbdare acel moment când vor trimite copilul la monarhul tată, în palatul imperial plin de strălucire (...). Mai târziu, Ioan, cu inelul mântuit în mod miraculos, se prezintă Monarhului părinte, care-l primeşte cu amabilitate şi-i dăruieşte cetăţi şi sate”, scria istoricul Teodor Popa, citându-l pe Gaşpar Heltai, în volumul Iancu Corvin de Hunedoara (1928).
Zamfira, prinţesa care a ridicat Prislopul
Istoria bisericii medievale Prislop se împleteşte cu povestea Zamfirei (Saphira), fiica domnitorului muntean Moise Vodă, din secolul al XVI-lea. O legendă spune că domniţa s-a vindecat, bând din apa izvorului care trece prin curtea mănăstirii. Atunci a decis să ridice biserica, pe care a împodobit-o cu odoare şi mai apoi, a înfiinţat în apropiere o şcoală de cânăreţi bisericeşti. După moartea tatălui său, Zamfira s-a stabilit în Ardeal, căsătorindu-se cu Ştefan Keseru de Vingard, fiul căpitanului cetăţii Devei. Keseru supraveghea domeniile transilvane Vingard şi Horogszeg şi a acumulat o avere însemnată. A dat bani cu împrumut chiar şi lui Ioan Corvin, fiul regelui Mathias, informa cercetătoarea Maria Roşu.
La moartea acestuia, în anul 1570, Zamfira şi fiul ei Janos au moştenit oi avere de 4.000 de florini din aur şi numeroase proprietăţi în Ardeal. În primăvara lui 1570, Zamfira s-a recăsătorit cu Stanislaw Nieżowski, polonez, frate al regelui Ioan Zápolya. Şi de la acesta a moştenit o avere impresionantă, zeci de moşii din comitatele Zărand, Hunedoara şi Bihor. Istoricii susţin că însuşi principele Transilvaniei, Ştefan Bathory, a împrumutat de la domniţă 2.500 de galbeni, garantând cu două moşii din apropierea mănăstirii Prislop. La scurt timp după moartea lui Stanislaw Nieżowski, văduva s-a recăsătorit cu Pál Markházi, un nobil bogat, fost căpitan al cetăţii Ajnácskő. Unele legende spun că, mai tâziu, Zamfira s-a retras la mănăstirea Prislop, pe care o clădise, pentru a-şi petrece aici ultimii săi ani din viaţă. Aici s-ar fi îndrăgostit de logofătul Ioan Norocea, un nobil muntean, ginere al voievodului Mircea Ciobanul, care era însă căsătorit.
Aventurile domniţei Maria Széchy
Maria Szechy, soţia principelui transilvănean Ştefan Bethlen a devenit personaj de poveste datorită frumuseţii sale. Maria a rămas văduvă la vârsta de 23 de ani, după moartea lui Ştefan Bethlen, dar şi stăpână peste domeniul cetăţii Devei şi a Palatului Bethlen de la poalele acesteia. S-a recăsătorit cu Istvan Kun, un nobil ungar, mutându-se la moşia acestuia. Potrivit unor relatări, în urma unui conflict dintre cei doi, prinţesa a revenit la Deva, unde s-a refugiat în palatul familiei. Potrivit cronicarilor vremii, Istvan Kun a adunat o armată de peste 300 de călăreţi cu care a înconjurat palatul. Maria s-a furişat însă pe o fereastră şi a urcat pe o potecă ascunsă sau printr-un tunel secret, în cetatea Devei. De acolo a coborât cu o mică armată, cu care şi-a alungat soţul. Maria Szechy era prezentată în legendele vremii ca o tânără nonconformistă, care obişnuia să călărească, înarmată cu două pistoale şi că era mereu înconjurată de cavaleri şi de tineri care participau la aventurile şi petrecerile ei.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Cea mai înfricoşătoare poveste adevărată din istoria Castelului Corvinilor este cea a decapitării domniţei Ana (Barbara) Torok, de către soţul ei, nobilul Ioan Torok, cel care a stăpânit Castelul Corvinilor în secolul XVI. Domniţa a sfârşit torturată şi ucisă cu un piron, pentru că îşi înşelase soţul.
Locul care dă fiori celor mai mulţi dintre vizitatorii Castelului Corvinilor este fântâna din curtea interioară, veche de şase secole, despre care se spune că a fost construită de trei prizonieri turci, în vremea lui Iancu de Hunedoara. Potrivit unor legende, turcii au fost ucişi după 15 ani în care au săpat în stâncă şi au dat de apă, deşi li se promisese că vor fi eliberaţi.
Elisabeta Szilagyi, soţia lui Ioan de Hunedoara şi mama regelui Matia Corvin, a jucat un rol importat în istoria poporului român, chiar dacă povestea „reginei din Hunedoara“ este presărată de controverse.
Se încarcă comentariile...
