Scrisori din închisorile anilor 1940: fruntaşii comunişti cereau Liquor, „duşmanii poporului” erau exterminaţi
0
Mărturii rare despre modul în care au fost trataţi unii dintre fruntaşii comunişti în închisorile anilor 1940 au fost oferite în cărţile poştale trimise familiei de aceştia, păstrate în colecţia unui cercetător hunedorean.
Două cărţi poştale din anii 1940 oferă detalii inedite despre istoria zbuciumată a României anilor 1940: sunt mărturii despre modul în care au fost trataţi fruntaşii comunişti în Lagărul de la Târgu Jiu şi, mai apoi, elitele intelectuale devenite „duşmani ai poporului”.
La începutul anilor 1940, lagărul din Târgu-Jiu, înfiinţat iniţial ca adăpost pentru miile de refugiaţi polonezi din calea războiului, a devenit închisoarea celor mai notabile personaje din istoria primilor ani de comunism. Aici au fost închişi Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceauşescu, Petre Constantinescu-Iaşi, Eftimie Cozmici, Ion Gheorghe Maurer, Zaharia Negulescu, Lucreţiu Pătrăşcanu, Chivu Stoica şi Alexandru Iliescu (tatăl lui Ion Iliescu).
Relatările despre persecuţiile la care ar fi fost supuşi deţinuţii comunişti în lagărul de muncă de la marginea municipiului Târgu – Jiu au devenit istorie înainte de 1989, însă unele mărturii le contrazic.
Printre acestea se află o carte poştală din 1942, expediată de fruntaşul comunist Ladislau Vass (n. 1912, Petroşani) către mama sa, Rozalia. Documentul de corespondenţă se află în colecţia cercetătorului hunedorean Dan Simion Grecu şi arată că viitorii membri ai nomenclaturii comuniste aveau un trai uşor în închisoarea de la Târgu Jiu.
Liquor de la farmacie
„Dragii mei, sper că aţi primit cartea poştală a mea din 10 crt. în care v-am confirmat primirea scrisorii din 28, cartea poştală din 30 şi coletul expediat la 6 crt. Toate cele trimise au sosit în bună stare şi am primit coletul sănătos. După cum v-am mai scris, sunt bine, sănătos, nu am nevoie de injecţii de calciu, prefer alte bunătăţi. Vă rog însă să-mi trimiteţi nişte picături Davila şi să cereţi la farmacie următorul amestec: tinctură Bestuschefer 60 grame, Liquor Fowler 30 grame şi trimiteţi-mi-le cu ocazia următoare. Complimente. Vă sărută, cu drag Laci”, se arată în cartea poştală expediată în 12 mai 1942, de Ladislau Vass, din Lagărul de Internaţi Politici de la Târgu Jiu. După 1944, Ladislau Vass şi soţia sa Ghizela Vass s-au bucurat de privilegiile oferite prin funcţiile importante deţinute în Partidul Comunist Român.
Detenţia i-a adus moartea
O soartă cu totul diferită a avut, însă, omul politic Petre Nemoianu, a cărui mărturie din închisoare a fost păstrată, de asemenea, în colecţia cercetătorului Dan Simion Grecu.
„Dragă Silvio, pe cărţile poştale şi pachetele viitoare te rog să completezi adresa mea cu următoarele: k 580 (numărul de înscriere, fără acest număr nu pot fi găsit). Pentru 15.XII, să-mi trimiţi un singur colet poştal pentru întreaga lună decembrie (şase kilograme de alimente), de acum înainte asta fiind regula. La 15 decembrie, Steluţa să-mi trimită din oraş numai rufărie şi ţigări, fără mâncare, iar eu voi trimite rufele murdare ca şi lucrurile ce-mi prisosesc. Să-mi trimiţi neapărat o pereche de bocanci cu un număr mai mare decât al pantofilor şi o pereche de ciorapi de lână. În luna noiembrie nu am primit de la tine nici scrisoare şi nici carte poştală. De asemenea, de la frate-meu nu am primit nicio ştire până în prezent. Să-mi scrie neapărat şi el în cursul acestei luni. Eu sunt bine şi sănătos, şi vă sărut pe toţi”, scria Petre Nemoianu, în carea poştală trimisă familiei, în 2 decembrie 1948, din închisoarea Văcăreşti.
Originar din judeţul Caraş-Severin, omul politic Petre Nemoianu a fost combatant în Primul Război Mondial şi prizonier în Siberia, apoi unul din realizatorii Marii Uniri de la Alba Iulia din 1918. În 1944, a fost pentru câteva luni ministru al Agriculturii, iar la 19 mai 1946 a fost arestat pentru prima dată şi eliberat la scurt timp. În iulie 1948, împreună cu alte elite intelectuale ale vremii, a fost din nou arestat şi condamnat pentru „crimă împotriva păcii". Petre Nemoianu a fost condamnat la cinci ani de închisoare şi confiscarea averii, adică a casei sale cu un singur apartament din Bucureşti, iar în 8 iulie 1951 a murit în Penitenciarul Aiud, că urmare a regimului de exterminare la care a fost supus.
Vă recomandăm şi:
Peste 200 de oameni au solicitat în ultimii ani Tribunalului Hunedoara daune pentru suferinţele îndurate în timpul regimului comunist. În majoritatea cazurilor, instanţa a constatat caracterul politic al condamnărilor, dar nu a dispus acordarea unor compensaţii. Relatările consemnate în dosarele de despăgubiri prezintă o imagine mai puţin ştiută, terifiantă, a sistemului de opresiune.
Un document cu caracter secret în anii 1960, păstrat în prezent la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara, oferă informaţii preţioase şi mai puţin ştiute despre istoria recentă a Hunedoarei. La sfârşitul anilor 1950, autorităţile din Hunedoara se confruntau cu o situaţie ieşită din comun: oraşul devenise supraaglomerat, iar în ciuda investiţiilor masive, administraţia făcea faţă cu greu creşterii populaţiei.
Arhivele judeţului Hunedoara păstrează mărturii inedite din Hunedoara pitorească a anului 1949. În zorii comunismului în Hunedoara locuiau 8.000 de oameni, iar oraşul făcea primii paşi în marele proiect al industrializării din timpul regimului comunism.
În martie 1972, la un deceniu după ce primise vizita liderului URSS Nikita Hruşciov, oraşul Hunedoara a fost gazdă, pentru o zi, a ambasadorului american Leonard Carpenter Meeker (1916 – 2014). Autorităţile locale s-au mobilizat pentru a-i face vizita cât mai plăcută.
Se încarcă comentariile...
