Scrisoarea tragică de iubire găsită după un secol. Ultimele rânduri trimise soţiei şi copiilor de un român aflat pe front

Scrisoarea tragică de iubire găsită după un secol. Ultimele rânduri trimise soţiei şi copiilor de un român aflat pe front

Familia Maniu. FOTO. ARHIVA ILEANA VOINA.

O epistolă de dragoste trimisă în 1915 de un ostaş român aflat pe front a fost găsită de nepoata acestuia, în rama unui tablou de familie. Tânărul care le-a scris soţiei sale şi celor trei copii nu s-a mai întors acasă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ileana Voina a găsit în rama unui tablou de familie o scrisoare veche de peste un secol, care conţine câteva rânduri emoţionante. Tabloul sub care a fost găsită „cartea” trimisă de Leonida Maniu îl înfăţişa pe acesta alături de soţia sa, Domnica, cele două fete şi fiul său, într-un portret realizat într-un atelier fotografic din Orăştie, după obiceiul ca oamenii să îşi facă fotografii împreună c cei dragi, înainte de a pleca pe front.

Urmaşa românului plecat la război a descifrat cu greu rândurile îngălbenite de pe scrisoare. A povestit că aceasta a fost trimisă de Leonida în ianuarie 1915, familiei din satul Pricaz, şi că a fost ultima veste primită de femeie înainte ca soţul său să moară luptând pentru patrie, pe frontul rusesc.

Iată conţinutul scrisorii, aşa cum a fost descifrat de Ileana Voina.

„Iubită soţie, dragă epistolă vă trimit. Tu, dragă soţie, să nu fii necăjită despre mine. Cărţile tale pe care mi le trimiţi eu toate le capăt la mână şi tot bine înţeleg că îmi scrii în ele. Dar de mine, ce să-ţi spun, când om veni... Nu ştiu de acum înainte ce va fi. Numai frigul ne cam mănâncă ziua la lucru şi mâncarea de amiază. În rest, nu ai unde te amistui, până era pită şi slănină, de mâncare. Pe aici ninge şi zăpadă mare e. Şi tu draga mea soţie şi dragii mei copilaşi aş dori mult să vă văd faţa voastră, că mi-e dor foarte tare de voi, dragii mei. Acum într-o noapte am visat că venea copilul meu către mine. Şi parcă îi era ruşine de mine. Şi parcă era îmbrăcat într-o hăiniţă de vară şi am zis, către tine dragă, să-l îmbrăci mai gros, să nu răcească. Şi să îmi mai scrii că l-ai băgat slugă şi cu câtă plată. Şi te rog soţie dragă să ai grijă de fete şi de copilul, că noi mergem la bătaie, când o fi vreme, şi să nu uitaţi unul de altul. Te sărut soţie dragă, din tot sufletul meu şi pe copilaşi, tot aşa, şi pe socrii, pe mătuşa, pe toate neamurile. Să îmi scrii, şi pe la voi este iarnă mare, ca pe aici? Te sărut din inimă şi îţi doresc sănătate, la toată casa, că nu te pot uita până la moartea mea. Cu drag, al tău soţ şi tată, Leonida Maniu”.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Mărturii cutremurătoare despre ostaşii români în Primul Război Mondial: „Era o jale sfâşietoare încotro te întorceai...“ 

FOTO Imagini nemaivăzute cu românii prizonieri în Primul Război Mondial. Viaţa ostaşilor ajunşi în lagărele Europei

Scrisoarea copleşitoare a unui medic român de pe frontul Ardealului de Nord: „Dumnezeu m-a ajutat să îndur iadul. Ce a trecut prin mâinile mele m-a copleşit”

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările