Scrisoarea emoţionantă a fetei care s-a iubit cu un prizonier sovietic, fugit pe front: „Să am fericirea numai trei zile să mai trăiesc cu tine şi la urmă să mor”

Scrisoarea emoţionantă a fetei care s-a iubit cu un prizonier sovietic, fugit pe front: „Să am fericirea numai trei zile să mai trăiesc cu tine şi la urmă să mor”

Soldat sovietic. FOTO: biblionews.ru.

O scrisoare rară, expediată de o tânără îndrăgostită de un fost prizonier sovietic, Vladimir, fugar spre frontul de vest al ţării în toamna anului 1944, a fost descoperită în arhivele Hunedoarei. Scrisoarea unică oferă detalii mai puţin ştiute despre anii tulburi ai războiului mondial şi despre dramele sale.

În toamna anului 1944, autorităţile române căutau un fost prizonier sovietic din Lagărul de la Buftea, iar informaţiile primite indicau faptul că acesta s-ar ascunde în locuinţa unei familii din Ilia. După plecarea din lagăr, Vladimir se alăturase ostaşilor Armatei Roşii care se îndreptau spre frontul de vest al ţării (Arad), iar în luna octombrie a anului 1944 trupele sovietice au tranzitat judeţul Hunedoara.

Pentru o noapte, tânărul soldat şi câţiva camarazi de-ai săi au fost cazaţi în locuinţa unei familii din Ilia. De aici, Vladimir i-a scris fostei sale iubite Viorica, soţie după cum o numea, pe care o cunoscuse în Buftea, unde era prizonier. Scrisoarea a fost expediată de o tânără a doua zi, iar peste câteva zile, iubita fostului prizonier sovietic a primit-o şi i-a răspuns. Între timp, însă, rusul plecase pe front.

Scrisoare de dragoste
„Scumpul meu soţ, află despre mine că sunt bine, sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie. Dragă Vladimir, află că am primit plicul pe care mi l-ai trimis şi mi-a părut foarte bine că te mai gândeşti la mine, eu credeam că m-ai dat uitării. Dragă Vladimir, te rog foarte mult să-mi scrii şi mie mai des, ca să ştiu şi eu unde te afli cu serviciul. Scumpul meu soţ, află că de când tu ai plecat eu am rămas în tot minutul gânditoare la tine şi plâng în fiecare zi după tine. Dar bun este Dumnezeu că ai să vii şi tu acasă şi să am fericirea numai trei zile să mai trăiesc cu tine şi la urmă să mor. Scumpul meu Vladimir, află că mama, tata, fraţii şi surorile sunt toţi sănătoşi şi îţi urează sănătate. Dragă Vladimir, te rog să îmi trimiţi şi mie o fotografie de a ta, că eu am pierdut-o pe cea pe care o aveam acasă, fiindcă am umblat cu ea în sân şi te rog să faci şi tu cum oi putea să vii pe acasă. Scumpul meu soţ, complimente şi sănătate din partea familiei noastre. La revedere. A ta soţie care te doreşte, Viorica. Sărutări de guriţă din partea mea”, îi scria tânăra lui Vladimir, în epistola expediată în 30 octombrie 1944.

Pe verso, a adăugat un mesaj şi pentru adolescenta din Ilia care îl ajutase pe ostaş. „Dragă Vladimir, spune-i domnişoarei care ne-a scris că-i mulţumesc foarte mult. Ne-a făcut un bine, domnişoară Virginia, sănătate din partea mea, Viorica Andronescu”.

Scrisoarea confiscată de jandarmi
Două săptâmâni mai târziu, Legiunea de Jandarmi Hunedoara a fost înştiinţată telefonic că ostaşul rus era căutat de autorităţile române. „Având în vedere ordinul nr. 1848/944 telefonic al Legiunii de Jandarmi Hunedoara, prin care ordonă urmărirea unui individ cu numele de Vladimir, care s-ar găsi ascuns la femeia Eugenia Crişan, din Ilia. Pe baza celor mai sus arătate, însoţit de jandarmul Cojocaru Vasile, de la acest post, în seara zilei de 15 noiembrie 1944, ne-am transportat la domiciliul sus-numitei şi am constatat că într-adevăr a fost un ostaş sovietic cu numele Vladimir, care a cantonat una noapte la femeia Crişan Verginia, de unde a şi scris una carte doamnei Viorica Andronescu, din satul Tamaş, judeţul Ilfov, spunându-i lui Crişan Verginia că este soţia lui şi că în timpul cât a fost într-un lagăr de prizonieri a trăit cu această femeie. Am mai constat căasupra individei Crişan Verginia s-a mai găsit o carte scrisă de femeia Viorica Androne, pentru Vladimir”, informa Postul de Jandarmi Ilia, într-o notă informativă, păstrată la Arhivele Naţionale din judeţul Hunedoara.

Ostaşul ajutat de tânăra româncă
Adolescenta care îl ajutase pe rus să comunice cu iubita sa a fost interogată şi a povestit cum a luat parte la povestea de dragoste dintre cei doi. „Mă numesc Crişan Verginia, româncă de 18 ani, necăsătorită, carte ştiu, de profesiune casnică, născută şi domiciliată în Ilia, judeţul Hunedoara. Asupra celor întrebate, declar după cum urmează: Acum trei săptămâni a venit împreună cu mai mulţi ostaşi sovietici şi un anume Vladimir, care a dormit o noapte la noi. Din discuţii cu acesta, el mi-a spus că a fost prizonier la noi în România şi în acest timp a trăit în concubinaj cu o femeie din comuna Buftea, judeţul Ilfov şi chiar a scris o scrisoare pentru ea pe care a pus-o la poştă, pe adresa mea, pentru ca mai trâziu să pot primi răspunsul pentru el, pe care să îl ţiu la mine, până când se va înapoia de pe front. El a plecat împreună cu ceilalţi ostaşi sovietici, cu coloana din care făcea parte, mai departe, către front, iar la plecare m-a rugat că dacă primesc răspunsul de la fosta lui concubină să-l păstrez până ce se va înapoia el. La circa o săptămână după ce a plecat el, eu am şi primit răspuns de la fosta lui concubină, anuma Viorica Androne, care scrisoare o depun pentru a se anexa la dosar”, declara Virginia Crişan, Postului de Jandarmi Ilia.


Vă recomandăm şi:

Măcelul comis de ostaşii sovietici în 1944 într-un sat din Ardeal: „Ne-au spus că pentru fiecare soldat rus de care ne vom atinge, vor executa cinci români”

Detalii mai puţin ştiute despre ororile comise de ostaşii sovietici care au tranzitat Hunedoara în toamna anului 1944 au fost păstrate la arhive. Cel mai cumplit caz a fost masacrul din Sulighete, petrecut după ce un soldat care pornise la jefuit prin sat a fost lovit şi dezarmat de un localnic, căruia îi împuşcase porcul.

Soarta cumplită a româncei care nu s-a lăsat violată de ostaşii sovietici de la 1944. Cum au fost pedepsiţi cei doi călăi

O crimă înfiorătoare comisă asupra unei femei, de doi ostaşi sovietici, a fost pedepsită într-un mod neobişnuit pentru toamna anului 1944, când Armata Roşie se afla în trecere prin judeţul Hunedoara. Arhivele naţionale păstrează detalii despre deznodământul celor doi tanchişti care au ucis o localnică pentru că a refuzat să fie siluită, diferit de al multor altor soldaţi anchetaţi pentru crimele săvârşite.

Bancul interzis de comunişti pentru care românii erau trimişi în închisoare

Bancurile considerate "de prost gust" la mijlocul anilor 1940, după instaurarea regimului comunist, au trimis o mulţime de oameni în închisoare. Rechizitoriile păstrate la Arhivele Naţionale arată cum erau oprimaţi cei care se opuneau noului sistem. chiar şi verbal.

Călăul prizonierilor sovietici din lagărul Crăciuneşti. Povestea „torţionarului de ruşi”, acuzat de moartea a 700 de ostatici

Aproape 700 de prizonieri sovietici au murit în iarna anului 1941 în lagărul de la Crăciuneşti, judeţul Hunedoara. Cei mai mulţi dintre ei au sfârşit în urma deciziilor luate de comandantul Nicolae Stavrescu. Povestea celui prezentat ca un „torţionar de ruşi“ a fost expusă în notele informative păstrate la Arhivele Naţionale din judeţul Hunedoara. Alte note informative arată însă mărinimia localnicilor faţă de prizonieri.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările