Prizonierii uraniului, rămaşi în colonia celei mai mari exploatări înfiinţate de sovietici VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Băiţa Plai. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Băiţa Plai. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

La peste un deceniu de la închiderea minei de uraniu de la Băiţa Plai, judeţul Bihor, zeci de localnici au rămas „prizonieri“ în blocurile de la intrarea în fosta exploatare.

În anii ’50, zăcămintele de uraniu descoperite în Munţii Apuseni au fost exploatate într-un ritm ameţitor, impus de sovieticii care controlau minele şi uzinele din jurul lor prin Societatea româno-sovietică „Sovrom Kvartit“ (Sovromura).

GALERIE FOTO - BĂIŢA PLAI

GALERIE FOTO CU ORAŞUL ŞTEI

Peste 20.000 de oameni munceau în exploatările de la Băiţa Plai şi Avram Iancu. Minereul preţios scos din adâncurile munţilor şi excavat din cariere uriaşe era sigilat şi trimis, sub pază armată, în Uniunea Sovietică, neexistând în aceste zone alte facilităţi de procesare şi rafinare a metalului.

Blestemul minelor de uraniu. Cum au trăit românii în coloniile miniere secrete controlate de sovietici VIDEO

Istoria secretă a uraniului din România. Cum a început goana sovieticilor după metalul preţios

Metoda odioasă prin care mii de români au fost sacrificaţi pentru a deveni „sclavi“ în minele de uraniu

Mina de uraniu de la Băiţa Plai, judeţul Bihor, a fost deschisă de sovietici în 1952, iar timp de un deceniu a fost sub controlul lor. În zona Băiţei, în trecut, se exploataseră aurul şi argintul, iar în anii ’50 funcţiona şi o mină de molibden şi bismut, care în acei ani livra producţia Uniunii Sovietice.


Băiţa, colonia din vecinătatea minei de uraniu. ADEVĂRUL

Zăcămintele de uraniu descoperite aici au schimbat însă complet situaţia zonei. În jurul minei, la începutul anilor ’50, satele Nucet, Ştei şi Vaşcău (judeţul Bihor) au fost transformate în localităţi muncitoreşti, oraşe-dormitor create după model sovietic pentru miile de mineri aduşi să lucreze în munţi.


Intrarea în fosta mină. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

baota plai fosta colonie miniera foto daniel guta adevarul

Satul Ştei, aflat la 15 kilometri de Băiţa Plai, avea la începutul anilor ’50 mai puţin de 200 de case, iar în cinci ani a fost transformat într-un orăşel cu aproape 10.000 de locuitori, care a primit numele Dr. Petru Groza.

La morile de la Ştei, minereul de uraniu era măcinat, iar din gara localităţii controlate de sovietici au plecat nenumărate garnituri de tren încărcate cu minereu de uraniu, spre destinaţii necunoscute din URSS.

Exploatarea de la Băiţa Plai a funcţionat sub controlul sovieticilor timp de un deceniu, până la începutul anilor ’60, când Societatea „Sovrom Kvartit“ a fost desfiinţată, iar minele din zonă au trecut în administrarea românilor, odată cu înfiinţarea Exploatării Miniere Bihor. Până la sfârşitul anilor 2000, minele de uraniu din zonă au fost închise. În urma lor a rămas o istorie de peste jumătate de secol, plină de secrete întunecate.


Izvorul din Băiţa Plai. FOTO Daniel Guţă, ADEVĂRUL

baita plai foto daniel guta

Văduvele şi bătrânii uraniului

La porţile fostei mine de uraniu din Băiţa Plai se întindea un oraş muncitoresc în miniatură, cu blocuri, cantină, cinematograf, magazine şi baruri. În apartamentele atunci confortabile, locuiau inginerii şi personalul sovietic al minei. De cealaltă parte a drumului spre mină erau înşirate barăcile minerilor români. Întreaga zonă era păzită de militari ruşi, înarmaţi cu „balalăici“ – pistoalele-mitralieră sovietice PPsh M41. Cinci blocuri, câteva clădiri ruinate şi barăci au rămas, izolate în valea adâncă a Băiţei, la poalele haldelor de steril şi ale versanţilor străpunşi de fostele galerii miniere. Cele mai multe dintre locuinţe au fost părăsite, însă câteva familii, văduve şi vârstnici s-au încăpăţânat să rămână în fosta colonie Băiţa Plai. Un izvor este folosit ca sursă de apă, iar un container de metal serveşte ca magazin şi birt al aşezării.


Blocul în care locuieşte Elisabeta Toda. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

„Mai sunt vreo 4-5 apartamente locuite în fiecare bloc. În cele mai multe stau văduve şi câţiva vârstnici singuri. Restul foştilor mineri au plecat, dar mulţi au murit. Cine a părăsit zona asta iradiată, mult de trăit nu a mai avut. S-au curăţat. Au fost oameni cu pensii de 6.000 de lei, care s-au dus pe nu-ştiu-unde, şi-au făcut case în alte locuri, iar peste un an-doi, auzeam că au murit“, spune Vasile, un fost miner, care locuieşte la bloc, însă şi-a amenajat, peste drum, o mică grădină. De câţiva ani, adaugă acesta, au fost aduse la Băiţa Plai, din satul învecinat, Nucet, câteva familii de romi, însă mai mult stau prin Franţa.

baota plai fosta colonie miniera foto daniel guta adevarul

Câţiva localnici din fosta colonie şi-au găsit locuri de muncă la exploatarea de minereuri polimetalice din apropierea Băiţei Plai, deschisă de trei ani. Restul sunt pensionari, unii dintre ei trăind aproape toată viaţa aici.

„Am lucrat la cantina minieră, clădirea părăsită care acum stă să se huluie. Soţul meu, miner, a murit la 62 de ani şi am rămas văduvă, la fel ca şi alte femei de aici. Nu prea mai ieşim din casă, că toate suntem bolnave: ba cu inima, ba de reumatism şi câte alte boli. Dar de plecat, nu aş putea locui niciunde altundeva. Autorităţile din zonă ne-au tot spus de ani în şir că vom fi mutaţi, că zona e periculoasă. Acum e prea târziu şi nici nu vrem să mai plecăm“, spune Elisabeta Toda, în vârstă de 72 de ani.
 

Oraşul-dormitor

Cele mai multe familii de muncitori de la fostele mine Băiţa Plai şi Avram Iancu s-au stabilit în Ştei. Circa 6.000 de oameni mai trăiesc în orăşelul proiectat de sovietici.


Octavian Constantinescu, fost miner. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

orasul stei foto daniel guta adevarul

„Bărbaţii lucrau la minele de uraniu şi molibden, femeile la «Mioriţa», la textile. Unde altundeva să fi lucrat? Oraşul e mort acum, fără minerit, iar cei mai mulţi tineri îl părăsesc. Unde să mai lucreze acum?“, se întreabă Octavian Constantinescu, un fost artificier de la mina Băiţa Plai.

Bărbatul locuieşte în Petrileni, cartierul ridicat de la zero, în primii ani de comunism, pentru a fi folosit ca o uriaşă cazarmă a militarilor sovietici. A fost apoi ocupat de români, iar în prezent blocurile sale de cărămidă sunt locuite în cea mai mare parte de pensionari. Octavian povesteşte că munca în mină l-a lăsat fără dinţi, însă alţi mineri au avut probleme mai grave de sănătate. Şi numeroase femei au avut de suferit de pe urma radiaţiilor. „E o zonă iradiată, care aşa va fi sute de ani de acum încolo“, crede Octavian.


Oraşul Ştei. Video: ADEVĂRUL

Mircea Popa a lucrat şi el în minerit, aproape 23 de ani. S-a pensionat, dar şi-a găsit de lucru, ca paznic, la gara din Ştei. Clădirea înfiinţată la începutul anilor ’50 a rămas pustie, s-a degradat şi este atacată adesea de hoţi. Trenurile de călători nu mai trec prin oraş, însă fostul miner speră că în curând circulaţia lor va fi reluată pe ruta Ştei-Oradea, iar gara pe care o are în grijă va fi din nou animată de călători. „Am fost şofer la mina de uraniu Avram Iancu. Duceam minereul de la ieşirea din mină la Moara 4 din Ştei, de unde era încărcat în vagoane şi dus la uzina din Feldioara, din judeţul Braşov. Erau vagoane închise ermetic, la început localnicii nici nu ştiau ce transportă“, îşi aminteşte localnicul.


Mircea Popa, localnic din Ştei. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

Munca de şofer la mina de uraniu nu era dificilă, spune Mircea. „Mai greu era pentru cei care lucrau în subteran. Se întâmplau tot timpul accidente. Adesea, şi pentru că unii dintre mineri intrau cu capsa pusă în subteran. Şeful lor le mai zicea: măi, beţi când ieşiţi. Că lucrau vreo două ceasuri. Mult era transportul până acolo, că mina ducea până în judeţul Alba. Sunt tot felul de tuneluri, până către Cluj tot pământul e săpat. Unii aveau palinca ascunsă prin vagoane. Nu putea să stea şeful de sector după toţi, erau zeci de kilometri de tuneluri. Însă oamenii erau ademeniţi cu bani, cu grupa mare – cu straiţa luau bani. Se pensionau şi mai repede. Altfel, cine ar mai putea munci în subteran?“, mai spune Mircea Popa.
 

mircea popa localnic din stei foto daniel guta adevarul

Proiectul secret al sovieticilor

Primele mine de uraniu din România au fost deschise la începutul anilor ’50, în Munţii Apuseni, în ţinutul Maramureşului şi în Banatul montan. Odată cu ele au apărut, în inima munţilor, aşezări minereşti ca Ştei şi Băiţa Plai în Apuseni, şi Ciudanoviţa în Banatul montan, care în doar câţiva ani s-au transformat în oraşe cu mii de oameni, marea majoritate fiind lucrători în exploatările de uraniu.


Mineri la exploatările de uraniu. Foto: Benone Todică

minerit ciudanovita foto benone todica

„Un mare proiect de exploatare a uraniului în Munţii Apuseni este condus de ingineri şi tehnicieni sovietici, asistaţi de muncitori români. Minele sunt păzite îndeaproape de soldaţi sovietici înarmaţi cu balalaici (n.r. pistoale-mitralieră). Muncitorii locuiesc în apropierea satelor, în aşezări coordonate de trupe sovietice şi sunt ţinuţi izolaţi de zonele din împrejurimi. Acest proiect este angajat doar în minerit şi extracţia uraniului, nefiind alte facilităţi locale de procesare şi rafinare. Minereul este încărcat în camioane, sigilat şi trimis, sub paza armată a sovieticilor, în URSS“, se arată într-un document al Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA), din 27 decembrie 1954.

După plecarea sovieticilor, din 1960, autorităţile comuniste au ţinut secret activităţile din exploatările de uraniu, iar relatările despre viaţa localnicilor din „orăşelele uraniului“ au lipsit din presa regimului comunist. Până la sfârşitul anilor ’90, cele mai multe dintre minele de uraniu de pe teritoriul României au fost închise. Aşezările din jurul lor au intrat într-un declin, iar comunităţile au rămas cu problemele de mediu cauzate de numeroasele halde de steril cu radioactivitate crescută şi cu amintirile.

Mai puteţi citi şi:

Secretele celor mai bine păzite locuri din România secolului XX. De ce nimeni nu avea voie să se apropie de ele

Planul sovietic de distrugere completă a pădurilor României. „Lemnul este tăiat fără limită şi fără reguli“

Ciudanoviţa, oraşul-fantomă ridicat de sovietici unde oamenii sunt dependenţi de uraniu. „Se petrec lucruri ciudate cu cei care pleacă de aici“

Secretele sovromurilor din primii ani de comunism. Cum a ajuns toată industria românească sub controlul sovieticilor




 

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite