Poveştile celor mai faimoase prostituate din Antichitate. Cum a ajuns împărăteasă „cea mai depravată dintre curtezane“

Phryne în faţa Areopagului. Pictură din secolul al XIX-lea.

Autorii antici au lăsat nenumărate mărturii tulburătoare despre destinul celor mai cunoscute prostituate din vremea lor.

Numeroase mărturii din Antichitate prezentau viaţa tumultoasă a unor prostituate faimoase. Pe cele mai cunoscute dintre ele, autorii din Grecia antică le numeau hetaire. Erau curtezane cu un statut social înalt şi care puteau fi văzute adesea în compania celor mai bogaţi atenieni.

În oraşul elen, în urmă cu mai mult de două milenii, prostituţia era legală atâta timp cât nu era practicată de cetăţeni atenieni, astfel că adesea aceste prostituate proveneau fie dintre fie sclave sau emigrante, fie erau născute în Atena din părinţi care nu erau cetăţeni ai oraşului. Spre deosebire de „porne” – femei care practicau prostituţia în spatele uşilor închise - , hetairele puteau fi văzute oferindu-şi serviciile în timpul unor ceremonialuri publice. Erau adesea educate în a oferi companie bărbaţilor şi în afara relaţiilor sexuale.

Cele mai faimoase curtezane
Aspasia a trăit în secolul al V-lea î. Hr. în Atena şi a fost considerată de autorii antici una dintre cele mai influente femei din vremea sa. Tânăra emigrantă din cetatea Milet, Asia Mică, şi-ar fi început noua viaţă în Atena câştigându-şi existenţa din prostituţie. A intrat în casta hetairelor şi a condus un bordel, potrivit informaţiilor păstrate. A devenit apoi amanta celui mai de seamă om de stat al Atenei, Pericle, căruia i-a dăruit un fiu. Aspasia devenise cunoscută în întreaga Atena, atât pentru frumuseţea ei, cât şi pentru calităţile sale intelectuale. În palatul ei se adunau cei mai faimoşi atenieni, iar din anturajul ei făcea parte filosoful Socrate, cel care o ridicase la rang de profesor. Alţi istorici din vremea sa, ca  autorul satiric Cratinus, au numit-o în scrierile lor, „Târfa cu ochi de câine”, acuzând-o de un comportament neruşinat, ca iubită a lui Pericle. După moartea acestuia, Aspasia a devenit iubita unui alt atenian de seamă, Lysicle, însă relaţia celor doi s-a sfârşit, acesta murind pe câmpul de luptă.

Phryne, o altă curtezană faimoasă care a trăit în Grecia Antică, ar fi servit drept model marelui sculptor Praxitele pentru statuia zeiţei Afrodita, una dintre primele statui ale unei femei goală din Grecia antică. O altă legendă despre frumuseţea ei spune că ar fi fost muza pictorului antic Apelles, în portretul zeiţei Venus.

Rhodopis, o hetairă cu origini trace a devenit, la rândul ei, eroina mai multor legende. Herodot afirma că Rhodopis a venit în Egipt, adusă de stăpânul ei Xanthes din Samos, şi cu toate că ea a venit ca sclavă, a fost imediat eliberată pentru o mulţime de bani, de unul dintre amanţii săi. Alţi autori antici susţin că tânăra ar fi devenit mai târziu regină a Egiptului şi că o piramidă ar fi fost ridicată pentru ea.

Alce, o altă prostituată provenită dintre tinerele sclave menţionate într-o lucrare antică, a devenit favorita atenianului prosper Euctemon, care i-a răscumpărat libertatea şi a pus-o să conducă bordelul în care ea crescuse. Potrivit relatărilor, Euctemon ar fi luat masa de mai multe ori cu ea decît cu familia sa, iar mai târziu tânăra i-a cerut acestuia să îi recunoască drept descendenţi copiii ilegitimi pe care îi avea cu el.

Împărăteasa nimfomană din Roma

În oraşele antice romane, prostituţia era permisă, iar bordelurile private funcţionau în casele unor cetăţeni din înalta societate. Cea mai faimoasă prostituată a fost însă o regină. Valeria Messallina, soţia împăratului roman Claudius din primul secol, a rămas în istorie pentru anecdotele care îi dezvăluiau desfrânarea.

Autorul antic Plinu cel Bătrân a relatat că Messallina obişnuia să concureze la numărul de partide de sex, împotriva celor mai depravate prostituate. Messalina ar fi provocat-o la un moment dat pe cea mai faimoasă prostituată din Roma, Scylla, pentru a vedea care rezistă mai mult în timpul unui astfel de maraton sexual. După ce au făcut sex amândouă cu câte 25 de bărbaţi, Scylla ar fi cedat, însă Messalina a mai continuat câteva ore. O legendă despre Messalina vorbeşte despre numărul impresionant de bărbaţi cu care ar fi avut relaţii sexuale, peste 8.000. „Trăia în desfrâu şi le silea şi pe celălalte femei să se prostitueze. Pe unele le obliga la acte sexuale chiar în palat, sub ochii bărbaţilor lor“, afirma istoricul roman Dio Cassius. Messallina a sfârşit executată sub acuzaţia de complot.

Prostituata devenită împărăteasă
Teodora, împărăteasa Bizanţului din Evul mediu timpuriu, a fost în adolescenţă actriţă de circ, curtezană şi prostituată, potrivit mărturiei lui Procopius din Cezarea, considerat cel mai mare istoric al secolului al VI-lea.

Într-unul dintre portretele pe care autorul medieval i le-a făcut soţiei împăratului Iustinian, descoperit o dată cu lucrarea „Istoria secretă”, Teodora era numită „cea mai depravată dintre curtezane”.

„Adesea, chiar şi în teatru, în faţa întregului popor, ea îşi îndepărta costumul şi stătea goală în mijlocul lor, rămânând doar cu un brâu în jurul pântecului”, relata autorul Istoriei Secrete. Procopius afirma că Teodora făcea furori ridicându-şi fusta pentru a dezvălui spectatorilor „acele secrete feminine aici şi acolo, care captau privirea sexului opus.

Şi nu aştepta să fie întrebată de nimeni dacă vrea să îl întâlnească, dimpotrivă, cu gesturi de invitare şi cu un mod comic de a-şi ridica fustele îi ispitea pe toţi bărbaţii să treacă pe la ea, în special pe adolescenţi”, scria Procopius.

„De multe ori mergea cu câte zece tineri la petreceri, toţi în floarea puterii şi virilităţii lor. Iar când ei oboseau, ea se apropia de servitorii lor, probabil treizeci la număr şi lupta cu fiecare dintre ei. Şi chiar şi aşa nu găsea astâmpăr în dorinţa ei. O dată, în timpul vizitei în casa unui domn ilustru, se spune că s-a aşezat în colţul mesei, în văzul tuturor, şi-a tras în sus partea din faţă a rochiei şi fără ruşine şi-a artat goliciunea”, relata savantul bizantin, despre împărăteasa canonizată, ulterior, de biserică.

Tânărul Iustinian, cel care urma să devină împărat al Romei, s-a îndrăgostit de ea. Deşi legile imperiului nu permiteau unui bărbat de rang înalt să se însoare cu o curtezană, devenind împărat, Iustinian I a anulat acea tradiţia antică, pentru a-şi putea duce dorinţa la îndeplinire.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Reţeta ideală pentru pofta de sex şi vigoarea bărbaţilor din Evul Mediu. Ce alimente banale formau atunci „viagra“

Reţete pentru refacerea virginităţii şi orgasme fără sfârşit. Secretele contesei care a revoluţionat viaţa sexuală în Evul Mediu

Credinţe despre viaţa sexuală în Evul Mediu: de ce femeia trebuia să sară de şapte ori în spate după fiecare act sexual