Povestea Zafirei, domniţa care s-a aruncat din turnul ei, sfâşiată de iubire. Legenda ascunsă a Bisericii Densuş, una dintre cele mai misterioase din ţară

Povestea Zafirei, domniţa care s-a aruncat din turnul ei, sfâşiată de iubire. Legenda ascunsă a Bisericii Densuş, una dintre cele mai misterioase din ţară

Biserica Densuş. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.

Veche de peste şapte secole, Biserica Densuş este unul dintre cele mai misterioase şi impresionante monumente istorice din România. Istoricii susţin că a fost ridicată pe ruinele unui templu roman, din pietre aduse din Sarmizegetusa, iar Aron Densuşianu, cel care o descrisese în urmă cu un secol şi jumătate, povestea o legendă fascinantă: din turnul ei s-a aruncat Zafira, o domniţă sfârşită de dorul iubitului ei.

Ştiri pe aceeaşi temă

O legendă mai puţin cunoscută a Bisericii Densuş, din Ţara Haţegului, a fost publicată de istoricul Aron Densuşianu, în 1864, în descrierile călătoriilor sale pe Valea Streiului şi în Ţara Haţegului. Aron Densuşianu povestea despre galeria obscură a bisericii, înfiinţată în baza turnului, denumită la acea vreme de localnici, „Peştera Zafirei”. În galeria strâmtă şi misterioasă îşi găsiseră adăpostul lilieci şi buhe, relata istoricul, biserica fiind găsită de acesta într-o stare aproape de ruină. Umanistul prezenta povestea care îi înfiora pe oamenii din părţile Haţegului.

Galeria obscură se numeşte, în o tradiţie poporală, Peştera Zafirei. În un timp mai de demult trăia în sat o pereche de oameni foarte urâţi, dar foarte lacomi şi avari, anume Stoica şi Ilena şi aveau numai o fată, Zafira, pe care voiau a o căsători cu un june iarăşi de părinţi foarte avuţi. Dar fata nu numai că nu-l iubea din contră îl ura atât pentru deformitatea lui fizică, cât şi pentru însuşirile rele ce le avea. Astfel ea se opunea cu tot adinsul voinţei părinteşti, care în lăcomia lor de a avea tot mai mult, nu se uitau la alta fără numai la avere. Cu ocazia nedeii care în acest sat se serba la arminden, în mai, în fiecare an, când se adunau toate satele dinprejur cu tineri şi bătrâni şi jucau şi se ospătau trei zile – Zafira se îndrăgosteşte de un june din satul vecin, frumos însă sărac. Dar părinţii severi, în voia lor absolută, declarară că mai bine o omoară decât s-o dea după un calic şi să-şi facă familia de ruşine şi de batjocură”, începea relatarea istoricului.

Povestea de dragoste din curtea bisericii
Cei doi îndrăgostiţi, spune legenda, se întâlneau seara, pe furiş, într-o livadă din apropierea bisericii străvechi. Cu timpul, tatăl fetei a ajuns să fie cuprins de bănuieli, iar o dată a decis să o urmărească pe tânără la locul de întâlnire.

„Odată venindu-i totuşi prea suspicioasă lipsa ei, declară că de va afla-o în conveniri cu cineva, i va ucide pe amândoi. În seara cea mai de aproape păzind-o strâns o află discutând cu amantul său în livada amintită. Ei simţindu-l se despart, iar tatăl său se ia după amant, îl ajunge şi începu a-l pisa. Ea credea acum că-l omoară desigur şi ca să scape de furia lui fuge; în fugă îşi aduce aminte de galeria obscură de pe biserică, despre care ştia şi aceea că afară de unii călători, nimeni n-o cercetează. Se duce şi se ascunde în ea. Amantul ei fu bătut şi lăsat mai mort. Ea ascultă în noapte de pe biserică gemetele lui până la un timp, când nemaiauzindu-le, ţinu că a murit. Tatăl său o căută după aceea, dar fără de a o mai afla. Trec zile, trec săptămâni şi Zafira nu mai vine, nimeni n-o mai vede, nimeni nu mai aude despre ea şi nimeni nu ştie să spună ceva, oricât încearcă şi întreabă părinţii ei”, relata Aron Densuşianu.

Moartea domniţei
Sătenii nu ştiau despre întâmplarea fetei, ci doar că aceasta ar fi fugit, pentru că nu voia să îl ia de soţ pe tânărul pe care l-ar fi dorit părinţii ei.

„Era toamnă. Zafira şedea ziua în peşteră, noaptea cobora în jos şi din prunii, merii şi perii de pe lângă biserică aduna poame, ca să-i fie pe ziua următoare. Într-o duminică ieşind oamenii din biserică, se opresc toţi dinaintea ei pentru a se mai consulta, după datină, despre afaceri ale satului. Mai în urmă se adresează Stoica, tatăl Zafirei, către mulţime zicând că acela care va şti ceva de fata lui, şi îi va spune unde este, sau va găsi-o cineva, la acela îi dă doi boi şi tot odată declară în auzul tuturor că el va lăsa fetei sale toate libertatea de a-şi alege de bărbat pe cine va voi. Zafira, care trăgea cu urechea de asupra bisericii, din peşteră, la cele ce se vorbeau, auzi şi aceste cuvinte ale tatălui său şi ieşind ca fulgerul din peşteră pe marginea bisericii şi strigând din răsputeri; „Neîndurate, pe cel ce l-am iubit l-ai omorât, voi acum să mor şi eu! S-a aruncat jos şi a fost moartă. Unde a căzut s-a şi înmormântat. Mormântul ei acoperit cu piatră de marmură tăiată în forma unui coşciug, există până astăzi bine conservat, numai crucea s-a sfărâmat încâtva. Amantul s-a restaurat din cruda bătaie şi adeseori, zice tradiţiunea, plângerile lui pe mormântul nefericitei Zafira, în puterea nopţii deşteptau vecinătatea”, relata Aron Densuşianu, în volumul Suveniri şi impresiuni de călătorie, publicat în Familia, în 1866.

Locul de înmormântare al unui general roman
Într-o altă legendă a bisericii Densuş se povesteşte despre faptul că aceasta a fost ridicată pe locul unui altar roman închinat zeului Marte. Aici, relata istoricul Aron Densuşianu, ar fi fost înmormântat generalul Longin, care s-a otrăvit după ce căzuse în mâinile lui Decebal. „Decebal înfuriat spânzură cadavrul lui Longin afară pe murii Sarmizegetusei în faţa romanilor, care pătrunseseră învingători până sub murii cetăţii. Romanii văzând această batjocură se tulburară şi prin furie cuprind cetatea cu asalt şi după cuprinderea cetăţii, luând cadavrul lui Longin, l-au înmormântat, unde se află acum biserica – situs est ad Densus - şi în onoare i-au ridicat mai târziu acest monument, în care apoi au început a sacrifica şi în onoarea lui Marte, de unde s-a numit şi fanum Mavortis”, scria Aron Densuşianu, potrivit istoricului hunedorean Ioachim Lazăr, autor al cercetării „Judeţul Hunedoara în descrierile de călătorie ale lui Aron Densuşianu (1864)”.

Povestea construirii bisericii
Cercetătorii susţin că biserica din Densuş a fost ridicată pe ruinele unui templu închinat zeului Marte, în altarul căruia romanii aduşi în Dacia obişnuiau să facă sacrificii. În zidurile bisericii de la Densuş au ajuns blocurile de calcar din fostul oraş daco-roman Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Pe pereţii vechi străjuiesc picturi bizantine vandalizate în trecut de cotropitorii turci, care le-au scos ochii sfinţilor pictaţi, dar şi icoane stranii, care îl înfăţişează pe Mântuitor în costum popular românesc sau pe apostolul Toma în timpul schingiuirii sale. Deşi nici în prezent nu este clară data la care a fost construită biserica, cert este că, în ultimii peste 700 de ani, în Densuş au fost ţinute aproape neîntrerupt slujbe, iar locul este considerat cea mai veche biserică românească din piatră. Lăcaşul de cult din Densuş e situat la zece kilometri de Haţeg, în apropierea şoselei Haţeg - Caransebeş. Biserica a fost ridicată pe un deal şi e înconjurată de un cimitir vechi, în care mormintele sătenilor şi ale preoţilor care au slujit aici sunt învecinate cu pietre funerare antice. Biserica ortodoxă română din Densuş poartă hramul Sfântului Proroc Ieremia (1 mai) şi al Sfântului Ierarh Nicolae (6 decembrie). Prima atestare documentară a bisericii a fost la 2 iunie 1360, cu ocazia unui „scaun de judecată“ al românilor din Ţara Haţegului. Cei mai mulţi istorici o plasează ca fiind ridicată în secolul al XIII-lea, în timp ce alţi oameni de ştiinţă susţin că ar fi fost construită în secolele X-XI. Biserica a fost restaurată în anii 2003 şi 2005, prin contribuţia Ambasadei Statelor Unite ale Americii şi a Ministerului Culturii. Din anul 1991, ea a fost propusă pentru a face parte din patrimoniul UNESCO.


Vă recomandăm şi:

FOTO Biserica Densuş, monumentul fascinant al Ţării Haţegului, din vecinătatea Mănăstirii Prislop

Mai puţin cunoscută decât Mănăstirea Prislop, dar aflată la doar 20 de kilometri de ea, Biserica Densuş se dezvăluie turiştilor ca un loc fascinant, într-un decor de poveste. Biserica din piatră este una dintre cele mai vechi din ţară. A fost construită pe ruinele unui templu păgân, din vremea dacilor, iar sfinţii pictaţi pe pereţii ei au ochii scoşi.

FOTO Povestea bisericii medievale de la Densuş, ridicată peste ruinele unui templu păgân al romanilor

În biserica din Densuş, slujbele se ţin neîntrerupt de şapte secole. Zidurile lăcaşului de cult au fost construite din rămăşiţele fostului oraş Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Cetatea Devei, fortul necucerit al Transilvaniei. Zece lucruri mai puţin ştiute despre fortăreaţa ridicată pe un con vulcanic

Timp de mai multe secole, Cetatea Devei a fost una dintre aşezările militare strategice ale Transilvaniei. Fortăreaţa ridicată pe un deal al munţilor Poiana Ruscăi datează din secolul al XIII-lea, iar în istoria ei a fost considerată unul din locurile de necucerit.

 

Cei mai mulţi istorici plasează Biserica Densuş ca fiind ridicată în secolul al XIII-lea, în timp ce alţi oameni de ştiinţă susţin că ar fi fost construită în secolele X-XI. D.G.

Imagini din aceeasi galerie
  • Cei mai mulţi istorici plasează Biserica Densuş ca fiind ridicată în secolul al XIII-lea, în timp ce alţi oameni de ştiinţă susţin că ar fi fost construită în secolele X-XI. D.G.
  • Biserica de piatră de la Densuş, monumentul fascinant al Ţării Haţegului. FOTO: Daniel Guţă. Iunie 2014.
  • Biserica a fost restaurată în anii 2003 şi 2005, prin contribuţia Ambasadei Statelor Unite ale Americii şi a Ministerului Culturii. Din anul 1991, ea a fost propusă pentru a face parte din patrimoniul UNESCO. D.G.
  • De orânduirea ei se ocupă părintele Alexandru Gherghel. Preotul locuieşte într-o căsuţă construită în vecinătatea bisericii şi, la orice oră a zilei, îi întâmpină pe turişti. D.G.
  • 1360 este anul în care s-a făcut prima atestare documentară a bisericii de la Densuş. D.G.
  • Înainte de a fi biserică a creştinilor, a fost un templu roman, unde se făceau sacrificii pentru zeul Marte. Anterior,  tot aici a fost un templu al dacilor. D.G.
  • Apropierea sărbătorilor transformă bisericuţa din piatră într-un adevărat loc de pelerinaj. D.G.
  • Biserica de piatră de la Densuş, monumentul fascinant al Ţării Haţegului. FOTO: Daniel Guţă 1
  • Deşi nici în prezent nu este clară data la care a fost construită biserica, cert este că, în ultimii peste 700 de ani, în Densuş au fost ţinute neîntrerupt slujbe, iar locul este considerat cea mai veche biserică românească din piatră. D.G.
  • Biserica de piatră de la Densuş, monumentul fascinant al Ţării Haţegului. FOTO: Daniel Guţă. 2
  • Atmosfera liniştită a lăcaşului se păstrează şi în zilele Paştelui. În noaptea de Înviere, aici ajung în fiecare an cel puţin 200 de oameni. D.G.
  • Biserica de piatră de la Densuş, monumentul fascinant al Ţării Haţegului. FOTO: Daniel Guţă. Iunie 2014..
  • Chiar dacă în Densuş nu ajung atât de mulţi turişti ca la Mănăstirea Prislop, aflată la doar 20 de kilometri distanţă, pelerinii care vizitează biserica se întorc impresionaţi de ceea ce au găsit în Densuş. D.G.
  • Biserica ortodoxă română din Densuş poartă hramul Sfântului Proroc Ieremia (1 mai) şi al Sfântului Ierarh Nicolae (6 decembrie). D.G.
  • Zidurile lăcaşului de cult  au fost construite din rămăşiţele fostului oraş Ulpia Traiana Sarmizegetusa D.G.
  • În zidurile bisericii de la Densuş au ajuns blocurile de calcar din fostul oraş daco-roman Ulpia Traiana Sarmizegetusa. D.G.
  • Biserica de piatră de la Densuş, monumentul fascinant al Ţării Haţegului. FOTO: Daniel Guţă. Iunie 2014
  • Prima atestare documentară a bisericii a fost la 2 iunie 1360, cu ocazia unui „scaun de judecată“ al românilor din Ţara Haţegului. 
  • Preotul Alexandru Gherghel, cel care slujeşte de aproape 14 ani în biserica din piatră, spune că locul bisericii poartă urme mult mai vechi: ale dacilor care au stăpânit peste ţinuturile Sarmizegetusei şi au avut propriile altare închinate lui Zamolxe. D.G.
  • iserica a fost ridicată pe un deal şi e înconjurată de un cimitir vechi, în care mormintele sătenilor şi ale preoţilor care au slujit aici sunt învecinate cu pietre funerare antice. D.G.
  • Pe pereţii vechi străjuiesc picturi bizantine vandalizate în trecut de cotropitorii turci, care le-au scos ochii sfinţilor pictaţi, dar şi icoane stranii, care îl înfăţişează pe Mântuitor în costum popular românesc sau pe apostolul Toma în timpul schingiuirii sale. D.G.
  • Biserica de piatră de la Densuş, monumentul fascinant al Ţării Haţegului. FOTO: Daniel Guţă
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările