Povara prizonierilor sovietici trimişi în lagărele de muncă din România. Cum s-au răzbunat pe români

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În vara anului 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei Naziste, autorităţile s-au trezit în faţa unei situaţii complicate: prizonierii sovietici.

Arhivele Naţionale au păstrat mai multe volume de documente de la fostele lagăre de muncă pentru prizonierii soviteici, care au funcţionat în perioada 1942 – 1944 în judeţul Hunedoara. Până în august 1944, când românii au întors armele împotriva Germaniei naziste, peste 5.000 de ostaşi sovietici luaţi prizonieri au fost cantonaţi în Hunedoara, majoritatea pentru a munci la minele din Valea Jiului. Cel mai mare lagăr (Lagărul 9) a funcţionat la marginea oraşului Vulcan, într-o vale izolată apropiată exploatării de cărbune. Alţi sovietici au fost trimişi la celelalte mine din Valea Jiului, dar şi la minele şi uzinele din întreg judeţul. Notele informative păstrate în arhivă ofereau detalii dintre cele mai bizare despre traiul captivilor. Iată câteva dintre ele:

Un român păzea 19 prizonieri
Peste 600 de prizonieri locuiau în primăvara anului 1943 în sublagărul de la Petrila, păziţi de 54 de soldaţi. Supraveghetorii lor erau slab instruiţi şi nu făceau faţă numărului mare de sovietici, astfel că zeci de sovietici au reuşit să evadeze. „Atitudinea şi ţinuta ostăşescă a gărzilor lasă foarte mult de dorit, fiind foarte moi, fără prestanţă şi fără autoritate, faţă de prizonierii pe care îi conduc şi îi păzesc, fiind prea familiarizaţi cu ei”, informa Legiunea de Jandarmi Hunedoara, în aprilie 1943. Prizonierii erau bine trataţi şi hrăniţi, însă duceau lipsă de încălţăminte, în timp ce ostaşii români care îi supravegheau dormeau pe rogojini şi se acopereau cu mantelele lor, în lipsa saltelelor, a păturilor şi pernelor, informa Legiunea.

Peste 70 de prizonieri sovietici au fost trimişi în aprilie 1943 pe şantierele de construcţii de pe Valea Mureşului. 19 dintre ei au ajuns pe şantierul Zam – Cerbia şi au fost daţi în grija unui singur om. „Efectivul pentru paza celor 19 prizonieri ce lucrează pe şantierul Zam – Cerbia este insuficient, fiind numai un singur soldat dat de Cercul Teritorial Severin – Lugoj şi acesta nu corespunde misiunii sale, fiind slab şi bătrân”, arăta o altă informare a Legiunii de Jandarmi Hunedoara, din aprilie 1943. Prizonierii însă nu cântau Internaţionala, nu făceau propagandă comunistă şi nu au avut tentative de a evada.

Au rămas cu prea mulţi prizonieri
În lagărele de muncă din Valea Jiului mai rămăseseră, la 23 august 1944, peste 3.000 de prizonieri sovietici, care trebuiau hrăniţi şi plătiţi pentru cât au lucrat până atunci. Mulţi dintre ei se aflau deja de doi ani la exploatările miniere din zonă şi se pregăteau să părăsească România, după ce timp de doi ani au muncit cot la cot cu minerii români. Şefii sublagărelor de la Petroşani, Petrila, Lupeni şi Lonea au decis să nu îi mai punăpe sovietici la muncă forţată, pentru a preîntâmpina conflicte, acte de sabotaj sau răzbunările personale împotriva românilor. Au vrut să scape de ei, trimiţându-i lagărului central din Vulcan, cel mai mare din Valea Jiului, care urma să dispună de ei. Au fost însă refuzaţi.

„M. R. Secţia Prizonieri de Război nu a ordonat ca prizonierii să nu fie întrebuinţaţi la munci. Până la clarificarea situaţiei prizonierilor, ei vor fi întrebuinţaţi la lucru”, arăta o informare dn 31 august 1944 a Lăgărului 9, din Vulcan. „Din cauza imposibilităţii de a caza 3.000 de prizonieri în clădirile Lagărului (putem caza maximum 1.200 de prizonieri), nu putem ridica toţi prizonierii şi vă rugăm a menţine în sublagărele dvs. pe prizonierii ruşi”, informau reprezentanţii Lagărului, într-o notă către Societatea Petroşani.

În august 1944, în sublagărele de la Petrila şi Lupeni au mai rămas peste 900 de prizonieri sovietici, iar şefii acestora anunţau, după 23 august 1944 că nu îşi mai permiteau întreţinerea lor. Cel mai mult cheltuiau cu hrana deţinuţilor, pe care nu îi mai puteau scoate la muncă, iar alte sume trebuiau alocate pentru salariile funcţionarilor, combustibil, iluminat, aşternuturi şi rogojini, materiale de întreţinere şi medicamente. Raţia zilnică de hrană a prizonierilor trebuia să fie între 2.200 şi 2.700 de calorii. O şcoală ruinată din Dealul Babii – Crividia şi casele pustii din jurul ei au fost puse la dispoziţie pentru a primi o parte dintre prizonierii lagărului suprapopulat din Vulcan.

Prizonierii pericol - public
În toamna anului 1944, comunitatea din judeţul Hunedoara se confrunta cu două mari probleme cauzate tocmai de noii aliaţi: trupele Armatei Roşii au traversat judeţul spre fronturile de luptă, aducând o stare de teroare multora dintre localnici, iar aproape 3.000 de prizonieri sovietici, aflaţi în lagărele de muncă din judeţ, au fost eliberaţi, odată cu desfiinţarea lagărelor. Mulţi s-au întors pe front, unii însă au dorit să se răzbune pe români.

„Prizonierii de la Lagărul Vulcan sunt lăsaţi liberi şi, luând contact cu ostaşii sovietici înarmaţi, merg pe la întreprinderile unde au lucrat spre a-i teroriza pe foştii conducători ai întreprinderilor şi pentru a-i jefui. Cazuri concrete au fost la Petrila, unde inginerul şef Panaitescu a fost căutat pentru a fi ridicat şi executat, dar a scăpat prin rugă. La Lonea, un grup de cinci prizonieri şi cinci ostaşi sovietici a încercat să spargă casa directorului întreprinderii miniere. La Bobâlna patru prizonieri ruşi au ameninţat pe administratorul proprietăţii unde au lucrat pe timpul verii”, informa Legiunea de Jandarmi Hunedoara, într-o informare din 30 septembrie 1944, transmisă Armatei I şi Diviziei a II-a Munte Deva.

„Având în vedere numărul mare al întreprinderilor şi muncitorilor din acest judeţ, majoritatea lucrând în interesul armatei, rugăm să binevoiţi a interveni pentru ridicarea prizonierilor ruşi de la Lagărul Vulcan, judeţul Hunedoara. Numărul prizonierilor este de 2.700, cu o gardă militară de 300 de ostaşi români”, informa comandantul Legiunii de Jandarmi Hunedoara, S. Lovin.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Episod sfâşietor din Al Doilea Război Mondial, în imagini rare: bombele aruncate din avion au devastat un vagon cu refugiaţi şi au ucis nouă oameni

Scrisoarea emoţionantă a fetei care s-a iubit cu un prizonier sovietic, fugit pe front: „Să am fericirea numai trei zile să mai trăiesc cu tine şi la urmă să mor”

Măcelul comis de ostaşii sovietici în 1944 într-un sat din Ardeal: „Ne-au spus că pentru fiecare soldat rus de care ne vom atinge, vor executa cinci români”

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite