Portretul Anei Pauker, regina roşie a României staliniste. Cum trăia „cea mai nemiloasă femeie din lume“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Luxul în care trăia Ana Pauker, agentul sovietic aflat la conducerea României în primii ani de comunism, îi uluia pe americani.

În anul 1948, Ana Pauker, prima femeie ministru de Externe din istoria României, se bucura de puteri depline în ţara controlată de sovietici. Contribuise semnificativ la îndepărtarea regelui Mihai I, la distrugerea partidelor istorice şi la ascensiunea comuniştilor la putere, iar biografia ei îi intriga pe occidentali.

Era... „cea mai nemiloasă femeie din lume”, conform unui titlu apărut în presa americană, dat de jurnalistul Seymor Freidin, corespondentul din Balcani care a cunoscut-o şi a intervievat-o pe Ana Pauker. Iată cum era portretizată „tovarăşa Ana” în anul de glorie al carierei sale politice.

„Astăzi, Ana Pauker este cea mai puternică femeie din Estul Europei. Înfăţişarea sa mohorâtă de femeie între două vârste şi chipul său aspru o fac să semene leit unei menajere posace, dar dincolo de Cortina de Fier ea este vocea Kremlinului. În România, regele este plecat, iar Ana domneşte. Deşi născută în România, şi-a trădat ţara şi regele. Ca femeie, a stat deoparte în timp ce soţul ei, un inginer firav, ascetic, pe nume Marcel Pauker, a fost executat în Rusia, ca deviaţionist troţchist în 1936. Povestea persistă, deşi nedovedită, că Ana a fost cea care l-a turnat. I-a păstrat numele, însă niciodată nu a mai vorbit despre el. Aderarea cu totul la comunism i-a adus nu numai puterea, dar şi beneficiile ei. Locuieşte în cartierul de lux «Parcul Filipescu», într-o vilă cu două etaje, cu ziduri înalte şi cu o grădină frumoasă. De asemenea, are o casă de odihnă pe malul lacului, la Snagov. Se îmbracă acum într-un stil cu care nu era obişnuită. Dispreţuieşte bijuteriile, dar a căzut pradă noului look, cumpărând lăzi de haine, cele mai multe costume gri şi negre şi rochii, fiecare la câte 400 de dolari piesa. Spre deosebire de ceilalţi lideri comunişti, ea poartă nestingherită hainele de lux, fie că se află la vreo întâlnire cu muncitoarele din fabrici, fie că participă la o sărbătoare a lui Octombrie roşu. Călătoreşte cu o limuzină, cu şofer, şi a prins pasiune pentru câinii săi cu pedigree. Ea este cea care se bate pentru destinele comuniştilor”, scria Seymor Freidin, în februarie 1948.

România – hanul Ancuţei
Ana Pauker inspira teamă oricărui oaspete intrat în biroul său, adăuga acesta, „din moment ce poate dintr-o suflare să ruineze un guvern, să zdrobească visul unui politician sau să înfioreze un oaspete. Ea păstrează fructe în biroul său şi le întinde vizitatorilor săi în timp ce le striveşte propunerile într-o română ori franceză fluentă. Este, pe scurt, un operator rece şi disciplinat ce poate manipula fără milă clişeele politice ale vremurilor noastre: jurămintele fără sens, loialitatea împărţită, regele rămas fără putere, lovitura de stat şi vocea poporului. Aceasta, până la urmă este rezultatul petrecerii a jumătate din viaţă în slujba Comunismului”.

La ordinul Anei Pauker, susţinea jurnalisul, Petru Groza l-a forţat pe regele Mihai I să abdice şi să părăsească ţara, la scurt timp după ce, la instalarea ei ca ministru, îi jurase credinţă.

„Ana este acum pe cai mari. În Bucureşti, patronii celor două restaurante „Ancuţei”, diminutiv pentru Ana, au început să numească ţara „Hanul Ancuţei”. În ultimele luni, ea şi-a aruncat greutatea (70 de kilograme) peste Balcani. A nesocotit Planul Marshall, spunându-le delegaţilor britanici şi americani: Nu ne pasă dacă voi ne placeţi sau nu. Poporul nostru iubeşte acest regim”, o descria autorul articolului.

Linie direct cu Stalin
Ana Pauker bântuie România din 1918, pe care o conduce după voinţa sovieticilor, o descria jurnalistul american Hugh Scott, în februarie 1948, într-un articol numit „Regina roşie îşi arată mâna”.

„În mintea ei, au rămas întipărite amintirile anilor grei de închisoare, în piciorul ei a rămas un glonţ tras de un poliţist român, iar în inima ei a rămas un singur ţel: să facă din România un stat în totalitate comunist”, relata corespondentul american. Acesta remarca înclinaţia ministrului pentru lux şi statura sa impresionantă.

„Ana este mai înaltă decât cele mai multe femei europene. Este solidă cu fălcile mari, oase proeminente ale feţei şi un trup mare. Are părul cenuşiu, prins în bob, ce îi alunecă peste chip atunci când vorbeşte unei mari audienţe. Nu poartă bijuterii, însă costumele sale închise la culoare sunt bine croite şi scumpe. Le cumpără de la cei mai croitori din Bucureşti. Deşi soţul ei a fost „pierdut” în bătăliile politice, Ana are trei copii, un ofiţer în Armata Română şi două fete, de 19 şi 14 ani, care sunt la şcoală. Are o maşină, un şofer, şi câţiva câini de rasă, şi se spune că poate intra în legătură directă cu Stalin, doar ridicând telefonul. Dar oricine vrea să intre în legătură cu ea are mari dificultăţi. În general, preferă să stea în afara luminii reflectoarelor, la fel ca şi alţi lideri comunişti ai naţiunilor din afara Uniunii Sovietice. Dar atunci când urcă pe scenă, vorbeşte tare şi viguros. Mănâncă şi bea moderat, dar fumează mult. Printre comuniştii din Bucureşti, este numită familiar „tuşa Ana” sau „tovarăşa Ana”. De când a devenit ministru de Externe, a înlocuit mai mult de 400 de diplomaţi de carieră, iar pe câţiva dintre ei i-a aruncat în închisoare”, adăuga acesta.

Cariera Anei Pauker s-a încheiat patru ani mai târziu, după ce între timp intrase în dizgraţiile liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej. Din 1952 şi până la moartea sa în 1960, fosta „unealtă” a Moscovei la conducerea ţării a dispărut cu totul de pe scena politică, iar jurnaliştii americani s-au întrebat ani la rând unde se afla şi cu se mai ocupa Ana Pauker. Unii istorici au susţinut că importanţa omului politic fusese oricum exagerată, pentru că era o personalitate colorată şi una dintre puţinele femei remarcabile din fruntea Partidului Comunist.

„Poveştile că Ana ar fi fost protejata lui Stalin sunt bazate pe insuficienta cunoaştere a ierarhiei comuniste. În această ierarhie, ea aparţinea departamentului de propagandă şi nu a fost considerată un om al abilităţilor teoretice şi politice, ceea ce însemna că prezenţa sau absenţa ei din conducerea partidului nu putea modifica greutatea sau culoarea politică a acestuia”, informau autorii unui raport al CIA, din 1952.

Biografia Anei Pauker
Ana Pauker (1893, Codeşti, judeţul Vaslui – 1960, Bucureşti) s-a numărat printre cele mai influente femei din România primilor ani de comunism. Pe numele său adevărat Hana Rabinshohn, s-a numărat printre agenţii sovietici implicaţi în stalinizarea României. Ana Pauker devenise cunoscută încă din anii ’20. În 1924, fusese arestată pentru activitate comunistă şi condamnată la 10 ani de închisoare. Reuşise să plece, însă, în URSS înainte de a fi trimisă în închisoare. În 1928, a primit o altă condamnare, de 20 de ani de închisoare, în absenţă, dar a fost savată după un decret de amnistie din 1929. În 1936, a fost din nou arestată pentru activitate ilegală şi condamnată la 10 ani de închisoare. A fost eliberată în 1940, la presiunile Uniunii Sovietice, ţară în care a emigrat în 1941. În toamna anului 1944, a revenit în ţară de la Kremlin având gradul de general în cadrele active ale Armatei Roşii şi mandatul de preluare a conducerii Partidului Comunist Român, iar în scurt timp, îşi câştigase reputaţia intrenaţională. La sfârşitul anilor ’40 a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru de Externe şi a coordonat Direcţia de propagandă şi agitaţia a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. În tinereţe a studiat la Facultatea de Medicină din Geneva, pentru un an şi la Facultatea de Medicină din Moscova, fără a-şi definitiva studiile. De asemenea a fost instruită la Şcoala Leninistă a Cominternului din Moscova. A mai lucrat ca învăţătoare, profesoară de limba ebraică şi croitoreasă. În toamna anului 1944, a revenit în ţară de la Kremlin având gradul de general în cadrele active ale Armatei Roşii şi mandatul de preluare a conducerii Partidului Comunist Român, iar în scurt timp, îşi câştigase reputaţia intrenaţională. În 1948, portretul ei apărea pe coperta prestigioase reviste „Time”, cu titlul „Cea mai puternică femeie în viaţă”.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Prăbuşirea oraşelor muncitoreşti ridicate de la zero în anii comunismului. Cum au ajuns centrele industriale apărute peste noapte adevărate „oraşe-fantomă“

Mega-proiectele secrete din comunism: canalul pentru submarine, portul militar condus de sovietici şi mina de uraniu cu 15.000 de deţinuţi politici

Secretele sovromurilor din primii ani de comunism. Cum a ajuns toată industria românească sub controlul sovieticilor

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite