PORTRET: Jonny Ladd englezul voluntar la Hunedoara

Originar din Leeds, Jonny munceşte din luna septembrie la un centru social din Micro 7, unul dintre cele mai sărace cartiere din municipiul Hunedoara.

Două lucruri l-au impresionat pe Jonny, prima oară când a sosit în România: sărăcia oamenilor şi căldura lor. Deşi ar fi putut să înceapă o carieră în Marea Britanie, englezul a ales să lucreze fără a fi plătit la centrul de zi „Betleem” din Hunedoara.

Dacă îl întrebi despre primele impresii în România, îşi caută cuvintele pentru a nu spune ceva nepotrivit. Mărturiseşte că nu dificultatea limbii române îi face grea încercarea de a exprima discrepanţa între aşteptările pe care le avea despre România şi realitate.

Spune că în engleză i-ar fi la fel de greu să vorbească despre asta. Şi tot aşa stă în cumpănă când e să spună de ce a vrut să lucreze gratuit, timp de un an, pentru copiii din judeţ.

De la Leeds, la Hunedoara

„M-am îndrăgostit de oamenii aceştia”, a mărturisit englezul. „Fusesem aici prima oară cu ocazia Paştelui din 2008, împreună cu fratele meu din Glasgow, când am muncit voluntar într-o tabără pentru persoane cu autism. Apoi, în acelaşi an, am lucrat două luni la Vărmaga, în tabăra de copii. A fost extraordinar. Atunci am realizat cât de săraci sunt oamenii şi am vrut să fac voluntariat, însă până vara trecută, când mi-am terminat studiile, ajunsesem să mă răzgândesc şi nu prea mai doream să mă întorc”, a spus Jonny.

Englezului îi era dor de oamenii pe care îi cunoscuse în România, aşa că, după ce a absolvit facultatea, tot a dat o fugă pentru trei săptămâni, din Leeds tocmai până la Hunedoara. Atunci şi-a dat seama că asta era ceea ce trebuia să facă. S-a întors în septembrie 2009 şi n-a mai plecat acasă decât de Crăciun, doar pentru câteva zile. Susţine că limba română i-a dat ceva de furcă, deşi în numai câteva luni a ajuns să se exprime fluent, făcând rareori dezacorduri. „Franceza pe care am studiat-o timp de zece ani m-a ajutat mult, înţeleg tot şi lumea mă înţelege, dar să spun ceva perfect e foarte greu”, declară Jonny, modest.

Muzician, profesor, terapeut

La Hunedoara predă engleză la grădiniţă. Două zile pe săptămână munceşte şi la un centru pentru copii cu dizabilităţi din Simeria şi îi râde faţa de bucurie când vorbeşte despre asta.

„O, da! Îmi place foarte mult! Sunt persoane care de la început îşi doresc să lucreze cu copiii, dar nu a fost şi cazul meu. Mi-am dat seama cât de mult îmi place abia după ce am venit aici. De aceea, după ce se va încheia perioada de voluntariat la Hunedoara, mă voi întoarce în Anglia, unde vreau să devin ergoterapeut”, a spus Jonny.

Întrebări şi răspunsuri

Care sunt diferenţele între sistemul de protecţie social englez şi cel românesc?
România este cu 30 de ani în urmă faţă de Anglia. La noi persoanele cu handicap sunt integrate în societate, le vezi peste tot şi se vorbeşte deschis despre asta şi trăiesc în condiţii mult mai bune. Aici, însă, nu numai mentalitatea e în urmă, cât mai ales sistemul de sprijin guvernamental.

Unde ai făcut voluntariat în Anglia?
La un centru pentru persoane cu dizabilităţi mintale sau fizice, ai cărui beneficiari erau adulţi cu vârste cuprinse între 18 şi 80 de ani. Se numea „Gateway”, iar eu făceam mai mult activităţi care ţineau de socializare.

Ce-i place
„Muzica (rock sau clasică), să compun balade rock, să cânt la chitară. Îmi plac oamenii care sunt frumoşi pentru că sunt buni, mâncarea indiană cu mult curry, iar din ce servesc la centru, macaroanele dulci cu pesmet”, a spus Jonny.

Ce nu-i place
„Câinii vagabonzi din oraş, manelele şi muzica populară, aş vrea să fie mai multă înţelegere, oamenii să se ajute mai mult, iar tinerii hunedoreni să nu mai plece la muncă în Italia, Spania sau Germania”, a adăugat voluntarul.

Profil
Născut. 21.04.1988, Leeds
Educaţie. University of Nottingham, Facultatea de Muzică, specializare în istoria muzicii şi compoziţie
Experienţă. Peste patru ani de voluntariat în Marea Britanie şi în România
Familie. Doi fraţi mai mari