PORTRET: Artista Daniela Bălţat din Deva pictează pe pietre, sticlă şi lemn

O deveancă îşi exprimă chemarea către artă pictând teme religioase pe lemn, sticlă, material textil şi pietre de râu. Daniela Bălţat a regăsit penelul după o pauză de 20 de ani.

PROFIL
NĂSCUTĂ. 19 septembrie 1961
EDUCAŢIE. Facultatea de „Economia comerţului, turismului şi serviciilor” Deva, Şcoala de Artă Populară Deva
EXPERIENŢĂ. Serviciul tehnic, sectorul de distribuţie al energiei electrice
FAMILIE. Căsătorită, are un copil

Dacă majoritatea celor care pictează sunt tributari suportului de pânză, Daniela a găsit o nişă în care poate să-şi împlinească talentul şi chemarea artistică. „Lucrez pe marmură, sticlă, lemn, pânză şi pietre de râu”, a declarat deveanca. Lucrul nu este surprinzător dacă ţinem cont că primele figuri pictate de Daniela au împodobit acum 20 de ani zidurile unei grădiniţe. „Erau deprimant de goale zidurile acelea. Îmi aduc aminte că primul desen a fost o Albă ca Zăpada pictată la intrarea în grădiniţă. Nu eram sigură că o să placă şi m-am oprit. Până la vacanţa de vară, însă, dalmaţienii, capra cu trei iezi, zâne, balauri şi feţi frumoşi umpluseră toţi pereţii grădiniţei. Copiii au fost  încântaţi şi asta mi-a dat încredere să continui activitatea mea artistică”, îşi aminteşte Daniela.

Durerea care inspiră

Timp de 20 de ani, prozaicul cotidian a anesteziat preocupările artistice ale Danielei Bălţat. Cu circa patru ani în urmă, însă, pictura s-a strecurat din nou în viaţa ei. „Am trecut printr-o experienţă traumatizantă care m-a readus în ipostaza de artist. E un refugiu plăcut din calea suferinţei”, s-a destăinuit Daniela. În casa ei, chipuri ale lui Isus, ale Sfintei Fecioare cu Pruncul sau ale sfinţilor te privesc de pe blocuri de marmură, careuri de sticlă sau tăbliţe de lemn. Tema religioasă domină lucrările devencei.

„Nu e ceva premeditat. Lucrările sunt proiecţii ale stărilor mele sufleteşti. Soţul m-a surprins odată mărturisindu-mi că ştie ce simt uitându-se doar la culorile pe care le folosesc: reci la rău şi calde la bine. Îmi e greu să lucrez la comandă. Un preot mi-a spus că laicizez prea mult feţele sfinţilor pe care îi pictez. Nu au impersonalitatea  figurilor bizantine. Eu cred că cei care privesc se regăsesc mai bine într-un Isus desenat cu o faţă cât mai aproape de a semenilor lor”, a spus artista.

Nu afacere, ci hobby

Lucrările Danielei Bălţat pot fi întâlnite în cele mai neaşteptate locuri, pe un birou la bancă, într-un locaş de cult sau pe o măsuţă de lângă un pat de spital. „Am făcut cadou prietenilor, colegilor multe din lucrările mele. Am început să fiu sunată de diferite persoane, comercianţi, oameni de afaceri, chiar şi preoţi, care erau interesaţi de creaţiile mele. Există deja o mică piaţă pentru ele. Dar nu intenţionez să devin o maşină de făcut bani cu pensula. Vreau să rămân liberă în decizia artistică, să fac din această înclinaţie a mea spre pictură cel mult un hobby profitabil”, a încheiat Daniela.

Întrebări şi răspunsuri

Unde te vezi ca artist plastic peste cinci ani?
Vreau să mă perfecţionez în tehnica picturii. Aş fi fericită să am şi o primă expoziţie. Pe lângă temele  religioase, mă atrag naturile moarte, precum şi figurile celebre ale istoriei româneşti.

Ai vreo lucrare preferată?
Într-un moment deosebit de greu din viaţa mea am pictat „Tânguirea Maicii Domnului”. E o lucrare pe sticlă de care sunt cel mai ataşată.

Eu percep munca ta de artist ca un elogiu adus lui Dumnezeu. Mă înşel?
Nu sunt o persoană bisericoasă. Dar poate că pictura este felul meu de a mă ruga.

Ce-i place?
„Sunt o persoană cu spirit enciclopedic. Postul meu favorit este Discovery. Sunt permanent curioasă să aflu lucruri noi, din artă, ştiinţă, tehnică, nu contează”, mărturiseşte Daniela Bălţat.

Ce nu-i place?
„Îmi displac total mizeria şi politica. Ca să fiu mai concisă, mizeria din politica românească”, a mai spus artista.