Petru Groza, magnatul cu probleme penale: dosarele cu afaceri dubioase şi calomnii au zguduit România interbelică
0
CONTROVERSE Avocatul Petru Groza, fost şef de guvern, a fost în perioada interbelică unul dintre cei mai mari magnaţi ai ţării. Afacerile prospere i-au adus şi necazuri în justiţie. Arhivele naţionale din Hunedoara păstrează mai multe dosare în care omul politic era reclamat pentru infracţiuni economice, dar şi reclamant în procese de calomnie.
Afacerile prospere ale lui Petru Groza l-au propulsat pe acesta în topul magnaţilor din perioada interbelică, , înainte de a deveni şef al primului guvern comunist din istoria României. În anii 1920, Petru Groza era cunoscut pentru forţa sa financiară. „A deţinut acţiuni majoritare în peste 45 de întreprinderi. Totodată, a cumpărat fabrici, mine de aur, magazine, mori, edifică hoteluri şi înfiinţează «institute de credit». Va dobândi un prestigiu remarcabil în lumea capitalului interbelic, astfel încât a urmat să fie ales ca preşedinte al Uniunii Marilor Industriaşi din România“, a relatat istoricul Simion Molnar în lucrarea sa „Petru Groza, un burghez sub stindard comunist“.
Afacerile lui Petru Groza i-au adus şi procese penale. Arhivele Naţionale Hunedoara păstrează dosarul în care magnatul, fost preşedinte al trustului minier „Topliţa, Măgura, Concordia“, societate care deţinea mai multe mine de aur din Transilvania, a fost acuzat de falsuri economice grave.
Acuzat de ilegalităţi cu acţiuni false
Procesul a avut loc ca urmare a denunţului penal făcut în 1929 de fostul vicepreşedinte al companiei miniere, Louis Butschbach. Denunţul, trimis din Germania, a fost înregistrat la Tribunalul Hunedoara: Petru Groza era acuzat că a falsificat 2.000 de acţiuni ale societăţii.
„După înfăptuirea vărsarei în numerar a capitalului societar al Societăţii anonime române miniere Topliţa – Măgura – Concordia, în anul 1928, în sumă de zece milioane de lei, s-au emis certificate de acţii ale numitei societăţi anonime. Din aceste certificate de acţii asupra sumei de zece milioane de lei (20.000 de certificate a câte 500 de lei), conform chitanţei domnului Jack Edmund, s-au predat acestui domn 11.000 de certificate. Cele 9.000 de certificate restante au rămas în posesiunea mea şi se află încă astăzi aici în Germania, în mâna mea“, îşi începea povestea fostul vicepreşedinte al companiei miniere.
Petru Groza deţinut acţiuni majoritare în peste 45 de întreprinderi. Totodată, a cumpărat fabrici, mine de aur, magazine, mori, edifică hoteluri şi înfiinţează «institute de credit». Simion Molnar istoric
„Din procesul verbal al adunării generale extraordinare din 25 mai 1929 a Societăţii anonime române miniere Topliţa – Măgura – Concordia, trimis mie în copie legalizată, rezultă că la adunarea generală amintită au votat în total 13.716 acţii, pe când de fapt numai 11.000 de acţii ar fi putut vota, pentru că acţiile mele proprii, 9.000 de bucăţi, nu au fost reprezentate la adunarea generală. Din aceasta rezultă faptul ciudat că 2.716 acţii au fost falsificate, luând şi ele parte la votare în mod ilegal şi nejustificat. Precum mi s-a mai adus la cunoştinţă s-au mai falsificat şi s-au emis afară de cele 2.716 acţii încă alte acţii cari afirmativ poartă semnăturile domnului fost ministru Petru Groza“, relata fostul vicepreşedinte al companiei miniere, Louis Butschbach.
Mai exact, Butschbach informa instanţa că, pentru a-şi asigura acţiunile, Petru Groza încheiase un contract cu un farmacist din Băiţa, Frohnmeier, care se pretindea drept reprezentant al vicepreşedintelui companiei miniere şi îi transmisese lui Groza 2.000 de acţiuni false.
Instanţa i-a dat dreptate
Petru Groza a răspuns acuzaţiilor, informând instanţa că a demisionat din funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al companiei, tocmai din cauza ilegalităţilor pe care le-a constatat. „Văzând operaţiunile nelegale ale vicepreşedintelui L. Butschbach, precum şi faptul că acest om, acuzând încrederea terţilor persoane de bună credinţă, a încasat în numele societăţii, fără ştirea ei, sume însemnate, am demisionat tocmai din acest motiv, refuzând să stau alături de oameni care compromiteau nu numai societatea, dar şi reputaţia instituţiilor noastre în faţa străinătăţii. Înainte de a demisiona, am luat toate măsurile necesare pentru reintrarea în legalitate. Nimic nu am hotărât personal, toate hotărârile şi măsurile luate fiind precizate în procese verbale şi acte de notariat public“, răspunde Petru Groza.
Magnatul din Deva îl acuza pe reclamant că a încercat să devină stăpân pe stocul său de acţiuni, iar despre farmacistul din Băiţa, care l-a pus în posesia acţiunilor, a relatat că a acţionat legal. La dosar a fost ataşat şi procesul verbal, întocmit în ianuarie 1929, cu câteva luni de la începerea procesului, în care Petru Groza anunţa demisia şi vânzarea celor 7.000 de acţiuni deţinute lui Louis Butschbach. Urma să primească de la acesta un milion de lei, în trei tranşe. Groza susţinea că nu a mai primit o parte din sumele datorate de vicepreşedintele companiei. „Astfel am dreptul de a deţine în plină proprietate restul de 2.000 de acţiuni. Plătească-mi Butschbach restul din preţul lor şi astăzi sunt încă gata de a-i preda aceste acţiuni“, declara Groza în faţa instanţei. În urma procesului judecat la Tribunalul Hunedoara, instanţa a decis „clasarea afacerii din lipsă de probe sau indicii care să ducă la stabilirea unei infracţiuni penale“.
Cine a fost Petru Groza
Petru Groza a fost avocat, moşier cu o avere impresionantă şi om politic. Deşi nu a fost membru al Partidului Comunist Român, Groza a fost numit prim-ministru în primul guvern comunist al României intre 1945 si 1952 şi apoi, până în 1958, a fost preşedinte al Marii Adunări Naţionale. Petru Groza s-a născut în 7 decembrie 1884, în Băcia, fiind fiu al unui preot ortodox. A studiat Dreptul în Budapesta şi apoi în Berlin, devenind avocat şi doctor în drept. În 1933, Groza fondează formaţiunea politică de stânga intitulată Frontul Plugarilor. Sub conducerea guvernului Groza a avut loc abdicarea regelui Mihai şi transformarea regatului în Republica Populară Română. Petru Groza a murit în 7 ianuarie 1958, la vârsta de 73 de ani.
Războiul lui Petru Groza cu jurnaliştii
În anul 1933, Petru Groza îl chema în faţa instanţei, pentru ofensă adusă prin presă, pe Eugeniu Herbay, autor al unui articol în ziarul „Poporul“, din Deva. Omul politic era deranjat că a fost descris, într-un text apărut în ianuarie 1933, drept grandoman, îngâmfat, închipuit şi „domn greţos“. „Din impresiunile care formează obiectul cauzei, cea de „domn greţos“ poate fi considerată ofensatoare, celelalte fiind absolul inofensive şi se pot rosti fără consecinţe penale“, se apărau şefii ziarului reclamat.
Autorul articolului, care era şi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie din Deva, relata că nu a fost rău intenţionat. „Nu mă simt vinovat. Eu am scris acel articol nu cu intenţia de a-l insulta pe reclamant, ci cu intenţia de a lămuri unele chestiuni. Pot dovedi că tot ce am scris este adevărat“, declara Eugeniu Herbay, în faţa instanţei. Magistraţii nu l-au pedepsit pentru articolul publicat, în schimb, procesele dintre Petru Groza şi ziarul „Poporul“ au continuat.
Într-un alt dosar, din februarie 1933, Petru Groza îi cheamă din nou în judecată pe jurnaliştii de la Poporul, acuzându-i de insultă prin presă. „În paginile 2 şi 3, sub titlul «Tablouri» şi «Înţepături», sub semnăturile Ciocănel şi Sfredeluş, se scrie şi se afirmă că «domnia sa», adică eu, «trebuie să depună un certificat de sănătate şi unul de moralitate». După aceea se scrie că domnul Groza are o piele atât de groasă încât suportă orice insultă“, a reclamat fostul ministru. Reprezentanţii ziarului s-au apărat, declarând că textele scrise despre Petru Groza erau doar nişte avertismente date cu bunăvoinţă.
„Reclamantul este considerat ţignit“
„Să fie cu grijă şi precauţiune şi să se înarmeze cu cele două certificate: de sănătate şi moralitate. Acestea pentru motivul că în opiniunea publică reclamantul este considerat ţignit, adică nu-i întreg în ce priveşte facultăţile mintale şi imoral. Aceste judecăţi ale opiniei publice se bazează pe realitate şi suntem în drept a dovedic că scrisul meu se bazează pe o absolută bună credinţă“, declarau reprezentanţii ziarului devean.
Jurnaliştii îşi bazau afirmaţiile pe un pamflet semnat de Pamfil Şeicaru, care a apărut în ziarul Curentul, în 30 martie 1931, cu titlul „D’apoi ţării“, în care Petru Groza era declarat nebun.
„Bietul domn, Petre Groza, aşa de tânăr să pornească hai-hui pe meleagurile nebuniei. Omul are vedenii. Este chinuit chiar de pomenirea celor morţi. Ceea ce înseamnă că duhul nebuniei s-a înfipt adânc în firavu-i creer. Aşa începe boala. Iar primele manifestaţii arată semne rele. O internare ar fi absolut necesară, nu numai a scăpa pe bietul om de ghiarele sinistrei boli, dar pentru a se curma o confuzie. Domnul Petru Groza are boala de declaraţii, lumea nu ştie însă de trista întâmplare a minţii lui şubrezite, ci le ia drept bune. A declarat că-i ruşine ca fost ministru în Ţara Românească. D’apoi ţării! Să nu mai vorbim!“, scria Pamfil Şeicaru.
Magistraţii l-au pedepsit pe Eugen Herbay, autorul celor două articole, „Tablouri“ şi „Înţepături“, cu o amendă de 500 de lei, care în caz de neplată se putea transforma în zece zile de închisoare corecţională.
Octavian Goga şi Iuliu Maniu, martori
În 1935, Petru Groza a chemat din nou în judecată un ziar hunedorean, pentru insultă adusă prin presă. Aurel Vlad, directorul publicaţiei „Solia Dreptăţii“, a fost reclamat pentru afirmaţii ofensatoare, iar printre martorii citaţi la proces s-au numărat oamenii politici Octavian Goga şi Iuliu Maniu.
„O mică gazetă, care apare sub titlul Solia Dreptăţii, sub numele fostului ministru dr. Aurel Vlad, dispărând peste noapte redactorii responsabili din fruntea ei, inventează lucruri mincinoase şi dezbateri inexistente în sarcina comitetului unei organizaţii legale sub preşedenţia mea”, reclama Petru Groza.
„Precum se vede, domnul Groza şi-a scos turma la vânzare şi vrea să-i vândă pe cei opt mii de naivi care au votat cu Frontul Plugarilor. Vom vedea ce preţ va căpăta pentru turmă şi câţi dintre frontişti s-or lăsa văduviţi, ca demagogul să-şi joace şi pe viitor mendrele. De altfel situaţia frontului o caracterizează următoarele versuri: «Petru-i tare necăjit/ Şi de bănuţi cam lipsit,/ Scoate turma la vânzare,/ Să vadă ceva parale“, era textul incriminat de Petru Groza. Reclamantul solicita despăgubiri de un leu ziarului şi plata cheltuielilor de judecată şi se baza pe declaraţiile martorilor Octavian Goga şi Iuliu Maniu.
„Nu am nicio cunoştiinţă despre ceea ce sunt întrebat. Atât pot să adaug că, după cât îl cunosc pe domnul Petru Groza, această afirmaţiune nu corespunde adevărului“, declara Octavian Goga.
„Domnul Petru Groza, nici direct, nici indirect nu mi-a vorbit despre planurile sale politice. Ocazional întâlnindu-mă cu domnia sa, am putut să constat simpatia sa neschimbată faţă de d. Mareşal Averescu, cum şi bunele sale dentimente faţă de atitudinea mea politică“, declara Iuliu Maniu.
Instanţa decidea în acest caz că nu se impune pedepsirea reprezentantului ziarului pentru ofensă prin presă, la adresa lui Petru Groza.
Vă recomandăm şi:
„Este genul de om pe care sovieticii l-ar exila inevitabil în Siberia. Şi totuşi conduce un guvern comunist”, titrau ziarele americane după ce avocatul şi moşierul din Deva fusese impus de sovietici la conducerea primului guvern comunist. Povestea celui mai important om politic din trecutul Hunedoarei devenea astfel, în 1946, subiect de presă în Statele Unite ale Americii.
Înainte de a deveni şeful primului guvern instaurat de comunişti, Petru Groza a fost unul dintre cei mai prosperi oameni de afaceri din zonă. În pragul intrării României în cel de-al doilea război mondial, omul politic îşi permitea luxul de a plăti anual 250.000 de lei Primăriei Deva, drept chirie pentru un hotel, un restaurant şi o cafenea din centrul oraşului.
FOTO Povestea vilei de lux ridicată de Petru Groza în timpul crizei interbelice
Fostul şef al primului guvern comunist instaurat la 1946 a locuit în Deva, într-o casă cu o arhitectură cubistă, ce atrage atenţia turiştilor care ajung la poalele cetăţii.
FOTO Cum arăta interiorul vilei de lux a primului şef de guvern comunist din România, Petru Groza
Azi se împlinesc 68 de ani de la una dintre cele mai importante zile din istoria secolului XX în România. În 6 martie 1945 a avut loc instaurarea guvernului Petru Groza în România. La acea dată, sub presiunea militară sovietică, regele Mihai I a fost nevoit să accepte numirea lui Petru Groza ca prim ministru şi a guvernului în care ministerele cheie erau deţinute de comunişti.
Se încarcă comentariile...
