Patimile preotului Opre Crăciun, martir al închisorilor regimului comunist. Opt ani petrecuţi în temniţele torţionarilor

Patimile preotului Opre Crăciun, martir al închisorilor regimului comunist. Opt ani petrecuţi în temniţele torţionarilor

Preotul Crăciun Opre, alături de părintele Justin Pârvu. FOTO:manastirea.petru-voda.ro

Preotul Opre Crăciun (1925 - 2012) a petrecut aproape opt ani în închisorile comuniste, în perioada 1947 – 1955, ca deţinut politic. A trecut prin temniţele Oradiei, Timişoarei, Gherlei, Aiudului şi ajuns la Canalul Dunăre – Marea Neagră, dar cele mai grele încercări le-a trăit în închisoarea temutului torţionar Ţurcanu, din Piteşti.

Ştiri pe aceeaşi temă

La scurt timp după instaurarea regimului comunist, preotul Opre Crăciun, pe atunci student la teologie, a fost ridicat de Securitate de pe stradă, din faţa facultăţii din Arad.

A fost arestat în 1947, apoi condamnat de Tribunalul Militar Timişoara pentru uneltire împotriva ordinii sociale. În închisoarea din Timişoara, tânărul Opre Crăciun urma să cunoască umilinţele crunte ale regimului comunist.

„Eram câte 20 de oameni în celulă, toţi elevi sau studenţi. Ne aruncau câte trei pâini să ne împărţim. O făceau anume, ca să ne batem pentru mâncare. Întotdeauna erau neînţelegeri, că unul are o felie mai mare, altul mai mică… La o anumită oră, seara, ne încuia. Şi dacă mureai, nu mai deschideau uşa până dimineaţa. Când a început atmosfera asta de rugăciune, au uitat toţi că sunt închişi, au devenit toţi iarăşi fraţi. Luni de zile am stat aşa, încât nici nu mă mai gândeam când voi ieşi din închisoare. Era mai tentantă bucuria aceea a harului în urma jertfei noastre decât gândul la eliberare”, relata preotul, potrivit documentarului biografic realizat de Mănăstirea Petru Vodă şi publicat în Revista Atitudini, în iunie 2012.

Cea mai neagră perioadă din viaţa preotului hunedorean a început în anul 1949, după transferarea sa în închisoarea Piteşti, unde comuniştii experimentau „reeducarea”. Numeroşi deţinuţi politici au fost victimele atrocităţilor săvârşite în închisoarea Piteşti, coordonate de torţionarul Eugen Ţurcanu.

Atrocităţile din Piteşti

Opre Crăciun a fost ţinut într-o celulă învecinată cu cea a temutului torţionar. Ca şi alţi foşti deţinuţi care au trecut prin „fenomenul Piteşti”, şi preotul din Hunedoara a vorbit rar şi cu multă reţinere despre timpul petrecut în închisoare.

„Şi la veceu trebuia să mergi în pas alergător, cu condiţiile care erau acolo şi eram bătuţi crunt, fără milă. Şi apoi s-a reînceput reeducarea de un grup de studenţi care au fost înşelaţi socotind că vor fi miniştri dacă pot să ucidă pe ceilalţi cu ortacii lor. Echipa s-a numit echipa lui Ţurcanu. Au început să ne bată, pentru orice. Timp de câteva luni ne-au dat numai varză, fiartă în apa ei. Nu aveam paturi, dormeam pe nişte fiare sau pe jos, grămadă. O parte din deţinuţi, înspăimântaţi şi cedând psihic, au hotărât să treacă de partea torţionarilor, de partea comuniştilor. Dar, sărmanii, erau deja reeducaţi, nu mai erau stăpâni pe liberul lor arbitru. Atunci s-a pornit învrăjbirea şi frate pe frate era dat spre moarte”, povestea preotul materialul realizat de Mănăstirea Petru Vodă şi publicat în Revista Atitudini, în iunie 2012.

Patimi pentru credinţă

După mai bine de un an petrecut în închisoarea Piteşti, Opre Crăciun a fost mutat la Gherla, unde a mai rămas un an. „Am avut un coleg care făcea filosofie şi teologie, şi cum făcea teologie, l-au pus pe post de Hristos în vinerea patimilor, acolo, pe patul spitalului. Şi-au bătut joc de el grozav, el nu mărturiseşte, dar mi-au spus alţii care au fost prezenţi acolo”, relata preotul, în documentarul biografic publicat în Revista Atitudini. Din Gherla a ajuns la Canal, unde munca peste puterile omeneşti l-a adus în pragul morţii. A rezistat, în cele din urmă, iar după aproape opt ani petrecuţi în temniţele comuniste, înainte de Sărbătoarea Bunei Vestiri, din anul 1955, a fost eliberat, ultimele zile de detenţie fiind petrecute în temniţa din Aiud.

Opre Crăciun a fost hirotonit în 1959, iar apoi a devenit preot la biserica din satul hunedorean Cinciş. Câţiva ani mai târziu, biserica veche de aproape 600 de ani din Cinciş a fost demolată, înainte ca locul să fie înghiţit de ape, pentru a lăsa loc lacului de acumulare. O nouă biserică a fost ridicată pe un deal, iar aici preotul hunedorean a continuat să slujească şi să aibă grijă de ea, până la sfârşitul vieţii sale.


Vă recomandăm şi:

Zece profeţii ale părintelui Arsenie Boca: moartea Ceauşeştilor, vărsarea de sânge de la Revoluţie, cutremure şi năpaste

Arsenie Boca, duhovnicul intrat în rândul marilor personalităţi ale ortodoxiei româneşti, ar fi prevestit că preşedintele comunist Nicolae Ceauşescu va muri în ziua de Crăciun a anului 1989. Profeţiile părintelui sunt susţinute de foştii săi apropiaţi şi de cei care l-au cunoscut, iar li se adaugă alte prorociri despre sfârşitul comunismului, războaie şi viitorul României.

FOTO Minunea de lângă mormântul lui Arsenie Boca, de la Prislop. Peştera neştiută în care a trăit călugărul Ioan, devenit sfânt pentru ortodoxie

Mănăstirea Prislop îşi leagă numele de imaginea părintelui Arsenie Boca, al cărui mormânt a devenit loc de pelerinaj pentru un număr impresionant de pelerini. La aceeaşi mănăstirea a vieţuit, în urmă cu cinci secole, un alt duhovnic, a cărui poveste a făcut ca numele său să fie trecut între sfinţii Bisericii Ortodoxe Române.

Învăţăturile părintelui Arsenie Boca despre tainele dragostei: „Iubirea nu are marginile omului, străbate dincolo de mormânt şi ajunge pe cel iubit”

Învăţăturile duhovnicului Arsenie Boca, preotul martir al închisorilor comuniste, au devenit cunoscute în ultimii ani printr-un număr impresionant de volume, mărturii şi documentare. Printre temele cele mai abordate sunt iubirea, viaţa de familie şi căsătoriei.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările