Patimile amoroase ale prinţilor din Transilvania: căsătoria dezastruoasă a lui Sigismund Bathory, farmecele lui Bethlen şi dragostea vieţii lui Ioan de Hunedoara
0Căsătoriile celor mai mulţi dintre principii şi voievozii Transilvaniei din secolele trecute erau considerate, potrivit istoricilor, simple alianţe politice, cu scopul de a spori puterea, influenţa şi averea familiilor şi a da moştenitori. Unele dintre aceste căsătorii din marile familii nobiliare au condus la adevărate drame.
Căsătoriile din marile familii de nobili care au stăpânit Transilvania medievală au fost de cele mai multe ori văzute ca alianţe între familiile puternice, fiind prea puţin bazate pe relaţii sentimentale. Criteriile principale pentru alegerea consoartelor au fost statutul social şi averea, căstoria fiind o afacere publică, menită să influenţe relaţiile politice şi ambiţiile conducătorilor. Totuşi, au fost cazuri în care nobilii au ajuns să se iubească, dar şi adevărate drame consumate din cauza căsătoriilor neîmplinite şi tragedii cauzate de gelozia soţilor.
Povestea de dragoste a lui Ioan de Hunedoara
Printre domnitorii din Transilvania norocoşi în căsnicie s-a numărat Ioan de Hunedoara, voievod al Transilvaniei (1444 - 1446), guvernator al Ungariei şi căpitan general al armatelor Ungariei. A fost căsătorit cu Elisabeta Szilagyi, iar cei doi au avut doi fii, pe Ladislau şi pe Matia. Unii istorici susţin că Ioan de Hunedoara şi soţia lui s-au căsătorit din iubire, întrucât nu sunt informaţii conform cărora voievodul ar fi avut amante. Elisabeta l-ar fi urmat, împreună cu alaiul ei, în campaniile militare pe care Ioan de Hunedoara le-ar fi condus, tocmai pentru a fi alături de el.
„Despre Ioan de Hunedoara se spune că doamnele de la curtea regală erau extrem de supărate pe el, pentru că nu le acorda atenţie, fiind foarte loial soţiei sale. Elisabeta, când nu se afla în Hunedoara sau în Cluj, îl urma chiar şi în bătălii, iar slujnicele ei erau un fel de tămăduitoare pentru armată”, afirma Delia Roman, muzeograf la Castelul Corvinilor. După moartea lui Ioan de Hunedoara, Elisabeta nu s-a mai recăsătorit.
Gabriel Bethlen şi vrăjitoarele
Gabriel Bethlen (1580 - 1629) principe al Transilvaniei, s-a căsătorit în 1606 cu Suzana Károlyi (1585 - 1622). Se spune că principele şi-ar fi iubit mult soţia, chiar dacă în acelaşi timp a avut mai multe amante. În anul dinaintea morţii Suzanei Karolyi, tânăra s-a îmbolnăvit crunt, iar soţul ei a considerat că boala care a ţintuit-o la pat ar fi fost cauzată de farmecele făcute de rivalele ei.
„Nici principele Gábor Bethlen, suflet iluminat, nu a fost scutit de o seamă de temeri că boala primei sale soţii, Suzana Károlyi, s-ar datora unor practici magice. Iniţiează un proces de vrăjitorie împotriva surorii fostului său rival, Anna Báthory de Somlyó, şi a două doamne nobile: Dengeleginé (Kata Török de Enying) şi Imrefiné (Kata Iffjú), fostele amante ale lui Bethlen)”, relata cercetătoarea Maria Roşu.
Potrivit unei scrisori adresate de Bethlen către soţia sa, acesta i-ar fi spus că Anna Bathory şi celelalte femei acuzate de vrăjitorie erau trimise în judecată. „A fost prinsă Csomaközi Banfiné (Anna Báthory, după numele soţului), şi din cei îndrăciţi cinci, şi maestrul. Am scris imediat, să fie văzută de lege, dacă s-a dat sentinţa, să fie omorâtă. Numai de te-ar vindeca acei rupţi de Dumnezeu, poate cumva te pot vindeca. Doctori, bărbieri, nu sper eu, că ar putea folosi împotriva atare farmece”, se arăta într-o scrisoare menţionată de Maria Roşu, pe Istorie povestită. După decesul primei sale soţii, Gabriel Bethlen s-a recăsătorit cu Ecaterina de Brandenburg (1602 - 1644). Principele a murit în 1629, iar fosta lui soţie a preluat regenţa Transilvaniei pe o perioada scurtă, între 16 noiembrie 1629 şi 28 septembrie 1630, după care a abdicat în favoarea lui Ştefan Bethlen.
Aventurile domniţei Maria Széchy
O poveste ciudată legată de familia Bethlen o are în prim-plan pe soţia lui Ştefan Bethlen, Maria Szechy, cunoscută datorită frumuseţii ei ca Venus de Murany. Maria a rămas văduvă la vârsta de 23 de ani, după moartea lui Ştefan Bethlen, dar şi stăpână peste domeniul cetăţii Devei şi a Palatului Bethlen de la poalele acesteia. Maria s-a recăsătorit ci Istvan Kun, un nobil ungar, mutându-se la moşia acestuia.
Cei doi se ceartă însă, iar contesa fuge de soţ şi se refugiază în palatul din Deva. Potrivit cronicarilor vremii, Istvan Kun a adunat o armată de peste 300 de călăreţi cu care înconjoară palatul. Maria se furişează pe o fereastră şi urcă pe un drum neştiut în cetatea Devei. De unde coboară cu o mică armată şi îşi alungă soţul. O altă relatare susţine că domniţa ar fi reuşit să ajungă în cetate printr-un tunel secret care o lega de palatul de la poalele ei. Maria Szechy era prezentată în legendele vremii ca o tânără nonconformistă, care obişnuia să călărească, înarmată cu două pistoale şi că era mereu înconjurată de cavaleri şi de tineri care participau la aventurile şi petrecerile ei.
Căsătoria dezastruoasă a lui Sigismund Bathory
Sigismund Bathory (1572 - 1613), unul dintre marii principi din istoria Transilvaniei, a fost protagonistul unor relatări controversate privind viaţa sa intimă. În august 1595, în urma unui contract de căsătorie negociat timp de aproape o lună, foarte avantajos pentru principe, s-a căsătorit cu Maria Cristina de Habsburg şi şi-a asigurat stăpânirea asupra Transilvaniei şi titlul de prinţ al Sfântului Imperiu Roman. Mariajul a fost unul nefericit, susţin istoricii. Noaptea nunţii a fost dezastruoasă, iar Sigismund a refuzat să consume căsătoria şi şi-a trimis soţia la fortăreaţa Kovar, unde a fost ţinută până în anul 1598. În acel an, soţia principelui a fost eliberată şi adusă la conducerea Transilvaniei, însă după câteva luni, Sigismund Bathory şi-a recâştigat tronul şi s-a împăcat cu soţia sa, însă a trimis-o din nou la Kővár. Un an mai târziu, principele a abdicat pentru a doua oară, iar soţia l-a părăsit definitiv.
„Din descrierile lăsate de contemporani reiese, că la o scurtă perioadă după căsătorie Sigismund s-a schimbat radical, cel mai probabil s-a prăbuşit psihic. Făcuse tot posibilul să fie departe de casă, inventa pretexte pentru a declanşa campanii militare şi căuta succese pe câmpurile de luptă. Încerca să scape de prezenţa soţiei şi refuza, fără nici un motiv plauzibil, convieţuirea cu ea. A devenit nehotărât şi cu un comportament tot mai ciudat, dădea dispoziţii la fel de ciudate şi lua măsuri anapoda, împingînd principatul către dezordine şi haos. Sigismund a început să fie văzut ca o persoană dezechilibrată, iar gurile rele şuşoteau despre “niscaiva” probleme în căsnicia voievodului”, scrie cercetătoarea Maria Roşu.
„Într-o scrisoare a Mariei Cristina, erau descrise tulburările principelui. “Azi el a venit la mine şi aşa mi-a zis: are să-mi comunice ceva. Nu ştie ce i s-a întâmplat, Dumnezeul îl pedepseşte ori blestemele unori oameni haini l-au atins. Pentru că înainte şi el era ca toţi ceilalţi bărbaţi, dar acum nu mai este”, scria arhiducesa într-o scrisoare către mama ei (25 decembrie 1595), potrivit Istorie Povestită. Alţi istorici pun respingerea manifestată de Sigismund Bathory pentru soţia sa, fie pe seama unei afecţiuni psihice a acestuia, fie pe seama impotenţei sau homosexualităţii. Pietro Busto, muzicianul de la curtea din Alba Iulia, pune eşecul mariajului pe seama iezuiţiilor care l-au crescut pe Sigismund: “În ceea ce priveşte dragostea, şi acum îl socotesc virgin, a primit o creştere virtuoasă”, este menţionat pe blogul cercetătoarei Maria Roşu, pe blogul Istorie Povestită.
Torok şi soţia ucisă din gelozie
O altă poveste de dragoste cu final tragic din Transilvania medievală a fost cea a nobilului Ioan Torok, stăpân al Castelului Corvinilor şi al domeniului Hunedoarei şi devei. Familia Torok a stăpânit Castelul Corvinilor în secolul XVI, după ce a primit cetatea, prin donaţie, de la regele Ioan Szapolyai al Ungariei. Legenda spune că Ioan Torok şi-a condamnat soţia la moarte, pentru adulter.
”Barbara (Ana) era soţia lui Ioan Török, un nobil curajos care avea în proprietate şi Castelul Corvinilor. Acesta îşi petrecea mai tot timpul pe câmpul de luptă. Török nu era numai viteaz şi curajos, ci era şi foarte gelos, aşa că de fiecare dată când pleca de acasă avea grija să-i amintească frumoasei Barbara ca nu cumva sa îi treacă prin minte să-l înşele, căci nu va avea milă de ea. Cu toată atenţia şi grija pe care o avea frumoasa Barbara, odată s-a întâmplat ca sărmana să rămână blocată în camera ei şi a fost nevoită să cheme fierarul. Atât i-a trebuit spionului care era lăsat de Török s-o urmărească, pentru că atunci când acesta s-a întors acasă, i-a spus cele întâmplate. Török supărat cumplit, a poruncit ca soţia sa să fie scoasă şi legată de un stâlp pentru a o pedepsi. Degeaba plângea frumoasa Barbara, degeaba încerca sărmana să-i explice soţului cele întâmplate, căci acesta având mintea întunecată de gelozie, a ordonat executarea Barbarei prin baterea unui piron în cap”, au informat reprezentanţii Castelului Corvinilor. Trupul Anei a fost aşezat într-un sicriu de cleştar şi ascuns în tunelul care ar face legătura dintre Castelul Corvinilor şi o veche biserică din vecinătatea monumentului.
Vă recomandăm şi:
Elisabeta Szilagyi a ajuncat un rol important în cucerirea tronului Ungariei de către fiul ei Matia Corvin şi a contribuit la ascensiunea nobiliară a lui Ioan de Hunedoara. Totuşi, mai multe legende o înfăţişează într-o lumină nefavorabilă.
Nicolae Iorga a lăsat posterităţii unele dintre cele mai memorabile descrieri ale lui Ioan de Hunedoara şi ale lui Matia Corvin. Istoricul i-a prezentat pe voievodul Ioan de Hunedoara şi pe fiul său ajuns pe tronul Ungariei într-o carte publicată în 1906, cu titlul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească”, în care a relatat despre Hunedoara şi eroii ei.
Castelul Corvinilor din Hunedoara are o istorie de peste şase secole, iar în prezent este unul dintre cele mai vizitate monumente din România. Turiştii din toate colţurile lumii i-au trecut pragul şi au rămas impresionaţi de frumuseţea şi de legendele care circulă pe seama lui, însă multe dintre secretele fortăreţei au rămas necunoscute publicului larg.
Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara, a devenit rege al Ungariei la vârsta de 15 ani şi a condus ţara timp de peste trei decenii, între 1458 şi 1490. A fost una dintre marile personalităţi din istoria Transilvaniei şi a Europei, deşi cercetătorii români nu l-au privit, în general, cu aceeaşi fascinaţie şi simpatie cu care este privit tatăl său.
Ioan de Hunedoara a fost una dintre cele mai importante personalităţi din istoria poporului român. A fost numit „atletul lui Hristos”, de Papa Calixt al III-lea, pentru modul în care armatele sale au apărat lumea creştină de invaziile otomanilor, iar adversarul său cel mai de temut, Mehmed al doilea Cuceritorul, a spus, la moartea voievodului, că „lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om”.
Se încarcă comentariile...
