Parcurile exotice care au înfrumuseţat cândva conacele nobiliare din Hunedoara. Ce a rămas din ele VIDEO
0
Mai multe parcuri dendrologice înfrumuseţeau în trecut conacele nobiliare din zona Hunedoarei. Doar câteva au rezistat timpului şi oamenilor.
Arboretumul din Simeria a rămas unul dintre puţinele parcuri dendrologice care au supravieţuit timpului, din numeroasele astfel de locuri care, în trecut, înconjurau castelele şi conacele grofilor din ţinutul Hunedoarei.
GALERIE FOTO CU ARBORETUMUL DE LA SIMERIA
GALERIE FOTO CU CONACUL DE LA GURASADA
VIDEO CU PARCUL DENDROLOGIC DIN SIMERIA
Parcul de pe malul Mureşului, întins pe aproape 70 de hectare, are o istorie aparte. A fost înfiinţat la începutul secolului al XVIII-lea odată cu amenajarea zăvoaielor naturale din lunca Mureşului, în stil peisager, iar în secolele următoare familiile nobiliare care au deţinut succesiv moşia (Gyulay, Kun, Fay şi Ocskay) au îmbogăţit-o cu specii de arbori şi plante aduse de pe alte continente.
Domeniul, care la mijlocul secolului al XIX-lea era deţinut de contele Kun, a fost aproape distrus în timpul Revoluţiei din Transilvania anilor 1848 – 1849, însă în următoarele decenii şi-a recăpătat splendoarea.
„În perioada 1870 - 1880 se fac primele remedieri ale parcului şi clădirii. Începe, după planuri precise, o îmbogăţire a parcului prin introducerea a numeroase specii originare din Extremul Orient şi America de Nord şi au loc schimburi de seminţe cu străinătatea.
Proprietarul semnalat după contele Kún este Fáy Bela, titrat, naturalist, membru al Academiei de Ştiinţe Maghiare. Acesta îmbogăţeşte parcul cu specii exotice, scriind şi unele lucrări ştiinţifice de aclimatizare a speciilor. După 1918, Fáy Bela se stabileşte la Simeria, în familia lui intrând ca ginere Ocskay Istvan, un artist de origine nobiliară, cu mult simt artistic, care ameliorează mult parcul sub aspect peisagistic.
Este posibil că întreaga concepţie de amenajare peisagistică a parcului să aparţină unor peisagişti cunoscuţi ai timpului, dar acest lucru nu apare menţionat”, informează inginerii Institutului de Cercetări si Amenajări Silvice (ICAS) - Staţiunea Simeria, în administrarea căruia se află arboretumul.
Parcul dendrologic din Simeria Sursa ADEVĂRUL
Arboretumul, monument al naturii din anii ´50
După naţionalizarea din 1949, parcul dendrologic a intrat în administrarea Ocolului Silvic Simeria, în 1952 acesta fiind declarat ocol silvic experimental. În 1954 a fost înfiinţată Staţiunea de Cercetări şi Experimentări Forestiere Simeria, care ulterior a preluat ca bază materială Parcul Dendrologic.
Măsura a salvat arboretumul de la dispariţie şi a dus la protejarea zonei, care era vizată de tăierile de pădure efectuate de localnici. La propunerea Comisiei Monumentelor Naturii, parcul dendrologic a fost ocrotit de lege, primind atributul de „Monument al Naturii" - rezervaţie dendrologică.
Conacul Fay din Simeria Sursa ADEVĂRUL
„Minunatul parc de la Simeria îndeplineşte de multe decenii intreita sa misiune, evoluând în timpul recent la rolul unei staţiuni de cercetări forestiere de primul rang. Arborii maiestuoşi, bătrâni, sunt de un efect estetic neîntrecut, împreună cu ambianţa de pădure de lunca naturală şi cu elegante aranjamente horticulturale. O vizită la această uzină ştiinţifică, ce desăvârşeşte un “magnum experimentum” de lungă durată, este instructivă şi reconfortantă. Pepinierele recent lărgite şi perfect îngrijite sunt o chezăşie pentru perpetuarea rosturilor unui asemenea parc, care a împrospătat şi îmbogăţit şi până acum grădinile noastre botanice şi parcurile publice cu specii preţioase şi îşi vor da contribuţia la întemeierea de păduri noi, valoroase şi de aici înainte”, îl descria omul de ştiinţă Alexandru Borza (1887 - 1971).
Parcul dendrologic din Simeria. ADEVĂRUL
După 1990, timp de 15 ani, urmaşii famililor grofilor maghiari Fay şi Ocksay s-au judecat cu statul român pentru dreptul de proprietate asupra terenurilor şi fostului conac Bela Fay, din secolul al XIX-lea, confiscate de regimul comunist. Magistraţii au decis în final că proprietar al parcului dendrologic este statul român.
Castelul Nopcsa era înconjurat în trecut de un parc cu arbori din specii rare. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Spre deosebire de parcul dendrologic din Simeria, alte astfel de parcuri din jurul vechilor conace din judeţul Hunedoara, au dispărut treptat odată cu instaurarea regimului comunist. Altele au rezistat până în anii ‛90.
Parcuri dendrologice dispărute
În satul Săcel, castelul familiei Nopcsa (secolul al XVIII-lea), aflat de la poalele Retezatului, era înconjurat de un întins parc dendrologic, pe care grofii îl înfumuseţaseră, începând din XIX-lea, cu arbori exotici aduşi din mai multe locuri din lume.
Castelul Nopcsa. ADEVĂRUL
La începutul anilor ´50, castelul a fost devastat de localnici, autorităţile au defrişat parcul său cu arbori rari şi au asanat lacul din vecinătatea acestuia.
Locul unde a fost parcul castelului Nopcsa. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
„Castelul avea un parc întins şi umbros şi un lac. Au fost rase de comunişti, iar în locul lor au fost construite terenurile de sport. Restul zonei fostului parc a fost parcelat pentru a fi folosit în agricultură”, relata Ioan, un localnic care locuieşte în vecinătatea fostei moşii.
În anii 90, castelul funcţiona ca şcoală ajutătoare, iar la începutul anilro 2000 a fost abandonat.
În prezent, castelul se află în renovare, însă în locul vechiului său parc a rămas un teren viran, acoperit de buruieni. Câteva anexe, folosite în trecut ca spaţii ale unei şcoli pentru copii cu nevoi speciale, ocupă şi ele zona fostului parc. Acestea vor fi demolate în perioada următoare, potrivit reprezentanţilor Consiliului Judeţean.
Rămăşiţele arboretumului de la Gurasada. Foto: Melania Iscru. Facebook
În satul Gurasada, conacul Klobosiski, din secolul XVIII-lea, a fost înconjurat de un parc dendrologic întins pe aproape trei hectare, înfrumuseţat cu plantaţii de bambus, tuia şi arborele-lalea. După naţionalizarea moşiei din primii ani de comunism, aici a funcţionat o întreprindere agricolă de stat (IAS) şi apoi un centru de cercetare agricolă, pentru încercarea soiurilor.
Conacul nu a mai fost revendicat după 1990, însă atât clădirile, cât şi parcul său au rămas neîngrijite. Vijeliile au doborât o mare parte din arborii deosebiţi din parc, alţii au fost retezaţi de localnici, iar plantaţiile de bambus s-au extins necontrolat.
Castelul Nalaţi Sursa ADEVĂRUL
Un parc dendrologic întins pe mai multe hectare ocupa împrejurimile castelului Nalaţi Fay (secolul al XIX-lea), de la marginea Haţegului, disputat de aproape două decenii în instanţă, între presupuşii moştenitori ai foştilor săi proprietari şi statul român.
Arboretumul de la Nalaţi. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Castelul şi moşia familiei Fay au fost naţionalizate în 1948 şi date în folosinţă pentru o perioadă de 50 de ani Liceului de Industrii Agricole din Timişoara. La începutul anilor 90 funcţiona ca secţie externă de neuropsihiatrie infantilă, apoi a fost abandonat.
După terminarea acestei perioade, nimeni nu a mai folosit clădirea şi nicio autoritate nu a mai îngrijit-o. Vechiul castel s-a ruinat, devastat de localnici, iar o soartă asemănătoare au avut-o arboretumul său, împreună cu monumentele, aleile, canalele de apă, fântânile şi celelalte amenajări peisagistice de pe teritoriul său.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Secretele Castelului Kendeffy. Orgiile cu minore l-au dus la închisoare pe ultimul moştenitor
Monumentul dedicat prinţului Rudolf al Austro-Ungariei, venit la vânătoare în Retezat, în 1882 VIDEO
Se încarcă comentariile...
