Paradoxul satelor în care se trăieşte la lumina lumânării: oamenii s-au plâns de lipsa curentului, dar au primit internet

Reţeaua de internet de mare viteză traversează trei dintre cele mai izolate sate ale Hunedoarei, iar bătrânii care mai trăiesc aici s-ar fi putut bucura de ea, dacă ar fi fost îndeplinite minimum două condiţii: cătunele să aibă curent electric, iar reţeaua de internet să funcţioneze.

Satele Faţa Roşie, Răchiţaua şi Piatra au fost dotate cu internet prin fibră optică, însă localnicii, oameni în vârstă, nu au apucat să se bucure de beneficiile acesteia. Investiţia datează de aproape patru ani şi a fost un eşec: Internetul de mare viteză nu a funcţionat şi, mai mult, chiar dacă reţeaua ar fi fost pusă în funcţiune, din moment ce cătunele de pe munte nu sunt electrificate, nu ar fi avut cine să o folosească.

Dacă mai adăugăm şi faptul că în cele trei sate aproape rupte de civilizaţie trăiesc mai puţin de 50 de oameni, zeci de case fiind părăsite, afacerea „strategică” a rămas cu totul în afara puterii de înţelegere a localnicilor. „Romtelecom a extins reţeaua în zonele unde a identificat un potenţial de dezvoltare a cererii de servicii în viitor. Includerea satelor respective în traseul reţelei Romtelecom este o decizie strategică”, îşi prezentau astfel investiţia reprezentanţii Romtelecom, în urmă cu patru ani.

Internet la lumina lumânării
În scurt timp, sute de stâlpi din lemn pe care au fost agăţate cablurile de internet au fost amplasaţi pe un traseu de aproape zece kilometri ce traversează cătunele de munte şi ajunge în satul Bătrâna. Iniţial, oamenii din Faţa Roşie au crezut că vor avea, în sfârşit, electricitate. „Am aflat apoi că ni se va pune Internet, dar ce să facem noi cu Internetul când nu avem curent electric? Seara, aprindem lumânări sau punem în funcţiune lămpile cu motorină. Dar nu facem risipă. Câţiva vecini şi-au montat panouri solare, pentru iluminat, însă noi nu avem bani de aşa ceva”, spune Ioan Horgaş (67 de ani) din Faţa Roşie.

Între timp proiectul de electrificare al satului a rămas „la sertar”, adaugă bărbatul, dar nu asta e cea mai mere nemulţumire a lui. „Iarna, suntem cu totul izolaţi de civilizaţie. Rămânem aici, înzăpeziţi. În loc de Internet, mai bine aruncau pietriş pe drumul spre sat”, a mai spus localnicul. Pentru a ajunge în Faţa Roşie pe „scurtătură”, călătorii trebuie să traverseze o pădure deasă, pe un drum aproape inaccesibil, ai cărui ultimi cinci kilometri reprezintă un urcuş neîntrerupt, pe marginea unei prăpastii.

Controversele unei afaceri fără rost
Pe marginea drumului forestier, din loc în loc pot fi văzuţi stâlpii rupţi de furtuni, doborâţi la pământ cu tot cu cablurile de fibră optică. „Au căzut unul câte unul, aşa că investiţia s-a făcut degeaba. Şi chiar dacă nu se prăbuşeau stâlpii, nu avea cine să folosească Internetul aici. La noi în sat mai doar şase case mai sunt locuite, restul de până la 20 fiind părăsite. În satele vecine, Piatra şi Răchiţaua, cele mai multe dintre case sunt pustii de ani buni, iar cei care nu le-au părăsit sunt bătrâni”, spune Ioan Horgaş.

Primarul comunei Bătrâna, Radu Herciu, a declarat că a notificat compania Romtelecom să lămurească situaţia reţelei de Internet prin fibră optică ce traversează satele.

„Circa 70 la sută din stâlpi şi câţiva kilometri de cablu sunt afectaţi de distrugerile provocate de vreme. E o situaţia anormală. Stâlpii rupţi au căzut peste drum şi, peste terenurile sătenilor. Unii dintre localnici i-au lăsat aşa, şi nu se ating de ei şi nici de cabluri, pentru a nu fi acuzaţi că au provocat distrugerile”, a relatat Radu Herciu. Primarul spune că investiţia a aparţinut în totalitate companiei de telefonie, dar nu şi-a atins niciun scop, reţeaua de Internet nefiind funcţională de la început.

Satul unde Internetul a ajuns înaintea electricităţii

Ioan, despre satul unde oamenii au cerut curent electric şi au primit Internet prin fibră optică

Vă recomandăm şi:

O poveste din Ţinutul Pădurenilor. Satul în care lăzile de zestre ascund comori         Departe de agitaţia oraşelor, sătenii din Arănieş, unul dintre cele mai mici sate ale Hunedoarei, au păstrat tradiţii vechi de secole. Deşi nu se mai adună în număr mare la sărbători şi nu mai poartă, decât cu ocazii rare, costumele pădureneşti, lăzile lor de zestre au rămas ticsite de obiecte de artă populară, comorile lor cele mai de preţ.

Satul crucilor de piatră care spun poveştile eroilor din războaiele trecute        Sătenii din Cerişor au păstrat un obicei vechi de secole. Aproape fiecare gospodărie a satului de munte din Ţinutul Pădurenilor dezvăluie, prin crucea de piatră din faţa ei, povestea unui erou care a luptat pe fronturile războaielor din trecut, pentru a-şi apăra patria.

Supravieţuitoarele blocului fantomă construit în munţi          Două femei locuiesc într-o fostă zonă industrială de lângă Hunedoara, în apropierea carierei de dolomită din cătunul Crăciuneasa. Bătrânele au rămas unicele locatare ale unui bloc ridicat de comunişti în mijlocul sălbăticiei.

FOTO VIDEO Povestea satului înmărmurit. Alun, ţinutul de poveste cu 80 de case pustii        În cel mai pustiu sat al judeţului Hunedoara locuiesc mai puţin de cinci oameni. Două călugăriţe au grijă de biserica de marmură, un ajutor de cioban s-a stabilit de curând într-una din casele din Alun şi câţiva bătrâni îşi împart timpul şi grijile între gospodăriile din sat şi casele din Deva şi Hunedoara. Aproape 80 de gospodării au rămas însă goale.