Oradea: Denes Sandor o viaţă trăită în spatele scenei
0
Orădeanul a dat tonul vieţii muzicale timp de 46 de ani, prin soliştii şi dirijorii aduşi pe scena oraşului, dar şi prin programele pe care le-a elaborat împreună cu ei.
Denes Sandor a început studiul muzicii la şase ani, datorită mamei sale, care i-a cumpărat o vioară. După terminarea celor zece clase obligatorii în vremea aceea, s-a înscris la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj.
A muncit mult pentru a recupera diferenţele
„Am simţit că vin din provincie şi am muncit foarte mult ca să recuperez şi să ajung la standardul academiei”, povesteşte proapsătul pensionar. În perioada studenţiei a profitat de viaţa muzicală şi culturală clujeană, astfel încât nu a ratat vreun spectacol de operă, balet, teatru sau concerte.
A ajuns la Oradea în 1963, prin repartiţie. A predat la actualul Colegiu Naţional Mihai Eminescu şapte ani şi a fost secretarul muzical al filarmonicii. „În 1963, am venit la Oradea, alături de Alexandru Firez, care a fost 21 de ani director, şi Ervin Acel. Am lucrat mult pentru orchestră şi public”, îşi aminteşte el.
Secretar muzical
Munca de secretar muzical al unei filarmonici nu se vede aproape deloc. „Secretarul muzical contactează dirijorii şi soliştii, stabileşte repertoriul stagiunii împreună cu invitaţii şi directorul artistic, redactează caietele program, asigură partiturile pentru orchestră”, explică el. Îşi aduce aminte de colaborarea cu colegii săi de la celelalte filarmonici din ţară, din vremea când xeroxul nu era nici măcar în vis. Denes Sandor se poate lăuda că a adus la Oradea cei mai buni dirijori şi solişti din anii ’60-’80.
Orădenii i-au putut asculta pe viu pe Ion Voicu, Nicolae Herlea sau Radu Aldulescu, pe Jenny Abel, Jando Jeno, Viktor Tretiakov, Igor Oistrah şi mulţi alţii. „Am reuşit să îi aduc pe scena orădeană pentru că am întreţinut relaţii foarte bune cu cei de la agenţia de impresariat. Urmăream şi ce se întâmplă în viaţa muzicală maghiară şi mai profitam de distanţa mică pe care o aveau de făcut unii artişti din Ungaria până aici”, povesteşte el.
Una dintre cele mai delicate atribuţii ale secretarului muzical este negocierea onorariilor cu dirijorii şi soliştii. „Cu cei români este mai simplu pentru că ei ştiu situaţia din ţară. Cu cei străini este mai dificil. Ei primesc pentru un concert în străinătate sume de câteva ori mai mari decât le putem noi oferi”, explică Denes Sandor.
Tată pentru muzicieni
Explicaţia sa atât pentru onorarii, cât şi pentru prezenţa la Oradea a invitaţilor de prestigiu este că s-a ocupat de ei. „De când îi luam de la gară şi până îi duceam înapoi, aveam mare grijă de ei. Uneori chiar mi-am neglijat familia”, povesteşte muzicianul. Are satisfacţia unor concerte bune şi a unor prietenii frumoase cu muzicieni remarcabili.
Întrebări şi răspunsuri
Cum a evoluat publicul orădean în aceşti 46 de ani?
Nu mai ştiu ce-i place publicului. Putem aduce pe oricine, sala nu se umple decât la concertele cu muzică de Strauss. În anii 70 am avut multe concerte cu casa închisă.
Ce rol aţi avut în organizarea concertelor educative?
Am ajutat cât am putut cu partituri. Rolul major în organizarea lor îi revine regretatului Ervin Acel, care voia să avem salarii decente.
Nu este o muncă prea ştearsă?
Munca noastră nu se vede, dar fără ea orchestra nu poate oferi publicului concerte memorabile.
ce-i place
Lui Denes Sandor cel mai mult îi place muzica. „Îmi plac ordinea şi disciplina şi sinceritatea în relaţii”. Îi plac artele plastice. Se relaxează în natură sau în grădina pe care o îngrijeşte cu drag. Îi plac foarte mult călătoriile, iar cu filarmonica a avut ocazia să vadă trei continente.
ce nu-i place
„Nu-mi plac minciuna, oamenii leneşi şi mizeria”. Nu-i plac ipocrizia şi dezordinea.
Profil
Născut - 29 decembrie 1939, Vârşag, Harghita.
Studii - Academia de Muzică Gheorghe Dima, Cluj-Napoca.
Familie - Căsătorit, doi copii, patru nepoţi.
Se încarcă comentariile...
