Omul care a stăpânit Retezatul. Povestea ultimului conte Kendeffy, din familia primilor nobili români din Ardeal. A refuzat să plece în Occident cu familia

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Castelul din Sântamaria Orlea. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Castelul din Sântamaria Orlea. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

Gabor Kendeffy a fost unul dintre cei mai bogaţi oameni din Transilvania în prima jumătate a secolului XX, însă a sfârşit în mizerie, umilit de comunişti.

Gabor Kendeffy (1875-1962) şi soţia sa Susana Kendeffy (fostă Banffy) au fost ultimii nobili rămaşi în Ţara Haţegului, din puternica familie nobiliară Kendeffy.

Comorile medievale ale Ţării Haţegului: cele mai vechi biserici de piatră şi castele făcute de cneji VIDEO

Prăbuşirea unui castel faimos din Ţara Haţegului. Conacul celor mai bogaţi grofi a ajuns un loc de groază VIDEO

Tenebrele castelului Nopcsa. Locul plin de secrete întunecoase trece prin mari transformări VIDEO


În dosarele de retrocedare aflate pe rolul instanţelor, presupuşi urmaşi ai nobililor susţineau că, înainte de Reforma Agrară din 1921, familia Kendeffy ar fi deţinut în Transilvania în jur de 240.000 de hectare de terenuri, păduri, păşuni, ţinuturi alpine.

Soţii Kendeffy, împreună cu Ludovic, fratele lui Gabor Kendeffy – plecat din ţară la începutul anilor ´20, au fost cei mai bogaţi oameni din regiunea de la poalele Retezatului. O mare parte din întinsele lor moşii, care cuprindeau şi Munţii Retezat, a ajuns în posesia statului român, după Reforma agrară din 1921, iar restul le-au fost confiscate de comunişti după Al Doilea Război Mondial.

Situaţia contelui Gabor Kendeffy a luat o turnură dramatică la sfârşitul anilor ´40, când a fost deposedat de toată averea, dar spre deosebire de ceilalţi membri ai familiei sale, acesta a ales să rămână în România, împreună cu soţia sa. Soţii Kendeffy au locuit, până la instaurarea regimului comunist, în luxosul castel din Sântamaria Orlea, ridicat de înaintaşii lor în secolul al XVIII-lea.


Castelul Kendeffy, la începutul secolului XX. Ilustrată. Wikipedia

„Viaţa îmbelşugată a familiei Kendeffy de la castelul din Sântămărie-Orlea a luat sfârşit atunci când în România s-a instaurat ”regimul democraţiei populare”. Înainte cu două săptămâni de venirea armatei sovietice ”eliberatoare”, groful a încărcat întreaga avere a familiei în care trase de cei peste 20 de boi  ungureşti, cu coarnele răsucite şi a dus-o la  Râu de Mori. Nimeni nu ştie ce s-a făcut cu ea, poate a fost confiscată de ruşi sau de comunişti sau a  fost îngropată sau scoasă din ţară. 

castelul santamaria orlea

Apoi, cu două zile înainte de venirea ruşilor nu a fost om din sat care să nu ia ceva din castel, o piesă de mobilier, un tablou, un covor, ”o cărămidă”. Până şi penele aflate în podul castelului au fost luate. Dacă erau întrebaţi de ce iau lucrurile, spuneau că ”lasă să luăm, că destul am trăit în nevoi”. La venirea armatei sovietice, întreg castelul era gol. Ruşii călări, vreo două sute, s-au cazat câteva zile aici şi au distrus ce au mai găsit”, scrie profesorul Iancu Badiu.


Castelul Kendeffy. VIDEO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

Ultimile averi, naţionalizate

După instaurarea regimului comunist, castelul din Sântamaria Orlea, vechi din secolul al XVIII-lea, şi moşia sa, au fost naţionalizate şi au devenit sediul Întreprinderii Agricole de Stat, iar cu timpul a fost lăsat să se distrugă. 

Gabor Kendeffy (dreapa), împreună cu mai mulţi nobili, la vânătoare. Foto: Muzeul de Etnografie din Budapesta

gabor kendeffy foto muzeul de etnografie din budapesta

Şi clădirile moşiei lui Gabor Kendeffy de la Râu de Mori au fost lăsate să se ruineze. Din 1982, clădirea din Sântamaria Orlea a fost preluată de autorităţile judeţene, care au renovat-o şi au transformat-o în hotel – restaurant. În vecinătatea ei a fost înfiinţată o tabără şcolară.

De aproape două decenii, castelul Kendeffy din Sântamaria Orlea a rămas închis. Pe lacătele cu care au fost zăvorâte porţile sale s-a aşternut rugina, iar o tablă ruginită pe care scrie „Câine rău”, agăţată de ele, îi avertizează pe turiştii care ajung aici să nu se apropie. 

După 1990, o serie de urmaşi ai familiei Kendeffy l-au revendicat, însă nu l-au mai folosit, iar castelul, în care în 1882 a fost găzduit arhiducele Rudolf, prinţul moştenitor al Austriei, Ungariei şi Boemiei, a ajuns o umbră a monumentului din trecut.

Deposedat de castel, s-a mutat în gazdă, la Haţeg

Până în 1946, Gabor Kendeffy a mai fost lăsat să locuiască într-o încăpere a castelului. Apoi s-a mutat în Haţeg, oraşul învecinat fostului său domeniu, unde a locuit împreună cu soţia sa, într-o cameră a unei cunoştinţe.


Castelul Kendeffy, închis în prezent. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

„Aici sătenii din Sântămărie-Orlea îi aduceau pe ascuns legume, cartofi, ouă, lapte. Noaptea, de multe ori era dus de miliţie să măture străzile şi să încarce gunoaiele într-o căruţă, pentru a fi umilit. Soţia sa, pentru a se întreţine, dădea meditaţii particulare de limba engleză şi franceză. De asemenea, vindea timbre din colecţia valoaroasă pe care o avea şi pe care reuşise să o salveze. Conţii Kendefy erau numiţi de copii ”grofy bacsi” şi ”grofy neni”, şi vindeau acestora şi ace pentru pescuit. În fiecare zi, groful venea pe jos din Haţeg până pe podul de peste Râul Mare de la intrare în Sântămărie-Orlea, de unde privea ore întregi cu mâinile încrucişate, castelul al cărui proprietar fusese. Apoi se întorcea din nou pe jos la locuinţa sa mizeră din Haţeg. Cu toată starea materială grea în care ajunseseră, conţii erau serviţi şi aici de o menajeră”, scrie profesorul Iancu Badiu.

Familia Kendeffy era atent supravegheată de Securitate, care infiltrase o reţea de informatori printre apropiaţii acesteia. „Vă informez că numitul Kendefii Gavrilă, fost mare moşier în Haţeg, este cel mai mare Hitlerist şi în prezent deoarece şi în prezent mai spune către mine câte o dată că dacă noi toţi am fi ajutat pe Hitler nu ar fi fost niciodată comunism”, scria un informator al Securităţii, în 1950, potrivit unei note informative de la Biroul de Securitate Haţeg, păstrate în Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara.
 

castelul santamaria orlea

Moartea ultimului conte  

Gabor Kendeffy a murit în 1962, în urma unui accident stupid, potrivit mărturiilor culese de profesorul Iancu Badiu. 

„În decursul anului 1962, în plină zi, contele Gabor Kendeffy a căzut într-un şanţ săpat pentru introducerea unei conducte de canalizare şi a murit. Sătenii din comuna Sântămărie-Orlea povesteau că la înmormântarea sa, Miliţia a interzis participarea populaţiei, ba chiar a şi blocat drumul spre Haţeg. Dar sătenii au mers la cimitirul din Haţeg pe alte căi, prin pădure. În felul acesta la înhumarea contelui a participat întreaga populaţie a satului Sântămărie-Orlea. 

Oricum ţăranii aveau de ce să-l regrete, la CAP câştigând mult mai puţin decât atunci când erau ”exploataţi” pe moşiile Kendeffy. După moartea soţului, contesa Susana Kendeffy a plecat la Viena. În anul 2006, în acelaşi mormânt unde se odihneşte contele Gabor Kendeffy, a fost depusă şi urna funerară cu cenuşa fiicei lui, Dranji Ferencne Klara Pawell Ranningen, grof Kendeffy Klara (1919-2006)”, informează Iancu Badiu.
 

Atestaţi din secolul XIV

Familia Kendeffy a purtat la origine numele de Cândea sau Cânde, iar potrivit istoricilor români a fost atestată ca fiind prima familie de nobili români cunoscută după nume în Ardeal. 

Originea nobililor care au stăpânit ţinuturi întinse din Transilvania a stârnit controverse. Documentele vechi îi atestă din secolul al XIII-lea, de când a fost datată şi Cetatea Colţ, ale căror ruine de la poalele Retezatului ar fi aparţinut cnejilor. Primele proprietăţi ale familiei transilvănene au fost atestate de la mijlocul secolului al XIV-lea, la poalele Retezatului.

„Ludovic cel Mare, regele Ungariei, dă poruncă în 1359 ca localităţile Râu de Mori, Nucşoara şi Sebişel să fie date îndărăt văduvei lui Mihai Cânde, fiul lui Nicolae Cânde (Nicolaus dietus Kende de Malomwyz). Chiar presupunând că Mihai Cânde a murit de tânăr, totuşi trebuie să admitem că tatăl său a trăit la finele veacului al XIII-lea şi la începutul veacului al XIV-lea. Atributul ce îl poartă, de Malomwyz (n.r Malomwyz este versiunea maghiară a toponimului - Râu de Mori), dovedeşte că era nobil şi proprietar al satului Râul de Mori. El este, deci, întâiul nobil român din Ardeal, cunoscut, până acum, după nume”, scria istoricul Victor Montogna.
 

Cnejii lui Ioan de Hunedoara  

În secolele următoare, averea nobililor de la poalele Retezatului a sporit, odată cu ascensiunea lui Ioan de Hunedoara.

„Epoca cea mai glorioasă a familiei Cânde cade pe la mijlocul veacului al XV-lea. Cândeştii fac parte dintre cei mai credincioşi soţi de arme ai marelui voievod Ioan Corvin de Huniade. În campaniile din 1442 – 1444, aflăm alăturea de Ioan Corvinul pe vitejii Cândeşti. Se aminteşte că ei au luat parte la biruinţele lui Hunyadi de la Porţile de fier şi în Muntenia, apoi pe teritoriul Bulgariei, unde Hunyadi a ars şi pustiit Vidinul, cu o parte a Bulgariei de sub stăpânirea turcilor”, informa istoricul.

Printr-un ordin al voievodului, familia Cândea a primit în secolul al XV-lea mai multe sate din Ţara Haţegului. La sfârşitul secolului al XV-lea, nobilii au intrat în posesia altor ţinuturi întinse din Retezat, Munţii Cugirului şi Valea Jiului, dăruite de regele Ungariei lui Mihai Cânde. Acestea cuprindeau Codrii Balomirului, numeroase sate din jurul Haţegului, satele Petrila, Câmpul lui Neag, Merişor, Maleia din Valea Jiului.

În anul 1504, potrivit datelor istorice, Mihai Cânde a primit ca răsplată pentru slujirea regelui Vladislav al II-lea permisiunea să îşi aducă din Ţara Românească 12 sălaşe de ţigani, pentru a-i folosi la spălarea aurului din nisipul râurilor.

Au urmat căsătorii care consfinţeau alianţe cu familiile bogate ale Ungariei, iar potrivit istoricilor, treptat vechea familie a Cândeştilor s-a maghiarizat complet sub numele de Kendeffy.
 

Reforma agrară i-a lăsat fără cea mai mare parte din terenuri

Până la mijlocul secolului al XX-lea, familia Kendeffy a deţinut proprietăţi întinse în Ţara Haţegului şi Retezat, dar şi în alte regiuni din Ardeal.

„Familia Kendeffy a avut mari domenii în Hunedoara, Maramureş şi Ungaria. În Ţara Haţegului, familia avea conacul de origine din Râu de Mori, un castel la Cârneşti, care a fost demolat la începutul sec. XX, şi castelul din Sântămărie-Orlea. La începutul secolului trecut domeniile familiei Kendeffy aparţineau fraţilor Elek, Gabor, Ludovic, Nikolaus. Posesiunile familiei Kendeffy din Ţara Haţegului, împreună cu castelul din Sântămărie-Orlea şi curia nobiliară din Râu de Mori, aparţineau contelui Gabor Kendeffy, cel care va fi cunoscut de autorităţile române constituite după 1918 cu numele de Găvrilă sau Gavril. Primul automobil a intrat în oraşul Deva în anul 1901, la apariţia căruia lumea s-a îngrozit şi minunat a fost cel al contelui Kendeffy Gavril, din Sântămărie-Orlea.

Aşa cum arată documntele Direcţiei Agricole a Regiunii Haţeg, familia contelui Gabor Kendeffy din Sântămărie-Orlea era proprietara la aproape toţi Munţii Retezat precum şi a unor păduri, păşuni, terenuri agricole întinse în toată Ţara Haţegului. Cea mai mare parte din aceste terenuri au fost expropriate pe baza „Legii reformei agrare” din anul 1921”, informa profesorul Iancu Badiu.

Un raport al Curţii de Conturi din 2013, susţinut de documente de arhivă, arată că fraţii Ludovic şi Gabriel Kendeffy au rămas fără cea mai mare parte din proprietăţi după Reforma Agrară din anul 1921, fiind despăgubiţi de statul român în urma naţionalizării moşiilor, cu sume importante.

„Domeniul Retezat a aparţinut fraţilor Ludovic şi Gabriel Kendeffy. Primul a părăsit ţara şi a fost despăgubit în procesul optanţilor din Fondul A cu suma de 856.211 coroane – aur drept despăgubiri şi 14.844 coroane aur daune pentru dezorganizarea exploataţiei, conform Deciziei Tribunalului Arbitral de la Paris. Gabriel Kendeffy, rămas în ţară, a respins ofertele de ieşire din indiviziune, declanşându-se un lung proces judiciar care nu s-a finalizat până în anul 1949”, informa raportul prezentat de Curtea de Conturi a României.

Înainte ca procesul să se finalizeze, domeniul Kendeffy a intrat în anul 1949 în proprietatea Academiei Române, fiind cea mai veche rezervaţie ştiinţifică din România. 

O hotărâre din anul 1924 a Comitetului Agrar - Secţia Transilvania, păstrată la Arhivele Naţionale - judeţul Hunedoara, arăta cu ce au rămas soţii Gabriel şi Suzana Kendeffy, precum şi fratele lui Gabriel, Ludovic Kendeffy (plecat din ţară), după Reforma agrară. Suzana Kendeffy (fostă Banffy) mai deţinea, în 1924, 100 de jugăre (circa 60 de hectare) de teren agricol şi păşuni. Ludovic Kendeffy a rămas fără posesiuni, după ce a ales să plece din ţară. Bunurile pe care le deţinea împreună cu fratele său Gabriel au fost împărţite, iar Comitetul Agrar a dispus în 1924 să îi fie lăsate proprietarului Gabriel Kendeffy 200 de jugăre cultivabile, 75 jugăre păşune şi 148 jugăre drenate şi irigate, cu aşezarea stabilită de Comisiunea de Ocol Haţeg.

La mijlocul anilor 2000, presupuşii urmaşi ai fraţilor Kendeffy au revendicat peste 10.000 de hectare de păşuni şi păduri din Ţara Haţegului şi Retezat. Retrocedarea a fost contestă de Academia Română, iar procesul se derulează din 2009. Instanţa de fond a decis că titlurile de proprietate le-au fost acordate ilegal presupuşilor urmaşi ai familiei nobiliare, unul dintre motive fiind că nu aveau cetăţenia română. Procesul continuă la Tribunalul Hunedoara.

Mai puteţi citi şi:

Secretele Castelului Kendeffy. Orgiile cu minore l-au dus la închisoare pe ultimul moştenitor

Marea retrocedare din Retezat către două austriece, un întreg şir de nereguli. Ce se întâmplă cu cele 10.000 de hectare

VIDEO „Bijuteriile“ din Ţara Haţegului. Povestea bisericilor medievale de piatră clădite din ruinele romane

Monumentul dedicat prinţului Rudolf al Austro-Ungariei, venit la vânătoare în Retezat, în 1882 VIDEO

Retrocedările controversate din Retezat. Decizie importantă în dosarul celor peste 10.000 de hectare VIDEO

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite