Nu s-a schimbat nimic în ţara asta, să nu ne amăgim! Sistemul ticăloşit e încă printre noi

Data viitoare când vă mai ajunge pe la ureche că s-a schimbat ceva în profunzimea acestei ţări, că instituţiile statului român sunt în slujba cetăţenilor, că Statul e prietenos cu poporul şi alte prostii de genul ăsta, să deschideţi larg ochii şi să priviţi, câteva clipe, cu atenţie, în jur.

Mafia zvâcneşte încă în inima României. Poate că e doar un pic derutată. Sau poate că nu o mai vedem noi atât de clar, din cauza likeurilor şi a shareurilor aruncate pe reformele minunate făcute de Sistem pe Facebook. Dar Mafia e acolo şi e la fel de vie, e la fel de parşivă, e la fel de puternică. Nu s-a schimbat nimic în ţara asta. Ne trebuie nu unul, ci 10, 20, 50, poate chiar 100 de ani de normalitate, de tăiat în carne vie acest Sistem corupt, ca sa ajungem cu adevarat până în inima lui, până la vieţile noastre.

E o bătaie de joc ce se întâmplă atunci când încerci să colaborezi legal, civilizat, raţional, omeneşte cu instituţiile statului român. La cel mai mic semn că vrei să faci un pas prietenos spre Sistem, la cel mai mic semn că ţi-ai dori să-l cunoşti aşa cum o fi el, se pune în mişcare o întreagă maşinărie încărcată cu rigiditate, cu venin, cu rea-credinţă, cu dezinteres total faţă de tine, faţă de toţi cei ca tine.

De mai bine de doua luni de când ziarul „Adevărul” a început campania „România infractorilor necunoscuţi”, cu Poliţia, cu Parchetele despre cele 600.000 de dosare penale cu autor necunoscut, ne izbim ca de ziduri de tot Sistemul. E ceva înfiorător, vă spun. Am luat judeţ cu judeţ, Poliţie cu Poliţie, Parchet cu Parchet, şef după şef, purtător de cuvânt după purtător de cuvânt, am înroşit telefoane şi e-mailuri, am bătut la sute de uşi, am încercat tot ce este posibil şi legal pe lumea asta ca să stăm de vorbă frumos cu Sistemul.

Atât de multă nesimţire n-am văzut niciodată. Atât de multă umilinţă n-am înghiţit niciodată. Atât de multă furie n-am simţit niciodată. Atât de multă sfidare, atâta lipsă de interes pentru oameni, pentru vieţile lor, pentru drepturile lor n-am întâlnit niciodată.

E imposibil să te înţelegi omeneşte cu cei care conduc instituţiile publice. N-ai cum. In 99% din cazuri, Sistemul e învăţat să răspundă abia când simte teama. Dar chiar şi atunci, iţi rânjeşte, aşa, pervers, doar ca să te prostească. Doar ca să iţi lase impresia că-i lângă tine, că te înţelege, că îi pasă de ceea ce-i spui. În realitate, nu-i pasă de nimic. Tu, cetăţeanul simplu, eşti un duşman pentru el. Eşti cel mai mare duşman. Eşti cel pe care trebuie să îl umilească în permanenţă, să îl tâmpească, să îl înnebunească, să îl plimbe prin toate cotloanele lui până îl ameţeşte. Eşti cel căruia trebuie să îi omoare zi după zi, până nu te mai ridici, până rămâi fără suflare. Şi-atunci, Sistemul e fericit. Te-a jefuit, te-a umilit şi a scăpat definitv de tine.

Să vă dau un exemplu, ca să înţelegeţi ce dialog absurd se poartă între noi, jurnaliştii, şi nişte oameni ai legii. Nici nu pot să mă gândesc cum lucrează indivizii ăştia, nici prin minte nu-mi trece să-mi pun problema că vom putea, în curând, să muncim umăr la umăr noi, cetăţenii, lângă Sistem. Cum să faci asta, când nu poţi scoate două cuvinte legate direct din gura unor şefi de instituţii publice? Cum să construieşti ceva sănătos, daca tu încerci să te apropii de ei cu vorba bună, cu inima deschisă, iar de partea cealaltă dai de zid după zid? N-ai cum.

In 31 octombrie, am trimis catre Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, aşa cum am trimis către absolut toate Parchetele similare din ţară, o solicitare scrisă în care rugam să ne fie facilitat un interviu cu doamna prim-procuror Adina Velescu. Solicitarea trimisă pe e-mail de colegul meu Daniel Guţă era asta: „În vederea documentării unui material jurnalistic care va apărea în cotidianul «Adevărul», vă rugăm să ne facilitaţi realizarea unui interviu cu şeful Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, doamna prim-procuror Adina Velescu. Menţionăm că în cadrul interviului dorim să abordăm mai multe aspecte legate de activitatea Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, respectiv dosarele cu autor necunoscut, situaţia încadrării cu personal, încărcătura de dosare per procuror, dotările instituţiei, locuri de muncă vacante precum şi alte subiecte din sfera informaţiilor de interes public. Vă rugăm să ne răspundeţi prezentei solicitări în termenul legal şi să ne comunicaţi data şi ora la care şeful Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, doamna prim-procuror Adina Velescu, ne poate primi pentru a discuta pe larg despre temele enunţate mai sus. În speranţa unei cât mai bune colaborări, vă asigurăm de întreaga noastră consideraţie. Cu stimă (...)”.

Cred ca am fost cât se poate de clari, am scris cu nume şi prenume, cu funcţie cu cine vrem să vorbim şi ce vrem să vorbim. E inutil să vă mai spun de ce vrem să discutăm direct cu şeful Parchetului, nu? Cred că e logic ca, atunci când vrei să abordezi diverse probleme din sistem, să cauţi să discuţi cu cel care manageriază acele lucruri, care răspunde pentru ele, care poate schimba ceva în bine, care e şi plătit de tine ca să facă toate astea. Cum ne-a răspuns Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara? În bataie de joc, normal.

In 7 noiembrie, am primit de la această instituţie următorul răspuns: „Urmare a cererii dumneavoastră (...), vă facem cunoscute următoarele: a fost desemnată pentru acordarea interviului şi pentru răspunsul la solicitări doamna procuror şef secţie judiciară Draia Sanda Ioanela, care vă poate primi pentru a discuta pe larg temele enunţate mai jos în data de 17.11.2016, ora 12.00, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

În vederea desfăşurării în condiţii optime a interviului, vă solicităm a ne transmite în cursul acestei săptămâni (până la data de 11.11.2016), întrebările la care doriţi a vă răspunde. Procuror şef secţie judiciară Draia Sanda Ioanela, purtător de cuvânt Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara”.

Aşadar, în această instuţie a statului român, ca să vorbeşti cu şeful ei, este imposibil. N-ai cum. Vorbeşti ca prostul cu pereţii, dacă vrei. Eşti visător, tati, şi dacă crezi că indivizii ăştia cu minţile ciuntite pricep ceva, orice, minim, din ceea ce este normal. Tot răspunsul de mai sus mi se pare o sfidare, o lipsă de profesionalism de la un capăt la altul. Chiar dacă iţi dau pe cineva cu care să comunici (ceea ce pe noi, oricum, nu ne interesează, dacă acel cineva nu este şeful instituţiei), dumnezeii Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara iţi spun şi cum să iţi faci tu treaba de ziarist.

Ce libertate a presei? Ce naiba vrei tu să afli, măi, jurnalistule? Sistemul iţi spune exact cum se face meseria asta a ta, că doar Sistemul ştie, se pricepe ca dracu de bine la tot. Şi meseria ta se face aşa: cu întrebările înainte. Câtă ticăloşie! Unde naiba s-a auzit pe lumea asta să vrei să discuţi cu un şef de instituţie publică, să vrei să faci interviu cu el, să îi dai temele generale de interviu, iar ăla nu doar că nu acceptă el insuşi să vorbească cu tine şi vrea să iţi bage pe gât pe altul, dar mai şi cere întrebările în avans? Unde există aşa ceva? În ce ţară din lumea a treia cred oamenii ăştia că trăim? Ce rost mai are, atunci, un interviu?

Nu ne-am oprit aici. Am continuat sa le explicăm şefilor acestui Parchet din Hunedoara ce vrem de la ei. Adică nişte vorbe, atât! Nimic mai mult! În 9 noiembrie, colegul meu a trimis un nou e-mail acestei instituţii: „În vederea documentării unui material jurnalistic care va apărea în cotidianul «Adevărul» şi pentru că răspunsul primit la solicitarea trimisă anterior privind realizarea unui interviu cu şeful Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, doamna prim-procuror Adina Velescu, nu corespunde solicitării depuse, vă rugăm să ne informaţi dacă putem realiza un interviu cu doamna prim-procuror Adina Velescu, fără a trimite întrebările în scris. (...)”.

Ce a urmat? O altă bătaie de joc, aşa cum vă imaginaţi. In 10 noiembrie, ne-a venit de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara următorul răspuns: „Urmare a cererii pe care aţi adresat-o instituţiei noastre, prin care, în vederea documentării unui material jurnalistic care va apărea în ziarul «Adevărul», ne rugaţi să vă facilităm realizarea unui interviu cu şeful Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara – doamna prim-procuror Velescu Adina (...), vă facem cunoscut următoarele: Doamna prim-procuror Velescu Adina nu va acorda interviul solicitat de dumneavoastră, întrucât în conformitate cu art. 3 din Ghidul pentru relaţia dintre sistemul judiciar şi mass-media din România (...) purtătorul de cuvânt sau înlocuitorul acestuia este cel care furnizează date şi informaţii de interes public” etc.

Şi cu asta ni s-a izbit direct în faţă uşa Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara. Ne vom duce în audienţă, ca simpli cetăţeni, la doamna prim-procuror. Poate măcar aşa va accepta să ne zică ceva, orice, cu gura ei. Iar dacă nici aşa nu vom reuşi să discutăm cu dumneaei, nu ne va rămâne decât să trimitem către această instituţie sute de solicitări scrise, cu mii de întrebări, ca să ne putem lămuri şi noi ce fac ei acolo de sunt 12.516 de dosare penale cu autor necunoscut în acest judeţ, care zac aiurea în sertarele poliţiştilor şi ale procurorilor.

Să vă spun că, în timp ce funcţionăraşi ca cei din Hunedoara emană numai dispreţ, există prim-procurori în ţară, foarte puţini, ce-i drept, dar sunt, care au făcut deja interviurile cu noi? Care au acceptat din prima, fără niciun fel de fite, acest dialog. Sa va spun că unii dintre cei puţini s-au crucit când au auzit că în alte părţi ni se cer întrebările înainte?

Să vă spun că unul dintre aceşti prim-procurori ne-a lăudat pentru iniţiativa de a face interviuri cu toţi şefii de Poliţie şi de Parchete, spunând că aşa este normal să se întâmple într-o ţară? Nici nu ştiu dacă are rost să vă mai spun. Cazurile acestea pozitive, normale, de fapt, pe care le-am întâlnit printre în cele peste două luni de campanie, sunt atât de rare, încat le privesc până şi eu ca pe o ciudăţenie a Sistemului. Judeţul Hunedoara, dar nu numai el, este capturat de la un capăt la altul de şefi de instituţii publice care nu înţeleg nimic din ţara asta a noastră. Care nu pricep de ce vrem noi, oamenii de rând, să trăim normal. Ce ni s-a năzărit nouă cu prostia asta? Auzi, normalitate!

Şi la Poliţia judeţului Hunedoara am întâmpinat aceleaşi probleme. După schimburi de e-mailuri, telefoane date în neştire, mers în audienţă de doua ori la şeful IPJ Hunedoara, Liviu Gabriel Dumitru, acesta tot nu a acceptat sa îi acorde colegului nostru Daniel Guţă interviul pentru campania pe care o avem în ziar. Nu a vrut să ne răspundă la nicio întrebare. Bravo, domnule comisar-şef! Ce pot să mai zic? Doar că data viitoare când voi mai auzi un ministru de Interne care spune că Poliţia Română e alături de cetăţeni, îmi voi aduce aminte de dumneavoastră.

Şi dacă tot am ajuns la Poliţie, vă spun că din cei 43 de şefi din Poliţia Română cărora le-am solicitat interviuri pentru campania „Adevărul” (adică 41 de şefi de IPJ, şeful Poliţiei Capitalei şi şeful IGPR), opt au rămas pe lista ruşinii. Acum mai bine de două luni când am început campania, cred că am pornit de la cel mult cinci şefi de Poliţie din toată ţara care au acceptat din prima, fără circ, să ne acorde interviuri. În majoritatea cazurilor, am dus muncă de lămurire chiar şi două luni, explicându-le în fel şi chip că nu facem interviuri dându-le întrebările în avans, aşa cum, în mod aberant, ne cereau. Am transformat, la fel, prin mesaje pe care le-am adresat direct acestor şefi de Poliţie sau scriind pe Facebook ori pe blogurile noastre de pe adevarul.ro „răspunsul e negativ”, pe care-l primeam în scris de la ei, într-un răspuns pozitiv.

Le-am spus tututor, de nu ştiu câte ori, că ar fi normal pentru sănătatea acestei ţări în care trăim să le vorbească şi ei, şefii Poliţiei Române, cetăţenilor pe care, teoretic, îi apară şi în slujba cărora sunt. Le-am explicat, prin sute de e-mailuri şi alte sute de telefoane date, de ce este firesc, tot în ţara asta pe care o vrem sănătoasă, să discute cu noi, jurnaliştii, despre problemele din Poliţie. Aşa am ajuns, până acum, în birourile a 35 dintre cei 43 de şefi din Poliţie, astfel că am făcut şi am publicat, în mare parte, interviurile cu ei.

Dar există şi aceşti opt şefi de IPJ, plătiţi de noi cu vreo 7.000 de lei lunar (ştiu, mulţi români nici nu visează la un asemenea salariu, nici măcar dacă îşi abandonează familiile şi fug unde văd cu ochii, la muncă, printre străini), care nu vor cu niciun chip să ne vorbească.

Le voi da numele celor opt, ca să nu uităm că Sistemul este încă foarte bolnav. Ca să nu uităm de ce nu are încă niciun rost să ne punem speranţe în el. Ca să nu cumva să uităm că Sistemul ăsta, învăţat să nu comunice cu noi sau să comunice doar dacă ne luptăm cu el, doar dacă ne vede uniţi în stradă, pe Facebook - singurele lucruri de care, din păcate, ascultă - trebuie prăbuşit şi reclădit din temelii.

Cei opt şefi de IPJ care au refuzat până acum să discute omeneşte cu noi sunt:

Cătălin Constantin Georgescu, împuternicit şef al IPJ Giurgiu (judeţ cu 265.493 de locuitori şi 7.109 de dosare penale cu autor necunoscut). Ne-a cerut întrebările în avans, i-am explicat şi lui, în scris, că nu putem să i le dăm, că vrem să ne facem meseria aşa cum am învăţat, aşa cum e normal, aşa cum avem datoria faţă de noi, faţă de cei pentru care scriem. Chiar şi aşa, întâlnirea cu cel care conduce Poliţia Giurgiu nu a fost posibilă până acum.

Viorel Avram, şeful IPJ Caraş-Severin (judeţ cu 274.277 de locuitori şi 4.807 de dosare cu AN): răspuns negativ.

Liviu Gabriel Dumitru, şeful IPJ Hunedoara (judeţ cu 396.253 de locuitori şi 12.516 de dosare cu AN): cel despre care vă povesteam mai sus că a refuzat să ne răspundă la întrebări inclusive după ce colegul meu a mers, de două ori, în audienţă la dumnealui.

Romulus Opriţa, şeful IPJ Mehedinţi (judeţ cu 254.570 de locuitori şi 3.760 de dosare penale cu AN): „Răspunsul este negativ”.

Constantin Mihalache, şeful IPJ Harghita (judeţ cu 304.969 de locuitor şi 4.221 de dosare penale cu AN): iniţial, ne-a cerut întrebările în avans, i-am explicat, în scris, că nu aşa se face jurnalism, cel puţin nu aşa se face la „Adevarul” şi în orice redacţie sănătoasă la cap din lumea asta. Răspunsul final venit din partea IPJ Harghita a fost că interviul nu se poate realiza, deoarece Mihalache asigură doar interimatul. Dar daca-i dădeam întrebările în avans, atunci s-ar fi putut realiza.

Ionel Mirica, împuternicit şef al IPJ Vaslui (judeţ cu 375.151 de locuitori şi 13.157 de dosare penale cu AN): ne-a cerut întrebările în avans, i-am scris şi lui că nu i le putem da. Apoi, nu i-a mai raspuns in niciun fel colegei noastre Simona voicu.

Cornel Mototolea, împuternicit şef al IPJ Galaţi (judeţ cu 507.402 de locuitori şi 8.119 dosare penale cu autor necunoscut), a cerut întrebările în avans, i-am comunicat, în scris, că nu i le putem furniza, apoi ne-a răspuns că nu ne acordă interviul, pentru că ceea ce urmează sa întrebăm este deja trecut în solicitările noastre trimise separat instituţiei. Sper că aţi sesizat şi voi absurditatea din acest răspuns!

Da, am făcut şi către IPJ Galaţi, aşa cum am făcut către toate inspectoratele de Poliţie din ţară şi către IGPR, solicitări în baza Legii 544, însă întrebările noastre pentru interviul cu Mototolea erau din altă zonă. În 21 octombrie, pentru a treia oară, colegul nostru Costel Crângan a mai făcut o încercare pentru a realiza interviul, iar în 25 octombrie ni s-a transmis că IPJ Galaţi ne-a răspuns deja la toate întrebările posibile.

Oltu Viorel-Iuliu, şeful IPJ Tulcea (judeţ cu 201.468 de locuitori şi 1.392 de dosare penale cu AN), a refuzat interviul fără nicio explicaţie.