Notele secrete ale CIA despre bisericile românilor din anii terorii comuniste. De ce se aştepta lichidarea „Patriarhului roşu“, cel care a fraternizat cu sovieticii
0Documente secrete din anii 1950 făcute publice de Agenţia Centrală de Informaţii a SUA dezvăluie raporturile mai puţin ştiute ale regimului comunist cu bisericile şi preoţii acelor vremuri. Sute de oameni au luat atunci calea închisorilor, după ce au refuzat să colaboreze cu comuniştii.
Situaţia bisericilor din România în primii ani ai regimului comunist a fost prezentată în mai multe rapoarte secrete ale Agenţiei Centrale de Informaţii a Statelor Unite ale Americii, disponibile în prezent.
„Până în 1946, bisericile din România erau Biserica Ortodoxă, care servea aproximativ 75 la sută din populaţie, Biserica Greco-Catolică, 10 procente, şi bisericile Romano-Catolică, Protestantă, Evanghelică, Luterană, Calvinistă, Musulmană şi Baptistă, în restul de 15 procente. Acestea din urmă aparţineau religiilor minorităţilor: ungari, germani, turci etc. Oricine era liber să aleagă religile recunoscute de stat”, se arăta într-un document secret al CIA din 7 august 1954. Religia era transmisă din tată în fiu, iar dacă doi români, un bărbat ortodox şi o femeie greco-catolică se căsătoreau şi aveau copii, fiii urmau religi tatălui, iar fiicele pe cea a mamei, menţionau autorii raportului. Mitropolitul Nicolae Bălan, episcopul Nicolae Colan şi dr. Liviu Munteanu erau menţionaţi ca fiind cei mai de seaă reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române, de la sfârşitul anilor 1940.
„Mitropolitul Nicolae Bălan, un mare patriot, care locuia în Sibiu şi era mitropolit al Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului, a fost un om de acţiune şi un apărător aprig al credinţei strămoşeşti. S-a aflat în consiliile de conducere a guvernelor până în 1944 şi a jucat un rol important în evenimentele care au dus la Unirea Transilvaniei cu ţara mamă din 1918 – 1920. Episcopul Nicolae Colan, al Clujului, a fost un om cultivat şi un apărător devotat al ortodoxiei. Dr. Liviu Munteanu, rectorul Seminarului Teologic din Cluj, aparţine aceluiaşi grup de elită cu ceilalţi doi. A fost un mare admirator al Statelor Unite. Fiica sa a fost ucisă în 1949 de comunişti”, informau autorii raportului.
Predici împotriva lui Iuliu Maniu
Situaţia religioasă s-a schimbat complet după 1946, când regimul comunist a impus noi reguli cu privire la comportamentul preoţilor. De la început, afirmau autorii documentelor, comuniştii au încercat să îi facă pe clerici uneltele lor politice.
„Ei au încercat să îi forţeze pe aceştia să acuze oameni de stat ca Iuliu Maniu, George Brătianu, Ion Mihalache şi profesorul Petrovici, în timpul predicilor şi să ceară ca aceştia să fie pedepsiţi pentru că au însemnat poporul împotriva comuniştilor”, informa un raport al CIA. Într-o biserică, în noiembrie 1946, un comunist a adus o circulară şi preotul a fost forţat să întrerupă slujba şi să citească nota guvernamentală, prin care cerea moartea lui Iuliu Maniu şi George Brătianu, ca trădători ai poporului.
„Biserica era plină de oameni şi cu toţii au început să râdă, spunând că nu acceptă asemenea lucruri şi comuniştii nu au ce căuta în biserică”, se arăta în nota secretă.
Jocuri anti-religioase pentru copii
În ianuarie 1951, unităţile de învăţământ din România au primit ordin de la Ministerul Educaţiei să înceapă o campanie intensivă anti-religioasă. Tot atunci, aşa-numitele Centre de Educaţie Generală au fost deschise în fiecare sat pentru a contracara devotamentul ţăranilro faţă de religie. Materiale de propagandă sovietică au fost trimise în şcoli, iar profesorii au fost puşi să le folosească. Au fost împărţite pliante cu caricaturi ale preoţilor de diverse religii. Jocuri anti-religioase au fost fabricate pentru copii şi vândute în magazinele de jucării, se arăta într-o notă secretă din arhiva CIA, din 1951.
„Niciun calendar al Anului Nou nu a fost disponibil în România până la 6 ianuarie 1951, când calendarele ruseşti au apărut pe piaţă. Nu au fost însă cumpărate, deoarece nu arătau sărbătorile creştine, ci doar aniversările liderilor şi evenimentelor din comunism. Calendarele româneşti, traduse după cele ruseşti au fost puse în vânzare mai târziu şi, de asemenea, nu conţineau datele sărbătorilor religioase”, se arăta în document.
Bisericile romano şi greco-catolică, ţinta persecuţiei
În 1950, un raport publicat de Comitetul Naţional Român (CNR), organism care avea scopul de a apăra interesele democratice române în Occident în perioada în care comuniştii se aflau la putere dezvăluia persecuţia religioasă din România acelor ani. Vizate erau bisericile Catolică, Unită şi Ortodoxă.
Acţiunile de propagandă împotriva catolicismului au fost numeroase, la fel şi arestările preoţilor şi confiscările proprietăţilor acestora. Conform unei estimări a Vaticanului, până la începutul lunii iulie 1949, au fost arestaţi în România nu mai puţin de 600 preoţi şi membrii ai ordinelor religioase ale Bisericii Catolice, arăta raportul Comitetului Naţional Român, aflat în arhivele CIA. Reprezentanţii catolicismului erau adesea diabolizaţi, uneori chiar de către mai marii Bisericii Ortodoxe Române.
„Vaticanul este centrul celei mai vechi tradiţii imperialiste, care nu a ezitat să folosească orice simbol al sistemului capitalist pentru a comercializa lucruri sfinte cu ajutorul „Băncii locului Sfânt” şi al altor întreprinderi care au interese comune cu cercurile financiare anglo-americane”, scria Patriarhul Justinian Marina, citat în raportul din 1950.
Biserica Greco- Catolică a fost suprimată din 1948 şi încorporată BOR, deşi cu zece ani în urmă avea în grijă 1.725 de biserici, unde slujeau aproape 1.600 de preoţi, iar numărul credincioşilor se ridica la peste 1.400.000, arăta raportul. Până în noiembrie 1948, circa 600 de preoţi greco-catolici au fost artestaţi.
„Scene de rară sălbăticie au marcat această campanie de violenţă. Reverendul Hyeronimus Susman, care a refuzat apostazia, a fost înconjurat de poliţie şi, pentru că a încercat să scape, a fost împuşcat”, informa raportul citat în documentele CIA.
Două închisori dedicate preoţilor funcţionau la începutul anilor 1950 în România. „Ploieşti: un lagăr special construit la marginea oraşului, pentru preoţii ortodocşi care au refuzat să coopereze cu comuniştii. 500 de preoţi au fost trimişi aici la sfârşitul anului 1952. Vlăhiţa: mai mult de o mie de preoţi sunt internaţi în lagărul de la Vlăhiţa, Transilvania”, arăta o altă notă secretă din arhivele CIA, datată în 30 decembrie 1953. Sute de preoţi au fost trimişi să muncească la Canalul Dunăre – Marea Neagră, arăta un alt document din acea vreme.
Patriarhul „roşu”
Unul dintre marii reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române devotat regimului impus de sovietici a fost patriarhul Justinian Marina (1901 - 1977). Serviciul secret american nota despre el că, la un moment dat, a fost în pericol să fie înlăturat, în ciuda ataşamentului arătat sovieticilor.
„Se raportează în Bucureşti că Patriarhul Justinian, capul Bisericii Ortodoxe Române şi până acum un suporter înverşunat al regimului prezent, a căzut în dizgraţia regimului. Lichidarea sa este aşteptată din oră în oră. Teohari Georgescu, ministrul de Interne, cel care coordonează treburile religioase, a întemniţat şi lichidat un mare număr de clerici români ortodocşi. Mişcarea ministrului este semnificativă, ţinând cont că Patriarhul Justinian a fost unul dintre susţinătorii puternici ai regimului sovietic, efectuând mai multe călătorii la Moscova, unde s-a consfătuit cu capii Bisericii Ortodoxe din Rusia”, se arăta într-o notă secretă a CIA, din 25 mai 1952.
Patriarhul Justinian nu a fost înlăturat în 1952, aşa cum prevedeau informatorii Serviciului Secret American, ci a condus Biserica Ortodoxă Română între 1948 şi 1977. Unii istorici consemnează că a fost patriarhul care a acceptat colaborarea dintre Biserica Ortodoxă şi autorităţile comuniste.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
