Misteriosul Conte Salis, proscrisul din fruntea iobagilor lui Horea. A dispărut cu o avere strânsă din jafuri, în timp ce camarazii săi mureau în chinuri
0Cel mai controversat personaj al Răscoalei ţărăneşti condusă de Horea, Cloşca şi Crişan a fost Salis, un ofiţer misterios considerat, potrivit documentelor vremii, sfătuitorul de taină al lui Horea şi cel care i-a instigat pe iobagi să se răscoale împotriva stăpânirii maghiare.
O serie de mărturii din timpul Răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan, atestă, în fruntea răsculaţilor prezenţa unui conte misterios, Salis.
Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan a fost considerată un moment crucial din istoria Transilvaniei. Mărturiile păstrate din timpul evenimentelor petrecute în toamna târzie a anului 1784 vorbesc despre momente cumplite şi crime inimaginabile, săvârşite atât de iobagii participanţi la revolte, cât şi de către cei care le-au reprimat. Horea (Nicula Ursu) a fost cel mai important lider al iobagilor participanţi la revoltele ţărăneşti, însă o serie de documente vorbesc despre prezenţa în fruntea răsculaţilor a unui personaj misterios, contele Salis, „omul din umbra lui Horea” aşa cum era descris în unele documente ale vremii.
Salis a avut un rol important în pregătirea şi desfăşurarea răscoalei din 1784, susţinea Ştefan Pascu, în cercetarea „Ştiri noi privitoare la Revoluţia lui Horia”, în Anuarul Institutului de Istorie Naţională, volumul IX, 1943 – 1944.
„Acesta, după informaţiunile cunoscute până acum, ar fi fost un agent rusesc, care îndemna ca românii transilvani să emigreze în Crimeea, unde stăpânirea rusească le oferea condiţii de viaţă mai favorabile. Nereuşindu-i planul, urmărit de autorităţile austriece, Salis ar fi dispărut fără urmă”, afirma Ştefan Pascu. Într-o corespondenţă din Viena, cu data de 22 aprilie 1785 se spune despre Salis că era „un om frumos, plin de foc”, de circa 40 de ani. Despre el se spune că a aţâţat revolta românilor, „arătând acestora două diplome false ale M.S. Imperiale, prin care ei sunt declaraţi eliberaţi de orice îndatorire faţă de proprietarii de pământ”, afirma Ştefan Pascu, în cercetarea „Ştiri noi privitoare la Revoluţia lui Horia”.
Misteriosul conte proscris
Contele Salis este prezentat în volumul „Răscoala lui Horea”, de David Prodan ca fiind „conducătorul orb al românilor”, potrivit relatărilor autorităţilor maghiare.
„E fiul contelui Salis de Lorena, comandant suprem înainte al regimentului de Toscana şi născut din fiica contelui Andrâsi. În Războiul de şapte ani, în serviciul regimentului Iosif Eszterhâzy, a fost rănit la mâna stângă. Când în Transilvania s-au înfiinţat cele patru regimente de graniţă, a fost făcut locotenent în unul din ele. În urma serviciilor sale militare, precum şi pentru cunoaşterea limbii maghiare şi române a fost avansat pe urmă maior. Că toată viaţa a fost de rea purtare, pe lângă altele se vede şi din faptul că în 1774, când a fost trimis la Sibiu să ridice din visteria militară pe seama regimentului său 4.000 de florini, suma ridicată a risipit-o până la un ban, întorcându-se cu neobrăzare cu mâna goală la regiment, unde a fost silit să-şi mărturisească fapta. Cauza ajunsă la tribunalul militar, a fost degradat definitiv. S-a întors iarăşi în Transilvania, unde, după ce a trăit la masa liberă a ţării, în cele din urmă s-a oferit conducător hoţilor de români rebeli şi după pustiirile pe care a pus să fie săvârşite, cum se spune, făcându-şi rost de o mare sumă de bani, după ce a observat că pe capul său temerar se tocmesc aşa de scump, ca să nu ajungă pe mâna precupeţilor a fugit în părţile de margine turceşti. Acum e flăcău bătrân, încărunţit, de 62 de ani, scurt şi gros, om mintos şi îndrăzneţ, dar izvor nesecat de toate relele”, informa istoricul David Prodan, citând informaţiile din vremea Răscoalei ţărăneşti.
Cum i-a convins pe răsculaţi
Prima împrejurare în care este menţionat numele lui Salis este instigarea iobagilor români de a porni din satele de munte ale Transilvaniei spre Alba Iulia, pentru a primi arme. Evenimentul se petrece în 31 octombrie 1784, în curtea bisericii din satul Mesteacăn, unde se adunaseră câteva sute de oameni. Potrivit unei relatări a baronului Josika, din 6 noiembrie 1784, consemnată de istoricul David Prodan, Salis a fost cel care i-ar fi îndemnat pe oameni să se întoarcă împotriva nobililor maghiari.
„Înfăţişându-se cei doi, unul din ei le prezentă porunca împărătească astfel: „fiecare dintre voi puteţi dacă vreţi să slujiţi domnului nostru, dar numai o zi pe săptămână sunteţi obligaţi şi aceea domnul muntesc trebuie să v-o plătească cu 30 de creiţari. Cine însă nu vrea slujească domnului său pământesc, e poruncă de la împăratul să i dea arme, poruncă oare a şi venit la dregătorii din Alba lulia. Şi vă dau sfatul să luaţi armele, prin care veţi scăpa şi de dare şi vi împărţi între voi şi pământurile ale domnilor pământeşti”. Atunci unul din mulţime exclamă: Da bine, de unde ne spui asta, semn ai ca să credem că astea sunt poruncile Înălţatului împărat, să le creadă toată ţara?”. Atunci unul din ei scoase de sub haină cruce tare aurită şi zise: Credeţi în asta?” La care toată mulţimea exclamă: Credem”. Dacă credeţi, veniţi şi urmaţi-mă”. Mărturiile vorbesc misterios, de un om ascuns de preotul din Mesteacăn în biserică, de jurământul care s-a făcut acolo fără să mărturisească ce jurământ, o diplomă aurită, citită de popa, dar fără să vrea nicidecum să spună le-a citit. Spuneau că au porunca împăratului să nimicească pe toţi nobilii şi toate averile lor”, scria David Prodan, autorul volumelor Răscoala lui Horea.
Salis, instigatorul din umbră
Salis era urmărit de autorităţi şi condamnat în lipsă pentru instigarea românilor de a emigra din Transilvania şi de a se revolta, iar cei consideraţi emisarii săi erau condamnaţi la moarte, prin spânzurare sau tăierea capului. Cei care ofereau informaţii care duceau la prinderea lui primeau 100 de galbeni, potrivit unui ordin împărătesc.
„De la Guvern ordinul de urmărire a lui Salis ieşise cu data de 26 septembrie. Împăratului i s-a relatat, spune textul, că un anume Salis intenţionează să amăgească la emigrare un mare număr de locuitori din Transilvania şi Ungaria. Cu decretul său din 20 a lunii a ordonat astfel ca în orice loc, dacă ar apare cumva Salis sau emisarii săi, să-i supravegheze, să le cerceteze cu toată iscusinţa amăgirile şi care se va dovedi vinovat de asemenea crimă, numaidecât şi fără vreo altă prevenire, să fie ucis”, informa David Prodan.
Salis era considerat principalul instigator, fiind plasat, potrivit mai multor relatări, în fruntea răscoalei. Documentele vremii îl descriau ca purtând „uniformă moscovitică tivită cu roşu, aceeaşi culoare având şi partea răsfrântă a uniformei. „Când e în uniformă poartă de obicei mantie albă, însemne ruseşti pe sabie, pe chivără. Între alte limbi, vorbeşte nemţeşte şi italieneşte şi i se zice ofiţer rus”.
Iobagii, decapitaţi în numele lui Salis
În timpul revoltei din Deva, câteva zeci de iobagi au fost executaţi, pe motiv că ar fi fost emisarii lui Salis.
„Se vorbeşte însă că acel neamţ ar fi dat poruncă răsculaţilor să meargă prădând până la Alba Iulia, unde însuşi înălţatul împărat i-ar aştepta şi Horea şi el se îndreaptă spre Alba Iulia, vrând să se împreune cu ceilalţi răsculaţi care vin acolo dinspre Mureş, urmând ca acolo ei să primească porunci mai larg de la înălţatul împărat. Într-o zi fură executaţi 20. Duşi în dosul cetăţii, lângă drumul duce spre Dobra, unul câte unul trebuiră să îngenuncheze în faţa puţului săpat pentru aceasta, însoţit doar de un Tatăl nostru al preoţilor, să-şi plece paloşului capul. Capul tăiat se rostogolea de la sine, trupul i-l împingea călăul în şanţ, unde au fost apoi acoperiţi. În ziua următoare fură duşi alţi 14, decapitaţi şi îngropaţi în acelaşi chip, aproape de cei dinainte”, se arată în documentele citate de istoricul David Prodan.
Consilierul de taină al lui Horea
O altă relatare din toamna târzie a anului 1784 vorbeşte despre atrocităţile comise în timpul revoltelor, prezentate de oficialii maghiari. Faptele prin colportaj iau proporţii, fantezia, teama le variază, dorinţa de răzbunare, pornirea măresc cifrele celor căzuţi, afirma David Prodan.
„O scrisoare din decembrie, de prin părţile Clujului ştie şi ea despre femeile nobile deţinute la Brad, că Hora Flora a dus în munţi 12 domnişoare contese şi 12 doamne din rândul magnaţilor, siluite. De acolo contele Csâky a fost anunţat că dacă nu sunt eliberaţi cei 400 de robi, pe femeile de acolo le vor arde. La un atât de amarnic anunţ au plecat numaidecât 300 de nobili, două companii de grenadieri din regimentul Orosz şi Gyulay, un batalion de secui, o companie de panduri, o companie din regimentul de Toscana sub comanda căpitanului Czigâny şi un escadron, care au pătruns în nişte stânci peste mintea omenească, din grija Domnului eliberându-le. Acolo printre stânci trei zile şi trei nopţi au dat lupte grele cu zece mii de tâlhari. Dintre nobili şi soldaţi au căzut 195, dintre răsculaţi însă 2 400 (!), iar vii au adus 180, printre ei şi fiul lui Horea, care a fost tras în ţeapă de viu”, scria autorul volumului Răscoala lui Horea.
Scrisoarea citată de David Prodan oferă informaţii despre Horea şi Salis, cei care ar fi ordonat atrocităţile. „Acest duce necioplit a fost doar un voievod ţăran pe domeniu, dar consilierul lui e un fiu al Prusiei, colonelul proscris Salis, care poate are mai multă minte decât Horea, dar i-a dat lui locul întâi ca prin înşelăciune să poată recruta cât mai mulţi soldaţi români. Sunt teribil de primejdioşi aceşti hoţomani, căci după porunca lor atunci când ei vor da un anumit semn, la un anumit termen toţi ungurii trebuie să piară. Acest duce român nebun a trimis şi propuneri de pace Guvernului (!) că ei nu se împacă decât: 1) dacă despre tagma nobilimii nici nu se mai aude; 2) moşiile nobiliare de acum se vor împărţi în chip egal cu ei şi vor plăti dare (numai) viitorului împărat”, informa David Prodan.
Cum au murit capii răscoalei
Reprimarea revoltelor a fost la fel de cumplită. Sute de participanţi la revolte au fost ucişi de soldaţi, iar preoţii acuzaţi că i-au sprijinit pe aceştia au fost traşi în ţeapă, trimişi la spânzurătoare sau ucişi prin tortură. Cea mai cruntă soartă au avut-o capii răscoalei, Horea şi Cloşca. Prinşi în iarna anului 1784, după ce au fost trădaţi, cei doi au fost închişi în aşteptarea sentinţei. Între timp Crişan, şi el fost conducător al răscoalei ţărănimii iobage, s-a spânzurat în celula sa, fără a mai aştepta osânda. Capul decedatului a fost tăiat şi aşezat într-o ţeapă în satul său Cărpiniş, iar trupul i-a fost despicat în patru bucăţi, expuse apoi la Bucium, Brad şi Mihăileni. Acuzaţi de instigarea răsculaţilor şi că au ordonat masacrarea nobililor şi pustiirea moşiilor lor, din porunca împăratului, Horea şi Cloşca au fost condamnaţi la moarte prin tragerea pe roată. Alţi zeci de răsculaţi au fost condamnaţi la moarte prin tăierea capului care era apoi înfipt în ţeapă şi tregarea trupului pe roată.
„După arestarea celor trei căpetenii principale, alţi căpitani mai mici au fost prinşi. Contele Salis reuşise, după înăbuşirea răscoalei, să treacă Dunărea, având asupra lui 300.000 de florini. Dar ajuns în Bosnia este prins şi trimis la Viena, unde este condamnat la 103 ani de închisoare la Kuffstein, în Tirol”, scria Ştefan Pascu, în cercetarea „Ştiri noi privitoare la Revoluţia lui Horia”, în Anuarul Institutului de Istorie Naţională, volumul IX, 1943 – 1944.
Ca urmare a revoltelor din 1784, sute de moţi au fost strămutaţi în Banat şi Bucovina, informa David Prodan. Treptat, însă, situaţia moţilor s-a îmbunătăţit relativ: li s-a acordat libertatea păşunatului, scutirea de cărăuşie, desfiinţarea servituţii personale şi a legării de glie şi au primit dreptul de a se căsători fără consimţământul nobilului şi drepturi la învăţătură.
Vă recomandăm şi:
Moţii sunt o comunitate aparte care trăieşte în satele din ţinuturile înalte ale Munţilor Apuseni. Deşi în mod tradiţional moţii sunt consideraţi doar localnici ai câtorva sate din jurul oraşelor Câmpeni şi Abrud, treptat şi-au luat numele de moţi şi localnicii de pe Valea Crişului Alb, din Ţara Zarandului, zone din judeţele Bihor, Hunedoara, Arad şi Cluj. Povestea locuitorilor „Ţării Moţilor” este fascinantă.
Târgul de fete de pe Muntele Găina i-a fascinat dintotdeauna pe călătorii străini. Povestea a acestui obicei, aşa cum se desfăşura la sfârşitul secolului XIX, a fost relatată în detaliu de scriitorul Jokai Mor, în romanul „Sărmanii Bogaţi". Autorul se arăta impresionat de tradiţia din Apuseni, dar oferea şi o explicaţie pentru ea.
Avram Iancu este unul dintre eroii de referinţă ai românilor. Conducătorul moţilor din timpul mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849 a rămas în istorie ca un simbol al patriotismului şi al jertfei pentru libertate. O serie de lucruri au rămas însă mai puţin cunoscute publicului care se raportează astfel la eroul naţional.
Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan a fost considerată un moment crucial din istoria Transilvaniei. Mărturiile păstrate din timpul evenimentelor petrecute în toamna târzie a anului 1784 vorbesc despre momente cumplite şi crime inimaginabile, săvârşite atât de iobagii participanţi la răscoală, cât şi de către cei care au reprimat-o.
Se încarcă comentariile...
