Metoda odioasă prin care mii de români au fost sacrificaţi pentru a deveni „sclavi“ în minele de uraniu
0
Mii de oameni au fost obligaţi să lucreze în minele de uraniu din România anilor ´50. Note secrete din arhive arătau de ce regimul comunist a decis să îi sacrifice pe români în minele controlate de sovietici.
Rapoarte secrete de la începutul anilor 50, păstrate în arhivele unor instituţii occidentale, dezvăluiau date despre cât de uriaş era interesul autorităţilor comuniste pentru zăcămintele de uraniu descoperite în România şi ce sacrificii erau dispuse să facă pentru exploatarea acestora. Cea mai mare parte a materiei prime extrase în decurs de un deceniu din minele de uraniu a luat drumul Uniunii Sovietice, susţin istoricii vremii.
Un astfel de document arăta că regimul comunist era dispus să treacă la noi arestări politice pentru a-şi asigura forţa de muncă în exploatările de uraniu.
„După descoperirea uraniului în Munţii Apuseni, Guvernul plănuieşte să folosească munca forţată în minele acum aflate sub supravegherea experţilor ruşi şi german, care să intre în scurt timp în producţie. Decizia de a utiliza contingentele de munca forţată este impusă ca rezultat al reticienţei muncitorilor liberi de a merge în Munţii Apuseni, unde condiţiile de locuit sunt primitive şi proviziile sunt o problemă. Din cauza numărului mare de muncitori necesar în aceste mine există zvonuri despre un nou val de arestări aşteptat pentru a lărgi numărul batalioanelor de muncă forţată, cea mai mare parte dintre cei vizaţi fiind foştii prizonieri angajaţi în trecut la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi la hidrocentrala Bicaz”, arăta un raport secret din 1954, păstrat în arhivele Radio Free Europe (RFE).
Şi alte note secrete dezvăluie cum mii de deţinuţi politici care lucrau la Canalul Dunăre - Marea Neagră au fost tranferaţi în minele de uraniu din Transilvania, odată cu abandonarea lucrărilor la canal, din 1953.
Uraniul păzit cu mitralierele sovietice
Exploatarea zăcămintelor de uraniu în România a început în anii ´50, o dată cu înfiinţarea Societăţii româno-sovietice „Sovrom Kvartit“, pentru sprijinirea programului nuclear militar sovietic. Prospecţiuni asupra unor zăcăminte din lanţul Apusenilor existau încă dinaintea războiului, potrivit unor foşti specialişti minieri. Timp de aproape un deceniu, din minele Bihorului, dar şi din alte zone s-au extras milioane de tone de minereu uranifer. În anii ´50, zeci de mii de oameni munceau în condiţii extrem de grele la minele din Băiţa Plai şi Avram Iancu din Munţii Bihorului, pentru ca uraniul să ajungă în URSS. Toate exploatările de uraniu se aflau sub controlul strict al sovieticilor.
„Un mare proiect de exploatare a uraniului în Munţii Apuseni este condus de ingineri şi tehnicieni sovietici, asistaţi de muncitori români. Minele sunt păzite îndeaproape de soldaţi sovietici înarmaţi cu „balalaici” (termenul român pentru pistoalele mitralieră sovietice PPsh M41). Muncitorii locuiesc în apropierea satelor, în aşezări coordonate de trupe sovietice şi sunt ţinuţi izolaţi de zonele din împrejurimi. Acest proiect este angajat doar în minerit şi extracţia uraniului, nefiind alte facilităţi locale de procesare şi rafinare. Minereul este încărcat în camioane şi sigilat şi trimis, sub paza armată a sovieticilor, în URSS”, se arăta într-un document al Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA), din 27 decembrie 1954.
Uraniul pentru URSS
Până la începutul anilor 60, susţin unii cercetători, România a livrat Uniunii Sovietice 20.000 de tone de uraniu metal. Exporturile s-au încheiat în 1961, dar regimul comunist a continuat extinderea exploatărilor, chiar dacă cele mai multe au avut un efect devastator asupra oamenilor folosiţi la lucru. Au fost deschise mine de uraniu la Crucea, Brotuşana şi Grinţieş în Carpaţii Orientali, la Crucea - în Carpaţii Occidentali, la Ciudanoviţa - în Banat, întreprinderi miniere de uraniu la Oraviţa, o uzină de concentrare a uraniului la Feldioara.
Epoca „de glorie” a exploatărilor de uraniu din ultimele decenii de comunism a lăsat în urmă dezastre ecologice, potrivit organizaţiilor de mediu. La Ciudanoviţa, susţineau ecologiştii, haldele fostelor mine de uraniu au rămas neacoperite în totalitate, radiaţiile depăşesc de zeci de ori limita admisă, iar reziduri periculoase au ajuns în apa freatică, punând în pericol viaţa localnicilor.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
