Mărturiile SF care l-au transformat pe Arsenie Boca într-un superstar: „S-a dus la urs cu mâinile goale şi l-a urecheat“
0
Mărturii bizare despre duhovnicul Arsenie Boca, niciodată verificate, i-au creat imaginea de personaj fabulos, capabil de fapte cu totul ieşite din comun.
La începutul anilor 2000 au apărut cele mai faimoase culegeri de mărturii despre duhovnicul Arsenie Boca. În acei ani, nu exista fenomenul „Arsenie Boca”, iar mănăstirile în care acesta a slujit nu se bucurau de mulţimile de pelerini.
O serie de relatări neobişnuite, ale unor oameni care susţineau că l-au cunoscut sau că au fost martori la minunile sale, îl înfăţişau pe duhovnic în ipostaze cu totul neobişnuite. Iată câteva dintre acestea, publicate sub titlul „Noi mărturii desprepărintele Arsenie Boca“:
De ce a amuţit Arsenie Boca
„Era în postul Crăciunului şi picta o icoană a Mântuitorului, iar în acest timp a auzit o voce tainică: Arsenie, nu mă mai picta pe icoană, că vemea s-a apropiat. Mergi şi pictează în inimile oamenilor, prin Cuvântul lui Dumnezeu. Spune-le că vin peste ei necazuri şi suferinţe. Vei fi mut, dar asta îţi va aduce multă lume”, relata preotul Ioan Sofronea, din Sibiu, citat într-o culegere de mărturii. Călugărul de la Mănăstirea din Făgăraş a amuţit, mai multe luni, de la Crăciun până în Joia dinaintea Paştelui. În biserică, la slujbă, i-a revenit vocea, iar toţi cei care l-au auzit din nou vorbind au căzut în genunchi şi au început să plângă, relata preotul. Ioan Sofronea adăuga că Arsenie Boca ţinea slujbele plângând. „Nu puteai să nu plângi la liturghia lui“, adăuga preotul.
Cum a murit securistul care îl bătea
„Pentru că părintele îi spusese să le dea pâine copiilor, înainte de Revoluţie, soţia lui Ceauşescu a dat ordin să-l aducă pe părinte de la Sinaia la Bucureşti şi să-l bată. L-au dus doi, unul stătea la uşă şi altul dădea în părintele. Îl lovea la tâmplă. Le-a zis: <<Daţi, mă, daţi, că şi-n voi va da şi şeful vostru va zbura cât de curând>>. Acela care a dat în părintele Arsenie a căzut jos mort. Atunci, cel care păzea i-a dat telefon lui Ceauşescu şi i-a spus ce s-a întâmplat. Ceauşescu i-a spus: îmbrăcaţi-l şi duceţi-l mai repede de unde l-aţi adus“, relata maica Glichera.
Lupii au mâncat scroafa cantorului care a încălcat postul
„Eram în post, dar mi-am zis să mănânc şi eu un bulz (mămăligă cu brânză), seara, că doar nu era carne. Dimineaţa, când m-am dus la mănăstire să facem slujba, zice părintele Arsenie: <<Mă, ai mâncat un bulz, dar du-te înapoi să vezi ce-ţi fac lupii cu scroafa ta>>. Când m-am întors, lupii îmi mâncaseră scroafa. M-am dus din nou să îi spun părintelui. EL slujea, în altar, dar era cu jumătate deasupra pământului, iar sub picioarele lui era foc“, relata cantorul Bârsan, de la Sâmbăta.
Femeia alungată după ce şi-a făcut operaţie estetică
„Odată s-a dus la părintele o femeie care a făcut o operaţie la nas ca să fie mai frumoasă. Părintele i-a zis: <<Tu, femeie, de ce te-ai schimonosit aşa? De ce ţi-ai făcut operaţie la nas. Crezi că dacă Dumnezeu ar fi vrut să fii cum eşti acum, nu te-ar fi putut face aşa de la început. Du-te de aici că nu mai vreau să stau de vorbă cu tine“, relata Matei Biliboacă, din Săvăstreni.
Ce păţeau femeile care făceau dragoste înainte Liturghiei
„Părintele a făcut sfânta Liturghie într-o duminică, la Sălişte. La sfârşit a miruit. A trecut prin faţa lui o doamnă, cu fetiţa în braţe. Părintele Arsenie îi zice: <<N-ai răbdat până nu te-ai culcat cu bărbatu-tău aici noaptea. Du-te, du-te>>. Şi a miruit numai fetiţa“, relata Silvia Pătrucean, din Sălişte.
Câinele care a dispărut după ce a muşcat un credincios
„A venit un credincios la mănăstire şi a fost muşcat de câinele mănăstirii. Atunci s-a dus părintele şi i-a zis omului: <<Cunoşti câinele?>> <<Cunosc>>. <<Hai şi mi-l arată>>. Şi i l-a arătat. Atunci părintele Arsenie i-a zis câinelui: <<Să pleci şi să nu te mai prind pe aici>>. Câinele a pus capul în pământ, a plecat şi nu l-a mai văzut nimeni de atunci“, relata Gheorghe Morar, din Ucea de sus.
Ursul urecheat pentru că i-a speriat pe muncitori
Când părintele lucra la chilia din munte, avea 12 oameni care îl ajutau. Unul dintre ei mi-a zis că odată, când urcau pe potecă, un urs le-a apărut în faţă. N-au mai îndrăznit nici să urce nici să coboare, deşi aveau şi securi la ei, şi l-au aşteptat pe părintele Arsenie, care rămăsese puţin în urmă. Când a ajuns, le-a zis: <<Ce faceţi măi, fricoşilor?>> Apoi s-a dus la urs cu mânile goale şi, spre uimirea lor, l-a luat de o ureche şi i-a zis: <<Du-te, mă, pe aici, la vale. Tu nu vezi că ăstora le e frică de tine?>>. Şi ursul a plecat la vale“, relata Matei Biliboacă.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Mănăstirea Prislop îşi întâmpină oaspeţii într-o atmosferă de poveste, dar mult mai liniştită faţă de vremurile în care „fenomenul Arsenie Boca” aducea mulţimi impresionante de pelerini la mormântul duhovnicului. Locul a revenit la liniştea din urmă cu un deceniu, însă înfăţişarea mănăstirii s-a schimbat radical.
Arsenie Boca a rămas, de la mijlocul anilor 1940 până la sfârşitul vieţii sale, în 1989, o ţintă a autorităţilor opresive ale regimului comunist. Călugărul nu a vorbit vrodată despre cea mai neagră perioadă a vieţii sale, petrecută în temniţele anilor 1940 – 1950, însă în urma ei au rămas numeroase mărturii controversate, de la cei care şi-au interesectat destinele cu al său.
Primele articole despre Arsenie Boca au fost publicate în revistele şi ziarele de la începutul anilor 1940, iar autorii lor remarcau talentul şi caracterul integru al călugărului.
Se încarcă comentariile...
