Mărturii despre sexul cu fiinţe supranaturale: demonii sexuali care au bântuit imaginaţia strămoşilor noştri

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Numeroase mărturii despre fiinţe supranaturale care s-au amestecat în viaţa intimă a oamenilor s-au păstrat de-a lungul timpului, iar numele unor astfel de personaje a rămas în folclor.

Cel mai cunoscut personaj din folclorul românesc căruia i se atribuie însuşiri miraculoase şi obiceiul de a se amesteca în viaţa intimă a oamenilor este Zburătorul, o fiinţă fantastică închipuită ca un spirit rău, care chinuieşte noaptea, în somn, fetele nemăritate şi pe cele măritate de curând.

Zburătorul care „chinuie” femeile
Zburătorul este o reprezentare mitică cu chip de om sau de balaur care coboară în zbor noaptea în casele oamenilor unde chinuieşte fetele şi nevestele pricinuindu-le, prin neodihnă, oboseală şi prinfrământare în timpul somnului, vânătăi pe corp, arată Dicţionarul de mitologie românească, publicat de Ion Ghinoiu. „Împins de dorinţa nestăvilită, el intră noaptea pe horn, pe fereastră, pe gaura cheii sau prin crăpătura uşii în camera în care doarme fata, o sărută, o muşcă, o strânge în braţe, o iubeşte. Fata sau femeia îl vede în vis, tresare în somn, slăbeşte văzând cu ochii, este palidă la faţă. În zori, după dezlănţuirea erotică din timpul nopţii, Zburătorul iese pe coş, prefăcându-se în pară de foc şi scântei, uneori trăsneşte şi şuieră. Fata sau femeia cu Zburătorul este recunoscută de cei din jur după înfăţişarea fizică şi, uneori, după comportamentul ciudat din timpul zilei: are vedenii, este tristă şi indispusă, este cuprinsă de fiori şi tremurături, umblă grăbită după cel iubit şi face gesturi amoroase la umbra unor arbori”, scria Ion Ghinoiu.

Succubus şi Incubus
Şi alte popoare au în folclor personaje asemănătoare Zburătorului. Mai multe legende medievale amintesc despre Succubus, un demon feminin suprasexualizat, despre care se spune ca ar fi o apariţie fantomatică trimisă pentru a stârni apetitul sexual al unui bărbat. Fiinţa supranaturală lua forma unei femei frumoase, seduce bărbaţii, în vise, în special călugări, spre a avea apoi relaţii sexuale cu ei, în somn. În scrierile medievale era prezentat ca luând energia din bărbaţi, pentru a se menţine pe sine însăşi, chiar şi până când victima moare. Varianta masculină a demonului, potrivit legendelor, se numea Incubus, nume care înseamnă coşmar. Acesta se furişa în camerele femeilor, în timp ce acestea dormeau şi avea relaţii sexuale cu ele. Scopul demonilor Incubus ar fi fost, susţineau legendele, ca tinerele abuzate să dea naştere altor astfel de fiinţe. Potrivit unor credinţe, legendele ar fi apărut pentru a ascunde agresiunile sexuale la care erau supuse femeile.

Ielele, rusaliile şi sânzienele
Cele mai vechi relatări despre fiinţe supranaturale dornice de aventuri amoroase fac referire la nimfe,  considerate duhuri ale naturii, tinere şi frumoase, care locuiau în grote, pe vârfuri de munte, în păduri şi în ape şi făceau parte, de cele mai multe ori, din alaiul unor zei. Cultul semi-zeităţilor a ajuns şi în ţinuturile strămoşilor noştri. În mitologa română roluri asemănătoare le erau date Sânzienelor, Ielelor şi Rusaliilor. Sânzienele sunt, în folclorul românesc, zeiţe fecioare care apar noaptea în cete, de obicei în număr fără soţ, potrivit legendelor.

„În noaptea de Sânziene (23-24 iunie), în timp ce umblă pe Pământ sau plutesc prin aer, cântă şi dansează, împart rod holdelor şi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, stropesc cu leac şi miros florile, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor, apără semănăturile de grindină şi vijelii”, scria profesorul Ion Ghinoiu.

La fel ca sânzienele, Ielele sunt fecioare înzestrate cu o forţă mare de seducţie şi cu puteri magice. Se sugerează ca ar fi posibil ca in trecut să fi fost preotesele unei zeităţi dacice. Rusaliile au caracteristici asemănătoare. „Pe unde joacă, pământul rămâne ars şi bătătorit, iarba înnegreşte sau încetează să mai crească. Rusaliile pedepsesc oamenii făcători de rele, pe cei care nu le respectă zilele, care dorm noaptea pe sub pomi sau care ies noaptea la fântână să aducă apă prin ridicarea acestora pe sus, în vârtejuri, prin pocire şi sluţite”, afirma autorul Dicţionarului de mitologie română.

Mitologia altor popoare a păstrat personaje cu înfăţişări cu totul exotice.
 

Trauco
Trauco este un spiriduş amintit în cultura popoarelor din America de Sud, despre care se spune că are puterea de a paraliza femeile, înainte de a le viola. Trauco este descris ca un pitic urât, ce poartă o pălărie şi un costum şi comunică prin mormăieli. El ar fi responsabil, uneori, de graviditatea femeilor singure pentru care devine irezistibil.

Liderc
În folclorul ungar este amintită o creatură numită Liderc, ieşită din primul ou al unei găini negre şi despre care se spune că se poate ascunde în buzunarele oamenilor. Intră în casa victimelor prin gaura cheii şi ia forma unor oameni, deseori a rudelor moarte ale femeilor pe care apoi le violează. Unele victime nu mai sunt lăsate de creatura care s-a ataşat de ele şi poate fi îndepărtată doar prin exorcizare.

Popobawa
Popobawa este, potrivit relatărilor din trecut, un demon cu înfăţişare de liliac şi cu doar un ochi, având un penis imens. Apare în mitologia popoarelor africane şi se spune despre el că hîrţuieşte femei şi bărbaţi. La fel ca alţi demoni, vizitează căminele noaptea, iar adesea sodomizează familii întregi. Victimele sunt atenţionate uneori de Popobawa că acesta s-ar putea întoarce. Apariţiile sale ar fi fost semnalate în secolul XX.

Satyr
În mitologia greacă, satirii, numiţi şi "sileni", sunt demoni ai naturii şi aparţineau cortegiului zeului Dionis. Erau reprezentaţi în mai multe feluri: uneori partea de jos era un cal, iar cea de sus un om. Adeseori, partea de jos era un ţap. În acest caz, satirii aveau şi o coadă lungă, groasă şi stufoasă. Erau închipuiţi dansând pe câmpie, bând împreună cu Dionis şi fugărind tinere, fiinţe umane sau nimfe. Satirii erau cunoscuţi penru apetitul lor sexual şi pentru plăcerea de a bea vin.


Vă recomandăm şi:

Fresca misterioasă ascunsă în Castelul Corvinilor. Pictura medievală care spune povestea Huniazilor este în mare pericol

O frescă misterioasă, veche de peste cinci secole, potrivit unor istorici, şi abia vizibilă în Castelul Corvinilor, înfăţişează una dintre cele mai frumoase relatări oferite de-a lungul timpului despre familia lui  Ioan de Hunedoara. Rămăşiţele ei se află în loggia Matia şi sunt în pericol de a dispărea, din cauza degradării. Un proiect pe fonduri europene ar putea salva soarta operei de artă.

Bordelurile de lux din Evul Mediu. Viaţa de coşmar a prostituatelor în vremea în care sexul era privit ca un rău necesar

Numeroase mărturii din secolele trecute oferă detalii despre modul de viaţă al tinerelor care deveneau prostituate în bordelurile din oraşele medievale, într-o vreme în care casele de toleranţă erau permise, însă prostituţia clandestină era aspru pedepsită.

Afacerile cu sex din perioada interbelică: orgiile cu muncitoare, „codoşlâcul“ din Petroşani şi celebra Mameluţa, femeia care şi-a transformat casa în bordel

Prostituţia era un fenomen greu de controlat în perioada interbelică şi în anii 1940, când activitatea caselor de toleranţă era interzisă sub sancţiuni aspre. O serie de documente păstrate la Arhivele Naţionale - Hunedoara şi numeroase relatări din presa vremii arată îngrijorarea autorităţilor faţă de numărul mare al tinerelor care îmbrăţişau depravarea din bordeluri.

FOTO Tentaţiile erotice din Antichitate în cele mai vechi imagini explicite: cât de pasionaţi de sex erau strămoşii noştri

Scenele erotice ilustrate în frescele din oraşul roman Pompeii, falusurile decorative de tip talisman, monedele antice care înfăţişau scene de sex, folosite la plata prostituatelor din bordelurile Romei şi sculpturile dedicate zeităţilor oferă informaţii preţioase despre dezinhibiţiile popoarelor antice europene.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite