Mărturii cumplite despre Avram Iancu. Crăişorul munţilor, învinuit că a decimat sate întregi locuite de unguri

Mărturii cumplite despre Avram Iancu. Crăişorul munţilor, învinuit că a decimat sate întregi locuite de unguri

Avram Iancu.

Avram Iancu a fost una dintre marile personalităţi ale Transilvaniei secolului XIX. Supranumit „Crăişorul munţilor”, Avram Iancu s-a numărat printre principalii eroi ai mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849. A rămas un simbol al patriotismului românesc, deşi o serie de relatări despre acţiunile sale militare aruncă umbre peste imaginea de erou.

Ştiri pe aceeaşi temă

Omagiat de români, Avram Iancu a dat naştere mai multor controverse. Cronicarii străini care au călătorit în Transilvania anilor 1848 – 1849, când comunităţile de români, maghiari, saşi şi secui erau implicate într-un adevărat război civil, l-au descris în cuvinte dure pe Avram Iancu, cel care la acea vreme conducea moţii implicaţi în acţiunile revoluţionare.

Unul dintre cei care i-au contestat vehement meritele lui Avram Iancu, acuzându-l că i-a împins pe români la comiterea unor masacre în timpul revoltelor din anii 1848 a fost aristocratul englez John Paget, căsătorit cu tânără din nobilimea maghiară şi stabilit pentru o perioadă în Cluj Napoca. Englezul care a militat de partea revoluţionarilor unguri a făcut parte dintr-un regiment maghiar implicat în mai multe bătălii din toamna anului 1848 şi a relatat despre evenimentele din Transilvania în volumul „Revoluţia din 1848 – 1849 în Transilvania şi Ungaria, văzută de John Paget”.

„A fost simţită cu mare întristare intrarea trimufală a bandelor de români, ai căror conducători, Avram Iancu, Moga (n.r. Iosif Moga, tribun), Micaş (n.r. Florian Micaş, avocat), dar şi ceilalţi, călăreau alături de colonelul Urban şi de un alai de ofiţeri imperiali. Aceştia erau asasinii maghiarilor neînarmaţi şi jefuitorii oraşelor şi satelor maghiare, care s-au remarcat doar în acest mod”, relata autorul englez.

Civili ucişi şi sate incendiate

John Paget afirma că mai multe sate locuite de comunităţi de maghiari au fost trecute prin foc la ordinele lui Avram Iancu, în 1849. „O armată de 15.000 de oameni sub comanda lui Iancu şi-a stabilit tabăra între satul Unirea, pe care l-au ars, şi Turda, la aproape 10 mile pe o parte, în timp ce o altă armată de 10.000 de oameni sub conducerea lui Micaş se vedea de deasupra satuui Agârbiciu, la doar câteva mile de ceilalţi. Un grup de români a înconjurat satul, a pus mâna pe toţi ungurii maturi, 120 de oameni paşnici care nu făcuseră niciun rău nimănui, şi, provocaţi, se spune de preotul român, i-au dus legaţi la capătul satului şi i-au ucis cu sânge rece unul după altul”, afirma John Paget.

Autorul englez stabilit în Transilvania relata însă că în Ghriş Arieş (Câmpia Turzii) doar un ungur a fost ucis, iar în unele cazuri liderii moţilor le ceruseră acestora ca atunci când invadau satele de maghiari „să nu se atingă de nimic, căci nu li se dădea voie să ia decât de la bogaţi, nu de la ungurii săraci”. În memoriile sale, John Paget prezenta relatarea unui preot maghiar peste care au intrat soldaţi ai lui Avram Iancu.

„Deşi au băut tot vinul pe care îl avea fiecare şi ne-au obligat să le dăm de mâncare ori de câte ori doreau şi unii dintre ei deşi au intrat în casa mea şi m-au obligat să stau jos şi mi-au luat ciubotele, totuşi am scăpat destul de bine. Într-adevăr nimic nu era mai important pentru români decât încălţămintea noastră şi au spus că acum am putea să purtăm opinci, că ei le-au purtat destul”, afirma cronicarul.

Teama de Avram Iancu

Într-o altă istorisire, partizanul revoluţionarilor maghiar îl acuza pe Avram Iancu de cruzime, afirmând totodată că era deseori beat. Totuşi, Iancu inspira teamă maghiarilor. „Bethlen Miklos spune că este aproape imposibil să faci ceva împotriva românilor, fără a avea cel puţin 12.000 de oameni pentru că numărul lor este atât de mare şi tipul de relief foarte dificil.

Într-un ţinut deschis nu vor putea face faţă focului, dar aici se ascund după fiecare tufiş şi piatră şi trupele noastre se găsesc îndată expuse focului de fiecare parte, fără a mai putea fi capabile să se poată măsura cu duşmanul. El spune că ofiţerii nu vin niciodată în faţa focului şi însuşi Iancu nu a fost încă în luptă. Iancu păstrează cea mai mare disciplină printre oamenii săi şi adesea îi împuşcă pentru nesupunere”, completa autorul. Oferta de pace înaintată de maghiari lui Avram Iancu nu ar fi avut niciun efect asupra lui, afirma John Paget, citat de autorii volumului „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea”, publicat la Editura Academiei Române.

Cum i-a sprijinit pe habsburgi şi ruşi

O relatare inedită despre românii conduşi de Avram Iancu i-a aparţinut lui Eugen Pujade, consul al Franţei la Bucureşti, între 1849 şi 1854. Francezul afirma că primise mai multe informaţii despre Avram Iancu de la generalul rus Luders, comandantul corpului al cincilea care acţiona în Transilvania.

„Vorbind despre Transilvania şi despre campania pe care o făcuse aici, generalul Luders spunea: „o ură profundă domneşte între austrieci şi unguri, iar aceştia din urmă sunt detestaţi deopotrivă de toate rasele care trăiesc pe teritoriul Ungariei, saxoni, sârbi, croaţi, români, Aceştia mai cu seamă sunt în stare de paria şi formează în Transilvania populaţia cea mai nenorocită. Ei sunt cei care de la începutul insurecţiei au susţinut armata austriacă şi ruşii au lăudat mult concursul lor în aprovizionare. De la început unirea cu ungurii ar fi dat un alt aspect revoltei. Fără provoziile pe care eu le-am găsit în principate şi fără Iancu, şeful românilor din Transilvania, n-aş fi putut reuşi. În plus, printre corespondenţele pe care le-am interceptat am găsit scrisori de la Lajos Kossuth (n.r. lider revoluţionar maghiar, guvernator de facto al Ungariei în timpul Revoluţiei din 1848 - 1849) pentru Iancu, în care spunea că ungurii regretau că nu au recunoscut drepturile fraţilor lor români şi în caz de succes aceştia puteau conta pe toate concesiile pe care le vor cere”, afirma generalul Luders, citat de consulul francez în memoriile sale, potrivit autorilor volumului „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea”, publicat la Editura Academiei Române.

Generalul Luders a fost cel care a înaintat un memoriu Curţii imperiale de la Viena, în favoarea românilor care cereau, prin vocea tribunului Avram Iancu drepturi egale cu cele ale celorlalte naţionalităţi din Transilvania.

Iubita sa unguroaică

În ciuda controverselor legate de modul în care a fost prezentat Avram Iancu în raport cu maghiarii, el a avut o legătură sentimentală cu o tânără unguroaică. Una dintre presupusele iubite ale lui Avram Iancu ar fi fost Johanna Farkas, cunoscută ca Háni, o adolescentă maghiară din Abrud, mai tânără decât el cu zece ani. Aceasta a fost fiica unui avocat din Abrud. O mărturie orală consemnată de Ioan Lupaş menţionează că Háni l-a salvat pe iubitul ei în cea mai periculoasă clipă din viaţa acestuia, în luna mai a anului 1849, când maiorul Hatvani intra pe neaşteptate în Abrud pentru a-l surprinde pe Iancu, care se afla în casa avocatului Tamás Farkas, tatăl Johannei. Aflând că trupele revoluţionare maghiare se apropie de oraş, Háni l-a înştiinţat pe Iancu, l-a rugat să plece numaidecât pentru a-şi salva viaţa şi l-a condus prin grădina din spatele casei. Potrivit istoricilor, astfel Iancu a părăsit Abrudul în ultima clipă şi s-a îndreptat spre Câmpeni, unde a organizat contraofensiva împotriva lui Hatvani.

Avram Iancu s-a născut şi a copilărit în Vidra de Sus, un sat din Munţii Apuseni, aflat în nordul-vestul judeţului Alba. Cel care urma să devină lider al moţilor provenea dintr-o familie înstărită, tatăl său fiind pădurar şi apoi jude domenial, iar bunicul său a fost preot. Unii istorici susţin că Iancu a fost nepot al celebrului Horea, unul dintre conducătorii răscoalei ţărăneşti din 1784, din Transilvania. De el şi-au legat speranţele marea parte a moţilor implicaţi în acţiunile politice şi în luptele de apărare a comunităţilor de români din Transilvania acelor vremuri. Iancu a rămas în istorie ca un simbol al patriotismului, dar şi ca un personaj controversat, pentru că unele dintre acţiunile sale au fost mai puţin înţelese. Istoricii români l-au numit erou naţional, iar în prezent Avram Iancu unul dintre cele mai omagiate personaje din istoria Transilvaniei.


Vă recomandăm şi:

Cum erau vândute fetele de măritat în secolul XIX. Tradiţia fascinantă a Târgului de fete de pe Muntele Găina

Târgul de fete de pe Muntele Găina i-a fascinat dintotdeauna pe călătorii străini. Povestea a acestui obicei, aşa cum se desfăşura la sfârşitul secolului XIX, a fost relatată în detaliu de scriitorul Jokai Mor, în romanul „Sărmanii Bogaţi". Autorul se arăta impresionat de tradiţia din Apuseni, dar oferea şi o explicaţie pentru ea.

Avram Iancu, 10 mituri despre „crăişorul munţilor”: iubita unguroaică, luptele moţilor, depresia şi refuzul împăratului

Avram Iancu este unul dintre eroii de referinţă ai românilor. Conducătorul moţilor din timpul mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849 a rămas în istorie ca un simbol al patriotismului şi al jertfei pentru libertate. O serie de lucruri au rămas însă mai puţin cunoscute publicului care se raportează astfel la eroul naţional.

Atrocităţile Răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan: copii despicaţi cu toporul, aruncaţi în furci, femei îngropate de vii. Cum au fost pedepsiţi capii revoltelor

Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan a fost considerată un moment crucial din istoria Transilvaniei. Mărturiile păstrate din timpul evenimentelor petrecute în toamna târzie a anului 1784 vorbesc despre momente cumplite şi crime inimaginabile, săvârşite atât de iobagii participanţi la răscoală, cât şi de către cei care au reprimat-o.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările