Marile lupte ale lui Iancu de Hunedoara. Strategiile de geniu prin care a nimicit armatele otomane superioare numeric
0
Iancu de Hunedoara a rămas în istoria Europei datorită izbânzilor sale în războaiele cu otomanii. Voievodul transilvan şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii implicat în campaniile militare, iar victoriile i-au adus acestuia o faimă care a dăinuit vreme de peste cinci secole.
Depăşite numeric de cele mai multe ori de armatele otomane, oştile conduse de Iancu de Hunedoara au obţinut izbânzi memorabile, în războaiele purtate de acesta, datorită geniului său militar.
30.000 de otomani nimiciţi
Una dintre primele războaie purtate de oştile lui Iancu de Hunedoara împotriva otomanilor a avut loc în Transilvania, invadată în primăvara anului 1442, de beiul Mezid al Vidinului, cu o armată de pste 80.000 de soldaţi. O parte din oastea otomanilor s-a îndreptat spre Alba Iulia, pustiind satele de pe Valea Mureşului, iar cealalătă a asediat Sibiul. În întâmpinarea ei a venit Iancu de Hunedoara, cu o armată de circa 15.000 de oameni, bine pregătită, susţin istoricii. Aflat în inferioritate numerică, voievodul a recurs la o diversiune pentru a căpăta avantajul în lupta decisivă, care urma să aibă loc în apropiere de Sibiu. A atacat cu un detaşament compus din 5.000 de călăreţi grei, în fruntea cărora şi-a pus omul de încredere, pe Simion Kamonyai, îmbrăcat în straiele voievodului şi cu un cal asemănător cu al acestuia.
„În învălmăşeala care se produse, Simion Kamonyai este ucis, iar turcii se bucurau deja, crezând într-o descurajare şi o fugă grabnică a transilvănenilor. Voievodul însă, în îmbrăcămintea pe care numai ai săi i-o cunoşteau, continua să îndrume cu hotărâre mersul luptei. Departe de a slăbi, atacurile armatei sale se înteţiră. Turcii cedează terenul, rândurile lor se îndoaie, se desfac, izbucneşte panica şi fuga împrăştiată. Mezid beg şi fiul său zac morţi pe câmpul de luptă. Resturile turcilor, împreună cu armata de lângă Sibiu, fug spre Tumu Roşu”, relata istoricul Camil Mureşanu. Circa 30.000 de otomani au pierit în luptă, inclusiv beiul Mezid şi fiul său, în timp ce numărul soldaţilor morţi din tabăra voievodului transilvan a fost de 3.000, potrivit istoricului Mihail P. Dan, autor al volumului „Iancu de Hunedoara, un stegar al luptei antiotomane” (1974).
Otomani zdrobiţi la Porţile de fier
În vara anului 1442, sultanul a trimis o oaste de 80.000 de oameni în Transilvania pentru a răzbuna moartea beiului Vidinului. Armata lui Şehabeddin, conducătorul Rumeliei a fost aşteptată de Iancu de Hunedoara la Porţile de fier ale Transilvaniei. Din nou, marele comandant de oşti a reuşit să întindă o cursă adversarului său.
„Şehabeddin a înaintat în defileu, căutând să îl urmărească pe Iancu, dar valea îngustându-se tot mai mult, comandantul otoman nu a mai fost în stare să-şi desfăşoare forţele. Ameninţat cu învăluirea de de către armata lui Iancu, Şehabeddin s-a retras, atacat la centru de cavaleria catafractă transilvană şi în flanc de infanteria uşoară a lui Iancu, aceasta din urmă urcată în carele de luptă”, informează istoricul Mihail P. Dan. Oastea turcilor a fost nimicită, fiind nevoită să se retragă spre Dunăre.
Campania cea lungă din 1443
În anii 1443 – 1444, Iancu de Hunedoara, avînd o armată de pete 33.000 de ostaşi, a luat parte la cea mai îndelungată campanie militară antiotomană pe care a condus-o. A purtat mai multe bătălii pe teritoriul Serbiei şi al Bulgariei, în timpul căreia a eliberat Nişul şi Sofia de sub ocupaţia otomanilor şi a ameninţat centrul Imperiului Otoman.
„Campania cea lungă, cum a fost numită, lungă şi ca durată de timp (cam patru luni) şi ca distanţă parcursă, a fost o campanie victorioasă, deşi în ciuda marilor succese, ea nu a dus la realizarea scopului strategic de căpetenie, nimicirea forţelor principale otomane şi, ca urmare, eliberarea Bulgariei de sub ocupaţia turcească”, informa istoricul Mihail P. Dan. „Succesele lui Iancu au băgat atât de mult frica în turci încât aceştia au făcut ceva ce nu mai făcuseră până atunci cu alte popoare, şi anume au propus creştinilor o pace pe 10 ani cunoscută ca Pacea de la Seghedin. Din nefericire, acest armistiţiu nu a fost unul de durată, fiind încălcat tocmai de către maghiari, adică de către regele Ladislau I, care a început o nouă cruciadă contra turcilor având promisiuni de ajutor din partea Papei de la Roma”, afirma istoricul Ion Ivaşcu.
Cruciada pierdută
Povestea „ultimei cruciade” a lui Ioan de Hunedoara a început în 1444, când după înfrângerile suferite de armatele otomane, sultanul Murad al doilea a semnat un armistiţiu de zece ani cu Ungaria. S-a retras apoi de la conducerea ţării, lăsându-l pe tron pe fiul său de numai 12 ani, Mehmet al doilea, cel care avea să fie numit Cuceritorul Constantinopolului. Animaţi de schimbarea petrecută în fruntea Imperiului Otoman, regele Ungariei şi papa Eugen al IV-lea au reluat planul unei noi cruciade împotriva musulmanilor, încălcând astfel tratatul de pace. În toamna anului 1444, o armată creştină de circa 20.000 de oameni, din care făceau parte maghiari, polonezi, cehi, cavaleri papali, bosniaci, croaţi, sârbi, bulgari, români şi ruteni, a înaintat spre Imperiul Otoman. În fruntea ei se aflau Ladislau al treilea, regele Ungariei şi al Poloniei, şi voievodul Transilvaniei, Ioan de Hunedoara. În faţa pericolului iminent, Murad al doilea a fost nevoit să ia locul fiului său pe tron şi în fruntea armatei estimată de istorici la 60.000 de otomani. Bătălia decisivă a avut loc în apropiere de Varna, iar în urma ei mai mult de jumătate de soldaţii din apus au pierit. Pierderi mari au suferit şi turcii, însă lovitura decisivă a fost moartea regelui ungar Ladislau al treilea, care luase decizia de a se avânta în luptă, din dorinţa de a-l ucide pe sultan. Bătălia de la Varna, considerată ultima cruciadă, a fost pierdută, dar Iancu de Hunedoara a reuşit să scape. Rămăşiţele armatei cruciate s-au retras în Dobrogea, de unde au trecut în Ţara Românească.
Asediul Belgradului
Iancu de Hunedoara a rămas pentru totdeauna în istorie după marea bătălie de la Belgrad, din iulie 1456, când oastea de aproape 100.000 de oameni a sultanului Mehmed al doilea Cuceritorul Constantinopolului a asediat cetatea apărată de o armată de 5.000 – 7.000 de oşteni. În primele zile din iulie 1456, Ioan de Hunedoara a venit în sprijinul Belgradului, cu o oştire numeroasă. Flota lui Ioan de Hunedoara a atacat vasele turceşti în 14 iulie, pe Dunăre, scufundând trei galere şi reuşind să captureze patru vase mari şi douăzeci mai mici.
În zilele următoare, asediul purtat de turci a continuat, iar prin zidurile fisurate de bombardamente o parte a armatei invadatoare a intrat în cetate. În seara de 21 iulie, atacul otoman din afara oraşului a fost respins de soldaţii conduşi de Miahi Szilagyi, în timp ce turcii care reuşiseră să intre în cetate au fost măcelăriţi. Luptele grele au continuat şi a doua zi, iar în cele din urmă, prin pierderile provocate turcilor, i-a forţat pe aceştia să se retragă. În bătălia finală însuşi Mehmed al doilea, implicat activ în luptă, a fost rănit de o săgeată, susţin istoricii. „Sultanul Mehmet al doilea a pornit cu mari pregătiri împotriva Belgradului şi l-a asediat. Deşi cucerirea era aproape, totuşi a sosit cu oaste mare în ajutor, afurisitul de Iancu Huniade, craiul unguresc, şi atacându-i pe musulmani a împiedicat cucerirea cetăţii”, relata Sahaif Ul Ahbar, un cronicar turc al vemii. În noaptea de 22 spre 23 iulie, armatele sultanului s-au retras definitiv de la porţile Belgradului, părăsindu-şi imensa tabără. În 11 august 1456, însă, la doar trei săptămâni după victoria asupra armatei sultanului, Iancu de Hunedoara a murit, în tabăra lui de lângă Belgrad.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Una dintre cele mai crunte bătălii purtate de Ioan de Hunedoara a avut loc în 10 noiembrie 1444, în estul Bulgariei, la Varna. Zeci de mii de oameni au pierit în confruntarea dintre armatele regelui Ladislau al treilea al Ungariei, conduse de Ioan de Hunedoara, şi oştile sultanului Murad al doilea. Printre morţi s-a aflat şi regele Ungariei, cel care nu ascultase sfaturile voievodului Transilvaniei.
Castelul în care „a trăit şi a păcătuit” Dracula se află în Hunedoara, scria în 1969 o celebră jurnalistă din Statele Unite ale Americii, Aline Mosby. Ea a fost cea care a pornit pe urmele personajului însetat de sânge din romanul lui Bram Stoker şi, cu peste cinci decenii în urmă, a descoperit că locul unde el trăise nu a fost Bran, ci Hunedoara.
Iancu de Hunedoara, unul dintre marii eroi din trecutul românilor, a murit în 11 august 1456, la scurt timp după ce oştile conduse de acesta au reuşit să distrugă şi să alunge de la porţile Belgradului marea armată a lui Mohamed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.
Se încarcă comentariile...
