Mafia aurului dacic, înţesată cu poliţişti şi securişti. Cum s-a transformat Sarmizegetusa Regia în noul El Dorado

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Sarmizegetusa Regia a devenit un „El Dorado“ al căutătorilor de comori dacice. Fiecare descoperire a stârnit fascinaţia românilor, dar şi o muţime de controverse. Zeci de infractori, printre care s-au numărat şi foşti oameni ai legii, au creat o adevărată mafie a aurului dacic pe care l-a exploatat şi vândut în interes propriu, iar numeroase artefacte au dispărut definitiv de pe teritoriul ţării.

Povestea tezaurelor de la Sarmizegetusa Regia a început la mijlocul anilor ’90, când cetatea dacică ascunsă în Munţii Orăştiei, inclusă din 1998 pe lista monumentelor din patrimoniul UNESCO, a devenit un „El Dorado“ al vânătorilor de comori antice.

În 1996, un localnic din localitatea Grădişte a găsit un tezaur de monede antice Koson din aur, iar la scurt timp după aflarea veştii, ruinele de la Sarmizegetusa Regia au început să atragă tot mai mulţi căutători de comori. Nici grupările din lumea interlopă, dornice să profite din traficul de obiecte de tezaur, nu au rămas nepăsătoare, lucru consemnat în dosarele de anchetă.

„Liderii grupărilor infracţionale s-au reprofilat, orientându-se spre noua oportunitate de îmbogăţire rapidă, drept pentru care s-au organizat în echipe de braconaj arheologic şi au făcut rost de detectoare performante, maşini de teren, au racolat muncitori zilieri plătiţi pentru servicii de călăuzire spre siturile arheologice clasate monument istoric şi i-au folosit pentru săpături în zonele indicate prin detecţii, plătindu-le, după caz, sume derizorii sau consistente“, informa procurorul Augustin Lazăr, în rechizitoriul unuia dintre multele dosare ale grupărilor de traficanţi de comori.

Potrivit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în perioada 1998-2015, braconierii siturilor arheologice au descoperit în zona cetăţilor dacice şi au exportat ilegal şi vândut pe piaţa antichităţilor tezaure monetare care conţineau mii de monede Koson şi Lysimach din aur şi argint, bijuterii din aur şi alte nenumărate artefacte de patrimoniu. Valoarea acestor comori nu a putut fi stabilită cu exactitate, însă pe piaţa neagră a antichităţilor se vorbeşte de zeci de milioane de euro.

Brăţările de aur

Dintre toate tezaurele intrate în circuitul mafiei aurului dacic, cel mai important a fost, fără îndoială, cel reprezentat de cele 24 de spirale descoperite în zona Sarmizegetusei Regia. Doar 13 dintre ele, cu greutatea între 682 de grame şi 1.196 de grame, au fost recuperate de autorităţile române, după ce majoritatea au ajuns pe piaţa neagră a antichităţilor. Apariţia primei brăţări dacice pe piaţa oficială a antichităţilor a avut loc în decembrie 1999, când celebra Casă de licitaţii „Christie’s“ din New York a scos la vânzare un astfel de exemplar, identificat drept o „brasardă masivă de aur greacă sau tracă“. „Christie’s“ a estimat că o va vinde pentru cel puţin 100.000 de dolari, însă licitaţia a fost anulată, iar piesa a fost retrasă de „proprietarul anonim“ fără să dea amănunte din colecţia casei de licitaţii. Nimeni nu bănuia la acea vreme că brăţara de aur făcea parte dintr-un tezaur descoperit la Sarmizegetusa, care ajunsese în mâinile unor colecţionari în urma traficării ei pe piaţa neagră.  

Zece kilograme dintr-o lovitură
Prima mărturie despre modul în care mafia aurului dacic acţiona în zona Munţilor Orăştie este cea a lui Florin Râmbetea şi a fost dată în faţa anchetatorilor români la începutul anilor 2000. Râmbetea le-a povestit oamenilor legii că, în dimineaţa zilei de 6 mai 2000, îndrumat de braconierii dotaţi cu detectoare de metale de ultimă generaţie, a săpat în apropiere de situl vechii fortăreţe a Sarmizegetusei, în locul numit „sub Muchea Cetăţii“. S-a minunat când a descoperit zece brăţări de aur a căror greutate totală depăşea zece kilograme, însă bucuria nu a durat mult timp.

image

Comorile au fost împărţite de braconierii cărora le-a fost călăuză, iar el şi tatăl său s-au ales cu 30.000 de mărci, dar şi cu ameninţarea că dacă nu vor păstra secretul, vor fi ucişi. La câteva săptămâni după prima descoperire, spun anchetatorii, căutătorii de comori au scos la iveală de sub două lespezi de piatră din zona Căprăreaţa, învecinată Sarmizegetusei Regia, alte cinci spirale de aur. În perioada 1998 -2007, susţin procurorii care s-au ocupat de furtul tezaurelor, o altă grupare a desfăşurat sistematic detecţii şi săpături neautorizate în situl arheologic Sarmizegetusa Regia, găsind o altă brăţară dacică din aur, 1.000 de monede Lysimach, din aur, 2.000 de denari romani din argint şi trei ştanţe monetare. Ulterior, traficanţii de comori au mai descoperit alte şase brăţări spiralice din aur şi 7.000 de denari romani, din argint. Cele mai multe dintre brăţările dacice de aur au ajuns în Occident, fiind vândute pe piaţa neagră a antichităţilor.

Cel puţin şase dintre brăţările dacice din aur traficate pe piaţa neagră a antichităţilor au ajuns pe mâna unui cămătar sârb, Ilic Ljubisa. În anii 2000, interlopul le-a colectat de la căutătorii de comori din Munţii Orăştiei, prin intermediul unor apropiaţi, membri ai „Cartelului sârb“, şi le-a revândut pe piaţa antichităţilor din vestul Europei şi unor colecţionari din SUA.

Fost poliţist, şef de braconieri arheologici
De-a lungul anilor, anchetatorii au întocmit şapte dosare penale în care au fost anchetaţi membrii unor grupări de braconieri şi traficanţi de tezaure sustrase din Sarmizegetusa Regia. Acestea au fost soluţionate de procurori cu trimitere în judecată, iar numărul inculpaţilor a depăşit 35 de persoane, acuzate de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, detecţii şi săpături neautorizate în siturile arheologice, furt calificat de bunuri culturale, şantaj, nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri, spălare de bani etc. Printre suspecţi şi inculpaţi s-au numărat foşti oameni ai legii.
Cel mai cunoscut personaj dintre căutătorii de comori care au lucrat în Poliţie este Iulian Ceia (foto), un fost poliţist de la începutul anilor 1990, devenit liderul unei grupări de traficanţi de comori. Iulian Ceia este în prezent dat în urmărire internaţională, după ce, înainte de a primi sentinţa definitivă într-un dosar al traficului de comori dacice, a părăsit România.

image

În 2005, după o anchetă întinsă pe durata mai multor ani, gruparea traficanţilor de comori antice condusă de Iulian Ceia, numit şi „Pionul“, a fost trimisă în faţa instanţei. Potrivit rechizitoriului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, asociaţia infracţională condusă de Iulian Ceia era alcătuită din foşti sportivi, având ca obiect de activitate, în principal, traficul cu bunuri arheologice aparţinând patrimoniului cultural naţional, însuşite din siturile arheologice protejate ale Munţilor Orăştiei, precum şi executarea de recuperări prin violenţă şi ameninţări la adresa victimelor, violarea domiciliului acestora, şantaj prin stabilirea şi perceperea de „taxe“ unor persoane care le-au lezat interesele ilegale.

„Prin conexiunile deţinute în viaţa publică, liderul grupării a întreprins demersuri la Ministerul Culturii şi Cultelor pentru a se încredinţa «protecţia» rezervaţiei arheologice din Munţii Orăştiei unei firme de pază pe care urma să o înfiinţeze, vizând astfel atingerea a două obiective: asigurarea exclusivităţii în «protejarea», în realitate exploatarea, siturilor arheologice, precum şi «accesarea» unor fonduri comunitare pe acest motiv“, informau procurorii. Practic, Ceia solicita ca siturile arheologice din Munţii Orăştiei să fie păzite de firma sa, iar „locotenenţii“ săi să aibă astfel mână liberă la braconaj arheologic.

La nouă ani de la trimiterea sa în judecată, în urma proceselor judecate la Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, Ceia şi alţi zece inculpaţi au fost primit sentinţele definitive. Dacă iniţial, în 2012, Iulian Ceia a fost condamnat de tribunal la 12 ani de închisoare pentru şantaj, asociere la săvârşirea de infracţiuni, trafic de bunuri de patrimoniu, tăinuire şi lipsire de libertate, în decembrie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia a redus pedeapsa primită de acesta la 7 ani de închisoare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a decis ca Iulian Ceia să execute 2 ani de închisoare, fiind condamnat doar pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. Inculpaţii au fost puşi să plătească despăgubiri de aproape două milioane de euro statului român.

„Pionul“ a petrecut în arest aproximativ o lună, în 2005, iar în ciuda condamnării finale redusă cu zece ani, Iulian Ceia a rămas de negăsit. Încă dinainte de a primi sentinţa definitivă din 2014, Ceia dispăruse din ţară. Refuzase oricum să se mai prezinte la termenele din procesul său, indicând instanţei că se afla fie în Turcia, fie în Insulele Capului Verde sau în alte ţări exotice. Motivul invocat era meseria de consultant pe securitate economico-financiară, job care îl trimitea în Anglia, Turcia, Rusia.

Ofiţer de informaţii şi un şef de post,implicaţi în traficul cu aur dacic

Mulţi alţi oameni ai legii au râvnit la comorile dacice. Printre ei s-a numărat Alexandru Todorescu, fost ofiţer de informaţii la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara, implicat într-un dosar penal al traficului de comori, în care au mai fost inculpat şi Alexandru Gogan, fost şef de post la Poliţia Orăştioara de Sus, şi afaceristul Eugen Dudaş, presupus fost colaborator al Securităţii. Ancheta a fost soluţionată încă din 2010, iar cei trei inculpaţi, alături de alţi doi localnici Stănilă Crişan şi Marian Crişan au fost trimişi în judecată pentru asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, efectuarea neautorizată de detecţii şi săpături în siturile arheologice, furt calificat de bunuri culturale, nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri şi abuz în serviciu contra intereselor publice.

image

Dosarul a fost retrimis apoi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia de unde a fost declinat la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală, a informat recent procurorul Mihaela Chicea, purtătoarea de cuvânt a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. În perioada 1998-2007, susţin procurorii, membrii grupării au desfăşurat, sistematic, detecţii şi săpături neautorizate în situl arheologic Sarmizegetusa Regia, în urma cărora au sustras şi apoi valorificat ilegal trei tezaure arheologice, pe piaţa neagră a antichităţilor. Primul tezaur, în valoare de peste un milion şi jumătate de euro, a fost alcătuit dintr-o brăţară dacică din aur, 1.000 de monede Lysimach, din aur, şi 2.000 de denari romani, din argint, precum şi trei ştanţe monetare. Al doilea tezaur, în valoare de peste două milioane de euro, a cuprins şase brăţări spiralice din aur, iar al treilea tezaur, sustras din situl arheologic Dealul Muncelului, era format din aproape 7.000 de denari romani, din argint, şi a fost evaluat la peste 700.000 de euro, informau procurorii. „Inculpaţii au organizat echipe de braconaj şi şi-au asigurat accesul în situl arheologic Sarmizegetusa Regia, inclusiv prin faptul că au beneficiat de «protecţia» unui ofiţer de poliţie şi a unui subofiţer de poliţie în rezervă, care au devenit membri ai grupului infracţional“, se arăta în rechizitoriu.

Aur împărţit la petrecere
În perioada 6-7 aprilie 1999, informau anchetatorii, primul tezaur alcătuit dintr-o brăţară spiralică şi 800 de monede Lysimach a fost scos din ţară, prin vama Nădlac, fiind ascuns în rezervorul unui autoturism, apoi vândut unor cetăţeni străini. În perioada următoare,12-15 aprilie 1999, al doilea tezaur format din şase brăţări, a fost scos din ţară tot prin vama Nădlac şi transportat iniţial la Budapesta, apoi la Geneva, unde brăţările au fost achiziţionate de comerciantul unei firme de antichităţi. Nici foştii şefi din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Hunedoara nu au fost străini faţă de prosperitatea rapidă a inculpaţilor.

„După ce au valorificat tezaurele, pentru a recompensa echipa de braconieri şi protectorii acesteia, în 7 mai 1999, Eugen Dudaş a închiriat cabana Dumbrăviţa situată pe Râul Mare Retezat şi a organizat un chef, la care au participat Stănilă Crişan, cu soţia, Alexandru Gogan, Alexandru Todorescu (fost ofiţer UM 0215 Serviciul Hunedoara), Petru Coţolan (la acea vreme inspector şef adjunct al IPJ Hunedoara), împreună cu soţiile sau cu prietenele lor. Dudaş a scos din lada fotoliului o pungă din plastic, aproximativ de dimensiunile unei mingi de fotbal, care era plină de bijuterii din aur. Le-a pus pe masă, spunându-le celor prezenţi să îşi ia fiecare ce doreşte. (...) Fiecare dintre femeile prezente şi-a luat câte un lănţişor din aur şi inelul care i-a plăcut. De asemenea, bărbaţii şi-au ales câte un lănţişor din aur. La chef a cântat formaţia Brevis din Orăştie condusă de Leanu Bran, care i-a cântat melodii cu dedicaţie inspectorului şef“, se arăta în dosar.

image

Grupare de traficanţi cehi, anihilată
Cea mai recentă acţiune de recuperare a unor tezaure de patrimoniu a avut loc în luna aprilie 2016, într-o anchetă care a dus la punerea sub învinuire a patru cehi, care în toamna anului trecut au scormonit siturile arheologice ale cetăţilor Piatra Roşie, Costeşti, Blidaru şi Băniţa. „Conform stării de fapt reţinute, în perioada 12-20 septembrie 2015, cei patru supecţi, utilizând autoturisme de teren şi şase echipamente de detecţie au efectuat detecţii neautorizate şi au sustras din siturile arheologice ale cetăţilor dacice loturi de artefacte susceptibile a face parte din patrimoniul cultural naţional, producând distrugerea stratigrafiei arheologice a monumentelor istorice de la Piatra Roşie, Costeşti, Blidaru şi Băniţa, judeţul Hunedoara“, a informat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Mai multe piese de patrimoniu au fost găsite la domiciliile cehilor: obiecte de podoabă din argint şi bronz – inele, paftale de centură, pandantive, cuţite, vârfuri de suliţe, toate fiind autentice şi specifice culturii dacice.

Demersuri pentru recuperarea altor tezaure

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a instrumentat cele mai multe dintre dosarele privind traficul de comori dacice sustrase din siturile arheologice din Munţii Orăştiei. Anchetele au demarat la începutul anilor 2000, sub coordonarea procurorului Augustin Lazăr, devenit din 2016 procuror general al României. Din 2011, unul dintre cei care au condus cercetările în dosarele grupărilor de traficanţi de comori antice este Mugurel Pamfil, procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală. Povestea aurului dacilor a continuat în ultimii ani să atragă căutători de comori, majoritatea localnici, dar şi străini, spune procurorul şef Mugurel Pamfil. „Cel mai important lucru întâmplat în urma anchetelor este faptul că au fost recuperate şi redate poporului român foarte multe tezaure valoroase, printre care se numără cele 13 brăţări dacice din aur, tezaurele monetare de Kosoni de aur şi de denari de argint, dar şi alte artefacte preţioase, care, de fapt, aparţin poporului român”, a declarat procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală. Mugurel Pamfil a precizat că autorităţile române fac demersuri pentru recuperarea altor artefacte valoroase. „În mai multe dosare sunt făcute cereri de comisii rogatorii pentru recuperarea bunurilor”, a precizat procurorul şef.

image

11 spirale de aur căutate prin Interpol
În prezent, peste 55 de kilograme de aur, în monede şi bijuterii antice, sunt căutate prin Interpol, potrivit celui mai recent comunicat al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Valoarea tezaurelor este impresionantă. „Sunt urmărite în continuare, prin Interpol, tezaurele care formează obiectul mai multor dosare penale: un tezaur de monede Lysimach, din aur (30 de kilograme), din care s-au recuperat 37 de piese; tezaure de monede Koson din aur (25 de kilograme), din care s-au recuperat 1.038 de piese; un tezaur de monede Koson din argint, din care s-au recuperat 280 de monede; 5 scuturi regale din fier, 11 brăţări spiralice din aur; tezaure de denari romani (imitaţii dacice) etc.“, informa, recent, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Blestemul comorilor antice
Mărturii despre comorile descoperite în preajma ruinelor Sarmizegetusei Regia, numită şi Grădiştea de Munte, datează de mai multe secole şi au intrat în folclorul local. În ciuda numeroaselor tezaure scoase la iveală din împrejurimile templelor antice, Sarmizegetusa Regia nu a fost încă golită de secrete, iar localnicii cred că pădurile care o înconjoară păstrează multe surprize.

Una dintre cele mai vechi mărturii despre descoperirea tezaurelor dacilor, menţio¬nată de mai mulţi cărturari ai secolului al XV-lea, spune povestea comorii descoperite de pescari în Sargeţia, identificată cu râul Strei. „Mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.r. - piese) de aur au aflat. Ducându-i acasă şi împărţindu-i pescarii între sine, unii dintre dânşii au mers la Bălgradul Ardealului (n.r. - Alba Iulia) şi întrebând pe argintari de cât preţ ar fi, acela s-a vestit lucrul“, relata Gheorghe Şincai în „Hronica Românilor“.

Moarte suspectă
O legendă din vremea Răscoalei lui Horea (1784) vorbeşte despre iobagul David Albu, dintr-un sat al Munţilor Orăştiei, căruia un duh îi dezvăluise în vis ascunzătoarea unei comori imense de aur. Comoara ar fi fost ascunsă într-o peşteră din munţi, iar Albu a găsit-o după ce a urmat întocmai indicaţiile din vis. David Albu, spune legenda, ar fi murit chiar în ziua în care s-a spovedit preotului cu privire la comoara pe care o găsise, dar de care nu se atinsese, de frică să nu fie blestemată. Odată cu moartea sa, locul unde s-ar fi aflat tezaurul nu a mai fost găsit.

image

Două decenii mai târziu, un alt localnic devenea erou al legendelor despre comori. În toamna anului 1802, Arimie Popa, un sătean din Ocolişu Mic aflase de la fiul său că în apropierea unor ruine antice, pe locul unde copilul păştea porcii, se află mai multe monede strălucitoare de aur. Arimie a pornit căutările, găsind mai multe grămezi de monede din aur, sute de galbeni risipiţi printre rădăcinile unor copaci. „Nu se putu bucura multă vreme de norocul său. Un duşman de-al său îl denunţase încă de la sfârşitul lui februarie lui Paul Torok, procurorul domeniului fiscal din Hunedoara. Pentru a distrage atenţia autorităţilor şi pentru a putea păstra o parte din monede, în ziua de 12 martie 1803, Popa a vărsat 280 de galbeni monetăriei din Alba Iulia. Sătenii din Ocolişul Mic, întărâtaţi de zvonurile despre comorile lui Arimie Popa, începând de pe la mijlocul lunii aprilie urcau tot mai mulţi în Ceata în căutarea aurului. Ei găseau de regulă unu-doi galbeni, pe care îi vindeau imediat. Negoţul cu bani a atras atenţia autorităţilor asupra marii descoperiri a lui Arimie Popa“, consemna arheologul Sigismund Jako în volumul „Cercetări arheologice la cetatea Grădiştea Muncelului“ (1966).

Febra comorilor

În timp, febra aurului a pus stăpânire pe localnicii din zonă care au dezvoltat adevărate ritualuri şi credinţe în ajutorul găsirii comorilor. „Mai multe zile de sărbătoare sunt propice căutării comorilor. Noaptea Sfântului Gheorghe este cea mai favorabilă şi mulţi români o petrec căutând pe dealuri, încercând să găsească probe despre aurul ascuns în pământ. Căci în această zi, spun legendele, toate comorile încep să ardă sau, în limbajul mistic, să strălucească la suprafaţa pământului, iar lumina lor este o flamă albăstruie ce seamănă cu culoarea spiritelor înflăcărate ale vinlui, care îi îndrumă pe muritori către ascunzătorile lor. Nu trece un an fără a fi scoase la lumină din pământ monede vechi dacice sau ornamente din aur de pe vremea romanilor. Toate aceste descoperiri servesc la a ţine superstiţiile naţionale legate de comori şi de descoperirea lor“, scria autoarea britanică Emily Gerard, în „Tărâmul de dincolo de pădure – Transilvania“, publicat la sfârşitul secolului al XIX-lea.

image

Intervenţia autorităţilor la 1800
Vestea tezaurelor antice de aur a atras, pentru prima dată, atenţia autorităţilor asupra fostei capitale a Daciei. În primăvara anului 1803, Paul Torok, procuratorul domeniului fiscal al Hunedoarei, a ajuns la Grădiştea de Munte, dorind să afle locul de provenienţă al comorilor. Paul Torok a notat existenţa ruinelor unui „oraş necunoscut până atunci“, a interzis continuarea săpăturilor pe munţii ce aparţineau fiscului, iar zona, pusă sub pază la acea vreme, a fost pentru prima dată cercetată sistematic de specialişti. Atunci au fost descoperite rămăşiţele unor temple, ale zidurilor aşezării, un turn şi o baie romană, însă în ce priveşte găsirea unor comori importante, autorităţile şi specialiştii aduşi în zonă nu au avut noroc, iar doi ani mai târziu, cercetările sistematice au fost abandonate.
După o perioadă îndelungată în care liniştea locurilor nu a mai fost deranjată de invazia masivă a braconierilor, aceştia s-au întors după revoluţie, printre ruine, mult mai bine instruiţi şi dotaţi decât înaintaşii lor. Iar prada a fost pe măsură: nenumărate obiecte preţioase, printre care celebrele brăţări dacice spiralate şi zeci de mii de monede antice din aur şi argint au ajuns pe piaţa neagră, în afara ţării, trecând prin mâinile braconierilor arheologici.

Dacii stăpâneau tehnici rare de prelucrat aurul
Valoarea brăţărilor dacice descoperite la Sarmizegetusa Regia este dată nu numai de greutatea în aur, ci şi de tehnica deosebită în care au fost prelucrate. Potrivit arheologului Barbara Deppert Lippitz, expertul care a confirmat pentru prima dată autenticitatea brăţărilor dacice, acestea au fost realizate de meşterii din vremea dacilor într-o manieră rar întâlnită: de ştanţare şi batere la rece. Spira de aur era obţinută dintr-un lingou, martelat centimetru cu centimetru, până era transformat într-un fir lung de peste doi metri, cu o grosime relativ egală. Spiralele erau apoi rulate pe un tambur de lemn şi erau decorate cu ajutorul unor dăltiţe, imaginile de la capete având  forma unor şerpi sau dragoni ce amintesc de stindardele dacice redate pe Columna lui Traian. Brăţările au fost realizate din aur nativ, aluvionar, dar mai au în compoziţie argint şi cupru. Aveau atât valoare profană, cât şi valoare rituală, fiind considerate ofrande aduse unor zeităţi, informa expertul.

bratari

Spirale cu o cantitate masivă de aur
La rândul său, Ernest Oberländer Târnoveanu, directorul Muzeului Naţional de Istorie al României, susţinea, în studiul „Concluziile examinării brăţărilor spiralice din aur descoperite la Sarmizegetusa Regia“, că spiralele din aur descoperite în siturile arheologice din Munţii Orăştiei au fost piese care au făcut parte din obiectele aulice, de curte, ale regilor daci. Vechimea spiralelor era de circa 2.000 de ani, iar ceea ce i-a impresionat pe cei care le-au cercetat a fost cantitatea masivă de aur din compoziţia lor. Motivul pentru care au fost îngropate în apropiere de sancturarele Sarmizegetusei a fost, potrivit unui studiu realizat de arheologul Daniel Spânu, de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“ din Bucureşti, fie unul ritualic, fie ca măsură de preîntâmpinare a pângăririi tezaurelor de templu. ;

Controversatul caz al matriţei de bronz, unică în lume
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva deţine una dintre cele mai preţioase artefacte antice descoperite în Sarmizegetusa Regia: un obiect hexagonal din bronz, unic în lume, scos la iveală după o furtună care a smuls din rădăcini mai mulţi copaci. La peste trei ani de la descoperirea matriţei, povestea descoperirii ei continuă să ofere controverse. Matriţa meşterului orfevrier, veche de două milenii, potrivit arheologilor, a fost descoperită în situl fostei capitale dacice Sarmizegetusa Regia, iar în prezent poate fi văzută într-o sală expoziţională bine securizată a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane.

image

Povestea ei a fascinat o ţară întreagă, însă nu este lipsită de controverse. În timpul unei furtuni din noaptea de Sânziene, în iunie 2013, vântul a rupt un fag vechi de peste două secole, iar în cădere, trunchiul a antrenat un alt copac pe care l-a smuls din rădăcini. În groapa creată sub rădăcina fagului doborât, a fost găsită piesa unică din bronz. „Ridicând-o tremurând, sub privirile uluite ale copiilor ce mă însoţeau, am simţit că a venit vremea să înţeleg că nu am trăit degeaba pe pământ, că pe lângă un copil făcut, pe langă o carte citită şi pe lângă un pom sădit, am mai făcut şi altceva. Ceva pentru care, acum, Dumnezeu mă răsplătea. Un dar de la Dumnezeu, pentru cei 20 de ani bătuţi pe muchie în care Sarmizegetusa mi-a ocupat întreg sufletul, mi-a mâncat sănătatea, mi-a fermecat mintea, mi-a dat tot ce poate primi un om mai de preţ,  într-o viaţă întreagă“, relata Vladimir Brilinsky, administratorul sitului UNESCO şi omul care a participat la descoperirea din

Misterul matriţei
Matriţa antică este o piesă masivă, de circa opt kilograme, cu opt feţe, dintre care cele două principale – de formă hexagonală, iar celelalte – rectangulare. Pe prima faţă a matriţei sunt vizibile 25 de reprezentări zoomorfe, cele mai multe dintre ele fiind măşti de leu. Animalele sunt redate cu acurateţe. Pe a doua faţă a matriţei sunt reprezentate nouă animale: în centru se află masca de leu, iar în jurul său sunt distribuite patru perechi de animale aflate în luptă: leu-urs, ţap-grifon, leopard-taur, tigru-mistreţ. Pe matriţă se află trei tipuri de grifoni: grifonul-vultur, grifonul-leu şi grifonul-lup. Istoricii care s-au ocupat de cercetarea ei susţin că o asemenea piesă era destul de costisitoare, astfel că întreaga ei suprafaţă era utilizată. „În cazul matriţei din Sarmizegetusa Regia, forma şi dimensiunile părţilor ei active şi detaliile decorului realizat intaglio sunt indicii aproximative ale tipurilor de obiecte care puteau fi produse prin intermediul ei: bijuterii, accesorii pentru diverse piese de echipament militar şi de costum, medalioane şi alte piese decorative ataşate unor mobile, casete, vase metalice sau alte materiale“, informează autorii volumului „Matriţa de bronz de la Sarmizegetusa Regia“, coordonat de Gelu A. Florea (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2015).

image

De ce a fost găsită la Sarmizegetusa Regia
Potrivit istoricului Gelu Florea, prezenţa matriţei în capitala Regatului dac reprezintă o dovadă în plus a conectării acestui spaţiu cultural la fluxul artistic şi tehnologic de foarte bună calitate din antichitate. Nu este exclus ca matriţa să fi fost produsă în Sarmizegetusa Regia, susţinea istoricul, însă cel mai probabil, ea provine din import. „Unealta de bronz a putut ajunge în capitala Regatului dacic o dată cu meşterul căruia îi aparţinea, în câteva circumstanţe: captură de război (sunt cunoscute raidurile dacice din a doua jumătate a secolului I d. Hr. în Imperiu) sau, pur şi simplu, prin atragerea meşterului orfevrier spre un centru prosper şi dispus să investească în arta pe care el o practica. Una dintre perioadele favorabile a fost intervalul în care a funcţionat regimul relaţiilor privilegiate între Regatul dacic şi Imperiu ca o consecinţă a păcii încheiate de Domiţian, care, fără întârziere, dădu lui Decebal nu numai însemnate sume de bani, dar şi meşteri pricepuţi la felurite lucrări folositoare în timp de pace şi de război (Casius Dio)“, arătau autorii cercetării „Matriţa de bronz de la Sarmizegetusa Regia“.

Tânăra care a revendicat descoperirea
La peste trei ani de la descoperirea matriţei antice din Sarmizegetusa Regia, obiectul preţios continuă să stârnească patimi. Recent, Andreea Ciuciu, o tânără din Arad care spune că ar fi fost de faţă la găsirea matriţei din seara de 23 iunie 2013, a solicitat în instanţă despăgubiri de 500.000 de lei pentru participarea la descoperire. Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Deva, iar pârâţii sunt Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, Ministerul Culturii, Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Judeţean Hunedoara şi Serviciul Public de Administrare a Monumentelor Istorice. Tânăra a solicitat acordarea unei recompense în valoare de 1/7 din 45 la sută din valoarea obiectului descoperit, „având în vedere că am fost parte a grupului de şapte persoane care a realizat această descoperire, unicat şi cu valoare excepţională“, se arată în dosar. Arădeanca a mai precizat, în cererea de chemare în instanţă, că a încercat ulterior să obţină informaţii despre modalitatea în care ar putea fi recompensată pentru participarea la realizarea descoperirii şi că a aflat din presă că piesa ar fi fost estimată la valoarea de un milion de euro, fără însă să aibă cunoştinţă de o estimare oficială a artefactului.

image

Potrivit lui Vladimir Brilinsky, administratorul sitului UNESCO, o mare parte a afirmaţiilor făcute de tânără sunt false. „Ce este important în acest moment este că în vitrina muzeului din Deva se află un obiect de o foarte mare valoare care este recuperat şi nu răscumpărat. Statul român nu a dat bani pentru el. Dacă nu ar fi fost administraţia sitului de la Sarmizegetusa Regia, obiectul nu ar fi existat în prezent la Muzeul din Deva“, preciza Vladimir Brilinsky.


Vă recomandăm şi:

Enigmele matriţei din Sarmizegetusa Regia: de unde provin lupii înaripaţi şi ce simbolizează fioroşii grifoni, ilustraţi pe artefactul antic, unic în lume

Matriţa de la Sarmizegetusa Regia, considerată printre cele mai valoroase piese arheologice descoperite în ultimele decenii în România, ascunde enigme care până în prezent nu au putut fi descifrate.

FOTO Imagini unice cu descoperirea fabuloasă din Sarmizegetusa Regia ţinută „la secret“ timp de doi ani: matriţa antică a bijutierului din capitala Daciei

Imagini în care este înfăţişată cea mai importantă descoperire arheologică realizată în ultimii ani în Sarmizegetusa Regia au fost publicate, în premieră, la doi ani de la data descoperirii comorii arheologice. Fotografiile caree înfăţişează matriţa bijutierului din fosta capitală a Daciei preromane au fost realizate de Vladimir Brilinsky, omul care a descoperit obiectul misterios.

Cele mai faimoase bijuterii ale dacilor. Cât de pricepuţi erau meşterii din atelierele Sarmizegetusei în prelucrarea aurului şi unde au dispărut comorile lor

Cele mai valoroase piese de tezaur descoperite în Sarmizegetusa Regia sunt brăţările din aur masiv, din vremea dacilor, bogat împodobite. Obiectele unice spun povestea măiestriei cu care dacii prelucrau metalele, susţin istoricii. De-a lungul timpului, multe alte tezaure de bijuterii care au aparţinut vechilor locuitori ai ţinuturilor Carpaţilor s-au pierdut pentru totdeauna.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite