Locul unde a funcţionat, din 1900, una dintre cele mai frumoase căi ferate. De ce vor localnicii refacerea ei VIDEO
0
Una dintre cele mai spectaculoase căi ferate miniere din România se află în judeţul Hunedoara. A fost desfiinţată în anii 2000, însă localnicii îşi doresc refacerea ei.
De peste un deceniu, când fosta cale ferată minieră Hunedoara – Ghelari a fost dezafectată, mai mulţi localnici din Hunedoara au căutat sprijin pentru transformarea traseului ei într-o atracţie turistică.
GALERIE FOTO - IMAGINI DE PE TRASEUL MOCĂNIŢEI
VIDEO - TRASEUL MOCĂNIŢEI, IMAGINI AERIENE
În acest timp, autorităţile locale şi ale judeţului Hunedoara le-au oferit promisiuni şi au susţinut că au căutat oportunităţi de finanţare a unor proiecte de promovare turistică a zonei.
Încă din anul 2011, administraţiile din Ghelari, Hunedoara şi Consiliul Judeţean Hunedoara au iniţiat o asociere fost iniţiată pentru rabilitarea în comun a căii ferate, însă fără rezultate concrete.
„Calea ferată îngustă de la Hunedoara la Retişoara este prima astfel de cale ferată din Ardeal. Cu toate că aportul industrial al acestei linii de cale ferată nu mai prezintă un interes deosebit, ea poate avea un impact important asupra gradului de atragere al turiştilor în zonă. Astfel, traseul de peste 10 kilometri al mocăniţei hunedorene leagă Castelul Corvinilor de Ţinutul Pădurenilor şi poate fi inclus în circuitul turistic al zonei”, se arată în Strategia de dezvoltare a municipiului Hunedoara. Încă din anul 2011.
Imagini aeriene de pe traseul căii ferate, Valea Zlaştiului şi Valea Govâjdiei. ADEVĂRUL
În ultimii ani, voluntarii din Hunedoara au participat la acţiuni de ecologizare a traseului ei de aproximativ zece kilometri, din zona Castelului Corvinilor până la Furnalul de la Govâjdia. În 30 aprilie, hunedorenii sunt invitaţi din nou să se convingă de frumuseţea şi potenţialul zonei, la o drumeţie de primăvară pe traseul vechilor mocăniţe. „Vrem să mai tragem încă un semnal de alarmă către autorităţi să conştientizeze importanţa refacerii în scop turistic a acestui traseu spectaculos care pleacă de la Castelul Corvinilor şi ajunge la Furnalul de la Govăjdie”, anunţă iniţiatorii acţiunii, pe pagina de Facebook dedicată evenimentului. Dan Bera, unul dintre ei, crede că reabilitarea traseului de cale ferată ar fi o şansă pentru dezvoltarea turismului în zonă şi pentru sprijinirea comunităţilor rurale din Ţinutul Pădurenilor, deoarece o parte din sutele de mii de turişti care ajung anual la Castelul Corvinilor ar avea ocazia să exploreze ţinutul traversat în trecut de linia ferată îngustă.
Pe traseul mocăniţei. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Istoria căii ferate a Hunedoarei a început în jurul anului 1900. De atunci, timp de peste un secol Uzinele de Fier (devenite Combinatul siderurgic Huendoara) şi minele din Ghelari au fost conectate printr-o cale ferată îngustă care traversa văile Govâjdiei, Runcului şi Zlaştiului. Înainte de construcţia tronsonului feroviar de 16,1 kilometri, caii şi funicularele erau folosiţi la transportul minereului de fier şi al lemnului extrase din Ţinutul Pădurenilor, zona Hunedoarei având la sfârşitul secolului al XIX-lea una dintre cele mai vaste reţele de funiculare din Europa, întinsă pe mai mult de 170 de kilometri.
În tunelul mocăniţei. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
A funcţionat timp de un secol
Calea ferată Hunedoara – Ghelari, cu staţia finală în cătunul Reţişoara, a fost construită într-un deceniu şi dată în folosinţă în vara anului 1900.
„Calea ferată industrială este o linie specifică de munte, de o deosebită frumuseţe, care pornind de la cota 0, din staţia Hunedoara Vest, urca pe dealurile ce domină Hunedoara până la cantonul Zlaşti (altitudine 89 m). De aici, linia face un autentic alpinism feroviar pe marginea prăpăstiilor stâncoase ale muntelui Căpăţânii, trecând succesiv prin tunelul mare (lungime 747 m) aflat la km 4+900 (altitudine 109 m), tunelul mic de la km 5+800 metri, în lungime de 47 metri (altitudine 126 metri) până la stalia Govâjdia aflată la km 10+ I00 (altitudine 143 m). Aici se află în stare bună de conservare Furnalul de topire a fontei din Govâjdia. construit în anul 1806 şi dezafectat în anul 1930. Ultima staţie a liniei Crăciuneasa se află la km 13+400, la cota de 209 metri şi are două silozuri de încărcare pentru dolomită şi pentru talc cu două linii de încărcare cu lungimi intre 150-300 m”, informa Ioan Vlad, autorul monografiei comunei Ghelari, în 2012.
Calea ferată în 1900. Foto: Schoch Fryges. Sursa: Fortepan.hu
În primele decenii ale secolului al XX-lea, linia a fost administrată de Societatea Căilor Ferate. A trecut în 1927 în patrimoniul Ministerului Economiei Naţionale şi al Direcţiei de Fier a statului, iar în deceniile următoare a fost administrată de Uzinele de Fier şi, ulterior, de Combinatul Siderurgic al Hunedoarei.
În copilărie, regele Mihai I a călătorit din Hunedoara, la Ghelari, cu mocăniţa. „Drumul prin munţi ţine 16 kilometri. Trecem prin satul Găvaşdia, apoi – tot pe vale – trenul suie mereu spre apus. În pereţii împăduriţi ai munţilor se despică necontenit, în dreapta şi în stânga deopotrivă, văile micilor ape care dau în Cerna, pe lângă a cărei albie trenul suie mereu spre apus. În staţia Ghelar ne dăm jos – şi mergem sus, la mine. Altă oră de explicaţii şi de atenţie încordată pentru copii, după care coborâm şi pornim înapoi, pe o vreme splendidă, pe valea fermecată", scria Ion Conea, autorul volumului „Cum învăţa a-şi cunoaşte ţara Măria Sa Mihai”, (Ed. Cartea Românească, 1936).
Un vagon pentru Ceauşescu
Până în 1977, locomotivele cu abur au fost folosite pe calea ferată, iar ulterior au fost înlocuite treptat de garnituri Diesel. 15 locomotive cu abur se aflau în anii ´70 în depoul acesteia.
Viaduct pe fosta cale ferată. ADEVĂRUL
„Până în ianuarie 1990, erau 12 transporturi zilnice pe această linie: şase de pasageri şi şase de marfă. Acest trenuleţ avea să transporte nu numai minere, cu şi pădurenii locuitori ai întregului masiv Poiana Ruscă. La târgul vracilor, vagoanele destinate transportului de persoane deveneau neîncăpătoare, fiind necesară suplimentarea cu vagoane deschise de marfă, pentru a transporta toţi pădurenii, care veneau cu diverse cumpărături la Hunedoara. Unul dintre vagoane a fost ajustat pentru Nicolae Ceauşescu, când acesta a vizitat zona în 1989”, relata Ioan Vlad.
Din 1978, calea ferată a fost preluată de exploatarea minieră Zlaşti, iar ulterior a fost folosită numai pentru transportul dolomitei, talcului, lemnelor şi călătorilor. Minereul de fier nu a mai fost transportat pe vechea rută feroviară. În anii următori, trenurile de călători au fost suspendate, iar numărul vagoanelor de marfă s-a diminuat treptat. La începutul anilor ´90, rar mai puteau fi văzute trenurile circulând pe vechea cale ferată.
Rămăşiţele căii ferate
Declinul industriei de la începutul anilor ´90 a însemnat sfârşitul acesteia. În perioada 1996 – 1997 a fost desfiinţat tronsonul de la capătul de circa trei kilometri, între Crăciuneasa şi Ghelari. „Porţiunea a fost abandonată din cauza sistării transportului minereului de fier şi a stării precare a structurii de rezistenţă a unuia dintre tuneluri”, informează autorul monografiei comunei Ghelari. La sfârşitul anilor 2000 au fost dezafectaţi şi cei 13,5 kilometri de cale ferată dintre Hunedoara şi Crăciuneasa. La aproape trei decenii de la dezafectarea sectorului, ruinele construcţiilor feroviare au fost înghiţite de pădure.
Valea Zlaştiului, traversată în trecut de calea ferată. ADEVĂRUL
Un tunel de aproape 800 de metri, care leagă văile Zlaştiului şi Govâjdiei, se numără printre foarte puţinele construcţii de pe traseul mocăniţei păstrate în întregime, în timp ce în ultimii ani clădirile haltelor şi ale depourilor, viaductele, podurile, podeţele şi linia ferată au fost în mare parte distruse.
Tunelul a rămas una dintre atracţiile turistice ale zonei şi dă fiori vizitatorilor care se aventurează prin el. Pe acelaşi traseu, turiştii găsesc Furnalul de la Govâjdia, vechi de peste două secole. Scheletul unui viaduct care se ridică la peste 20 de metri deasupra râului Zlaşti şi a şoselei Hunedoara – Cerbăl a rămas şi el neclintit şi oferă o privelişte spectaculoasă.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
